Surpriza din apelul lui Vâlcov. Una dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat a fost declarată neconstituțională de CCR. SURSE: Acuzația de spălare de bani pentru care a primit 6 ani cu executare ar pica

Infracțiunea de spălare de bani prin dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, sub forma autoratului, pentru care Darius Vâlcov a fost condamnat anul trecut la 6 ani de detenție cu executare a fost declarată, ulterior, neconstituțională de CCR – au declarat pentru G4Media.ro surse judiciare. Consecința este ca acuzația ar putea pica în apel, au explicat aceleași surse, dacă procurorii nu solicită și nu obțin schimbarea încadrării juridice într-o acuzație similară, care să stea în picioare.

Pe 8 februarie 2018, Vâlcov a fost condamnat la 8 ani de detenție de completul de 3 judecători de la Înalta Curte. A primit 6 ani pentru spălare de bani, 4 ani pentru trafic de influență și 2 ani pentru operațiuni comerciale incompatibile cu funcția de primar. Completul de 3 judecători i-a contopit pedepsele și a decis că Vâlcov să execute una singură de 8 ani de detenție cu executare.

Consilierul premierului Dăncilă este acuzat că ar fi spălat banii din șpăgi, cumpărându-și lingouri de aur și tablouri. Or, decizia CCR nr. 418 din 19 iunie 2018 (ulterioară deci condamnării din 8 februarie 2018) spune că simpla folosire a banilor proveniți din infracțiuni nu înseamnă săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

CCR a fost sesizată de Tribunalul Mureș care a întrebat dacă ”folosirea unei sume de bani furate pentru achiziționarea de alimente constituie infracțiunea de spălare de bani”. Sau, dacă vreți, dacă cineva care fură o gaină și o mănâncă comite infracțiunea de spălare de bani.

În cazul lui Valcov, întrebarea e: dacă el și-a cumpărat lingouri de aur și tablouri cu banii din mită înseamnă că a comis și infracțiunea de spălare de bani?

CCR a făcut o paralelă cu infracțiunea de tăinuire și a ajuns la concluzia că dacă un hoț fură ceva, în mod evident tăinuiește acest lucru. Însă el nu poate fi acuzat și de furt, și de tăinuire, întrucât s-ar încălca principiul ”ne bis in idem”, potrivit căruia o persoană nu poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeași faptă de două ori. De tăinuire poate fi acuzat altcineva, care ajunge să cunoască furtul respectiv și alege să îl tăinuească, însă nu autorul furtului, a explicat CCR.

Primul termen din procesul în apel al lui Darius Vâlcov a fost fixat deja pentru data de 14 aprilie. Vâlcov a fost primar PDL în Slatina, ex-ministru PSD de Finanțe în Guvernul Ponta, iar acum este consilier al premierului și prieten cu liderul PSD, Liviu Dragnea (potrivit declarațiilor lui Vâlcov).

El este acuzat că ar fi luat mită ca să acorde contracte și ar fi provocat prejudicii de peste 9 milioane de lei, adică aproape 1,9 milioane de euro, însă instanţa de fond l-a găsit vinovat doar de o pagubă de 6,2 milioane de lei, adică 1,3 milioane de euro. Potrivit rechizitoriului, în acest dosar, Vâlcov are sechestru pe bani şi bunuri de peste 7,2 milioane de lei, printre care 3 lingouri de aur şi 172 de tablouri.

Citește mai jos pe larg fragmente din motivarea judecătorilor care l-au condamnat pe Darius Vâlcov și din decizia CCR nr. 418 din 19 iunie 2018 care l-ar putea salva de acuzația de spălare de bani pentru care a primit 6 ani cu executare.

Acuzația. Darius Vâlcov a fost condamnat la 6 ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani, infracțiune prevăzută de articolul 29 alineatul 1 litera c din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, cu aplicarea articolului 5 din Codul penal.

Potrivit acestui articol 29 alineatul 1, ”constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:

c). dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.”

Infracțiunea a fost declarată neconstituțională. Acest articol – spălarea de bani prin dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, sub forma autoratului – a fost declarat însă neconstituțional de CCR prin decizia CCR 418 din 19 iunie 2018, iar efectele lui au încetat de drept din data de 2 septembrie anul trecut. De altfel, pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, just.ro, în dreptul acestui articol este adăugată o notă cu următoarele precizări:

”Prin decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul oficial nr. 625 din 19 iulie 2018, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), constatându-se că acestea sunt neconstituționale (…)

Începând cu data de 19 iulie 2018, dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt suspendate de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 2 septembrie 2018, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate”, se arată pe portalul guvernamental just.ro.

Dacă Vâlcov și-a cumpărat lingouri de aur și tablouri cu banii din mită înseamnă că a comis și infracțiunea de spălare de bani?

Motivarea ICCJ. Potrivit motivării deciziei de condamnare, Vâlcov este considerat atât autorul infracțiunii de trafic de influență, cât și al celei de spălare de bani. La data când a fost condamnat, 8 februarie 2018, Înalta Curte a considerat că sunt probe și nu există niciun impediment pentru condamnarea lui Darius Vâlcov pentru spălare de bani prin dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, sub forma autoratului.

