Supraimpozitarea bugetarilor care depășesc salariul președintelui: Ce aflăm despre Ciolacu, Ciucă și Iohannis

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a aruncat luni seara pe masa liderilor coaliției, spre finalul ședinței, o nadă: ce-ar fi să supraimpozităm toate veniturile bugetarilor care depășesc salariul președintelui? Aici ar urma să intre pensiile cumulate cu salariul (cazul premierului Ciucă), pensiile speciale mai mari decât venitul președintelui (aprox 25 de mii de lei brut), salariile de top din companiile naționale și Agenții de reglementare (gen ASF, ANCOM sau ANRE).

Conform surselor G4Media.ro, premierul Ciucă a mușcat. Ciolacu ar fi solicitat ministerului de finanțe o analiză, inclusiv propuneri de cote de impozitare pentru diferite praguri de venit (peste 25 de mii, 50 de mii, 100 de mii). Câțiva liberali din eșalonul de prim-vicepreședinți, între care Iulian Dumitrescu, Lucian Bode și Rareș Bogdan, ar fi obiectat pe motiv că liberalii nu pot renunța la cota unică de impozitare, iar ce propune Ciolacu este de fapt un pas mare către impozitarea progresivă.

A doua zi, doar prim-vicepreședintele PNL, Dan Motreanu, care a lipsit de la ședință, a luat poziție publică împotriva supraimpozitării. Motreanu este însă marginalizat în partid. Pe lângă Motreanu, s-a pronunțat public împotriva ideii PSD și prim-vicepreședintele PNL Rareș Bogdan, din același grup de disidență internă cu Motreanu.

”Eu cred că România încă are nevoie de consolidarea clasei de mijloc şi cred că, în acest moment, impozitul progresiv nu poate fi introdus. Dacă PSD vrea să introducă impozitul progresiv, o poate face, dar după alegeri, dacă va prezenta electoratului această propunere și primește voturile necesare”, a declarat Dan Motreanu pentru G4Media.

Ceilalți trei, vocali în ședința coaliției, n-au mai avut nimic de spus public după ce premierul Ciucă a declarat public că așteaptă propunerile de la finanțe. Premierul a lăsat astfel să se înțeleagă că e loc pentru o discuție cu PSD pe tema supraimpozitării. Acum un an, Ciucă se pronunța ferm împotriva impozitării progresive propuse de PSD, precizând că PNL susține în continuare cota unică. Ce a intervenit între timp, de ce a devenit mai flexibil premierul Ciucă? Care este sensul propunerii lui Ciolacu?

În primul rând, Marcel Ciolacu se comportă deja ca un premier de facto, deși mai sunt două luni până la rotativă. PSD propune, PNL execută. În al doilea rând, Ciolacu pare să fi îmbrăcat deja haina de candidat la prezidențiale. Acest gen de propuneri sună foarte bine în urechile alegătorilor PSD (să luăm de la bogați), deși nu rezolvă mare lucru pe fond. Supraimpozitarea generează doar vaga senzație că se face puțină dreptate socială, dar eficiența măsurii tinde spre zero.

Să luăm cazul premierului Ciucă. Ca fost general și șef de stat major, încasează anual o pensie de serviciu de 214.990 RON, conform declarației de avere.  În calitate de premier, Ciucă încasează lunar un salariu de 24.000 brut. Conform propunerii lui Ciolacu, ar urma să fie supraimpozitat doar venitul care depășește salariul președintelui. În cazul de față este vorba doar de pensia de serviciu. Salariul brut al premierului  este aproximativ egal cu salariul președintelui, deci îl scădem din baza de calcul. Cota de impozit suprimentar s-ar aplica așadar doar pe cei 214.990 de RON pe an. Dacă aplicăm o cotă rezonabilă de 10% de impozit suplimentar, va rezulta că premierul Ciucă va avea de plătit 21.499 de RON pe an, adică 1791 de RON pe lună (358 de euro). Cu 16 sau 20% lucrurile nu se schimbă dramatic.

Pe scurt, din cei circa 8500 de euro cât încasează de la stat în fiecare lună (salariu de premier plus pensia de general), premierul Ciucă ar trebui să renunțe la mai puțin de 400 de euro. Merge? Merge. Se simte la buzunar? Nu se simte, tot mult rămâne. Face statul mari economii la buget? Nu face. Rezolvă problema pensiilor speciale? Nu o rezolvă. Nimeni n-a pus în discuție plata lor după principiul contributivității, așa cum cere UE. Se strâng mai mulți bani la buget? Praful de pe tobă. Nu se strâng. În România sunt doar vreo 30 de mii de angajați care câștigă peste salariul președintelui. Statul ar colecta vreo câteva milioane de euro lunar, adică un pachet de țigări raportat la bugetul României.

Dar ce rezolvă atunci propunerea lui Ciolacu? Mai nimic. E doar o propunere populistă, un spectaculos joc de artificii, care doar lasă impresia că statul ar avea de câștigat ceva din asta. Este un fel de alba-neagra a impozitării: când te uiți sub capac, nu găsești acolo nici un leu. Te-a fraierit. Ți-a luat ochii și atât.