”Instanţa reţine că probatoriul administrat astfel cum a fost analizat anterior, în detaliu, relevă că infracţiunile de trafic de influenţă şi spălare a banilor au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Cu privire la chestiunea invocată de apărătorul ales al inculpatului privind distincţia dintre autorul infracţiunii de spălare de bani şi cel al infracţiunii din care provin bunurile, ca o condiţie pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor, instanţa reţine că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, nu cuprinde dispoziţii prin care să se stabilească o incompatibilitate între calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor şi calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile şi, în consecinţă, aceeaşi persoană poate avea calitatea de subiect activ al ambelor infracţiuni.

Dispoziţiile legale anterior menţionate, care definesc infracţiunea de spălare a banilor, se referă la cunoaşterea provenienţei bunurilor, condiţie îndeplinită în ipoteza în care o persoană are atât calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, cât şi calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.

În măsura în care legiuitorul a prevăzut explicit numai condiţia cunoaşterii provenienţei bunurilor şi nu a reglementat o incompatibilitate între calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor şi calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, nu există un temei legal care să permită excluderea persoanei care are calitatea de subiect activ al infracţiunii predicat din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 29 alin. 1 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atât de la Completul de 5 judecători, cât şi de la Secţia penală, reflectă soluţia potrivit căreia subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile”, au arătat judecătorii în motivarea condamnării la fond a lui Darius Vâlcov.

Decizia CCR. Nu venise însă decizia CCR nr. 418 din 19 iunie anul trecut, care a declarat neconstituțională această infracțiune.

Interesant că hotărârea Curții este în sensul celor invocate de avocatul lui Darius Vâlcov. Apărarea spunea, în esență, că fostul primar nu putea fi în același timp și autorul infracțiunii de trafic de influență, și autorul infracțiunii de spălare de bani prin dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Ipoteza DNA și a instanței de fond este următoarea:

– Vâlcov ar fi luat șpagă ca să acorde contracte, fiind autorul infracțiunii de trafic de influență.

– Vâlcov și-ar fi cumpărat lingouri și tablouri, cu banii din mită, știind că provind din infracțiuni, deci el ar fi și autorul infracțiunii de spălare de bani.

Varianta apărării și a CCR este următoarea:

– Vâlcov ar fi luat șpagă ca să acorde contracte, fiind autorul infracțiunii de trafic de influență.

– Vâlcov și-ar fi cumpărat lingouri de aur și tablouri cu banii din mită, cunoscând că provin din infracțiuni, dar nu poate fi considerat și autorul infracțiunii de spălare de bani.

Cum s-a ajuns la decizia CCR nr. 418 din 19 iunie 2018. Tribunalul Mureș a sesizat CCR și a întrebat dacă ”folosirea unei sume de bani furate pentru achiziționarea de alimente constituie infracțiunea de spălare de bani”.

Cu alte cuvine, dacă cineva care fură o gaină și o mănâncă comite infracțiunea de spălare de bani. În cazul lui Valcov, dacă și-a cumpărat cu banii de mită lingouri de aur și tablouri înseamnă că a comis și infracțiunea de spălare de bani?

CCR a făcut o paralelă cu infracțiunea de tănuire și a ajuns la concluzia că dacă un hoț fură ceva, în mod evident tănuiește acest lucru. Însă el nu poate fi acuzat și de furt, și de tănuire întrucât s-ar încălca principiul ”ne bis in idem”, potrivit căruia o persoană nu poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeași faptă de două ori. De tăinuire poate fi acuzat altcineva care ajunge să cunoască fortul respectiv și alege să îl tăinuească, nu autorul furtului.

”Curtea reține că autorul sau coautorul infracţiunii principale, complicele ori instigatorul la infracţiunea principală (delictum principale – din care provin banii murdari) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor (delictum subsequens).

S-a arătat, totodată, că expresia „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni”, existentă în cuprinsul normei de incriminare, este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecţilor activi persoanele implicate în comiterea infracţiunii din care provin bunurile și, de asemenea, că legiuitorul foloseşte o exprimare asemănătoare şi în cazul infracţiunii de tăinuire şi nimeni nu a susţinut că persoana care a săvârşit infracţiunea din care provine bunul tăinuit poate fi subiect activ al infracţiunii de tăinuire.

În același sens, s-a reținut că se încalcă principiul ne bis in idem prin reţinerea în concurs ideal a infracţiunii din care rezultă banii supuşi spălării şi a infracţiunii de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută la art.29 alin.(1) lit.c) din Legea nr.656/2002 atunci când autorul spălării banilor dobândeşte bunuri provenind din săvârşirea de infracţiuni”, arată CCR în decizia nr. 418 din 19 iunie 2018.

”Simpla folosire a bunurilor rezultate din comiterea unei infracțiuni, de către subiectul activ al infracțiunii săvârșite, nu corespunde de plano scopului avut în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de a disimula proveniența bunurilor obținute din infracțiuni”, arată CCR.

Prin urmare, CCR a decis:

”Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Tribunalul Mureș – Secția penală, din oficiu, în Dosarele (…) și constată că dispozițiile art. 29 alin.(1) lit.c) din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.16 din 8 iunie 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct.2 din dispozitiv), sunt neconstituționale”, se arată în decizia CCR nr. 418 din 19 iunie 2018.

Foto: InquamPhotos / Octav Ganea