Liderul PSD se profilează mai bine înainte de alegerile din 2024 și netezește terenul introducerii impozitării progresive. Dacă liberalii vor accepta cote și praguri de impozitare pentru venituri mari, se cheamă că renunță la principiul cotei unice, în vigoare din decembrie 2004, deci de 18 ani.

Măsura nu va putea fi aplicată doar la bugetari, așa cum propune Ciolacu, deoarece nu ar rezista la Curtea Constituțională. Numai că liderul PSD a fost suficient de abil cât să comunice doar partea cu impozitarea bugetarilor. Întrebat dacă măsura ar fi constituțională dacă nu se aplică și în sectorul privat, Ciolacu s-a eschivat și a spus că ministerul justiției trebuie să se pronunțe. Altfel spus, să anunțe liberalii dacă vor impozit pe veniturile mari ale propriului electorat.

Pe scurt, despre Ciolacu aflăm că a îmbrăcat haina de candidat la prezidențiale, că se comportă deja ca premier de facto. A reușit să-l convingă într-o primă etapă pe liderul PNL să accepte ideea de impozitare suplimentară pe veniturile mari. Dacă liberalii vor accepta propunerea sa, este un prim pas către renunțarea la cota unică și introducerea impozitării progresive. Ar fi, așadar, o victorie ideologică și un truc propagandistic, un artificiu de imagine.

Premierul Ciucă dovedește încă o dată că interesul său personal bate interesul partidului. Cota unică era pentru PNL ultimul element ideologic identitar, singura realizare notabilă care mai făcea diferența între liberali și pesediști. Odată cu acceptarea supraimpozitării, Ciucă renunță practic la cuvântul liberal din sigla partidului și cimentează statutul PNL de anexă a PSD. În generozitatea lui, Ciolacu i-a lăsat lui Ciucă dreptul de a cumula pensia cu salariu, cu condiția să plătească totuși un mic bir suplimentar, la derută, cât să lase impresia că și guvernanții fac sacrificii în vremuri de criză, nu doar populația.

Premierul Ciucă s-a derobat complet de atribuțiile de premier. Nu-și mai asumă aproape nici o decizie majoră. Ca un fost militar cu simțul ierarhiei, preferă mai degrabă să execute ordinele venite din altă parte. Emblematică pentru fuga de răspundere este fraza rostită public despre supraimpozitare: ”S-a discutat de o propunere ce trebuie transpusă într-o măsură ce se va concretiza în decizie după ce avem toate documentele pe masă”. O capodoperă de limbaj de lemn, prin utilizarea verbelor impersonale combinate, menite să camufleze un mic act de trădare. Ciucă pare convins mai departe că PSD îl va susține pentru funcția de candidat comun la prezidențiale, eventual în tandem cu Ciolacu-premier, motiv pentru care face concesii peste concesii, abdică de la mari principii liberale și face cam orice îi sugerează partenerul de coalilție.

Pe scurt, despre Ciucă aflăm că nu înțelege mare lucru din politică sau, dacă înțelege, sacrifică partidul fără ezitare pentru obiective personale. Liderul PNL este pe punctul de a-și prăbuși partidul în sondaje dacă va merge până la capăt pe mâna lui Ciolacu și va accepta supraimpozitarea veniturilor mari din sectorul bugetar. Acest lucru nu se poate face fără a aplica aceeași măsură și în cazul veniturilor din sectorul privat, altfel ar fi un act de discriminare interzis de Constituție. Dacă renunță la cota unică, Ciucă îngroapă PNL cu un an înainte de alegeri.

Unde este în toată această dezbatere președintele Klaus Iohannis, al cărui venit a devenit nu-se-știe-cum etalon pentru calcularea pragului peste care orice venit suplimentar ar urma să fie impozitat suplimentar? În America de Sud, la relaxare, împreună cu soția, Carmen, cu un avion de lux. În timp ce Guvernul se preface că reduce cheltuieli, iar bugetarii cu venituri de bancheri se arată gata să arunce câteva firmituri înapoi în coșul tot mai sărac al bugetului de stat, președintele Iohannis se plimbă de opt zile prin locuri exotice ca Chile, Argentina sau Brazilia, fără nimic relevant în programul oficial. Samba si, trabajo no! Să înceapă fiesta. Mai e un an și ceva de mandat și au rămas atâtea țări pe care încă nu le-a vizitat împreună cu soția.

Urmează Marea Britanie, alte câteva zile de bună dispoziție la Londra, cu prilejul încoronării regelui Charles. În UK există deja o mare dezbatere pe tema cheltuielilor din bani publici pentru eveniment. În România, nu știm nici azi cât costă avionul de lux al președintelui și, în general, programul său de globetrotter.

Dacă Ciolacu ar fi propus și un impozit suplimentar pe lene și indolență, îl lăsa pe regele neîncoronat al somnului cu buzunarele goale.