OFICIAL: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis că Viktor Orban nu poate fi sancționat în România pentru declarațiile rasiste de la Tușnad deoarece are imunitate / CNCD a emis o condamnare publică a declarațiilor lui Orban pentru că a creat o atmosferă ”ostilă și degradantă”

Update 15.32: CNCD a publicat un comunicat oficial care confirmă informațiile publicate în premieră de G4Media. Puteți citit comunicatul la finalul articolului

Articol inițial: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a decis miercuri că Viktor Orban nu poate fi sancționat în România pentru declarațiile rasiste de la Tușnad deoarece premierul Ungariei are imunitate jurisdicțională, au declarat pentru G4Media surse oficiale.

Astfel, CNCD a decis că Viktor Orban nu poate fi sancționat administrativ în România, ci doar în Ungaria.

Tot în ședința de miercuri, CNCD a emis o condamnare publică a declarațiilor lui Orban pentru că a creat o atmosferă ”ostilă degradantă și umilitoare la adresa oamenilor pe criteriul rasial”, potrivit surselor citate.

Csaba Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), a anunțat imediat după discursul din iulie al lui Viktor Orban că ar fi inițiat o procedură de autosesizare în privința declarațiilor făcute de premierul maghiar Viktor Orban la Băile Tușnad dacă acesta nu ar fi beneficiat de imunitate jurisdicțională, potrivit dreptului internațional.

”Eu personal, dacă nu consideram că există imunitate jurisdicțională, inițiam o procedură de autosesizare în calitatea mea de membru al colegiului director”, a scris sâmbătă Csaba Asztalos pe contul său de Facebook. El a explicat în postare de ce consideră că premierul Ungariei nu poate fi supus unei eventuale sancțiuni din partea Consiliului, dat fiind că acesta este șef de guvern și dreptul internațional îi conferă imunitate jurisdicțională.

Plângerea la CNCD a fost depusă de deputatul PNL Alaxandru Muraru. Muraru a sesizat CNCD la 11 august cu privire la discursul considerat rasist susținut de Viktor Orban, președintele FIDESZ, la Băile Tușnad, în România, în data de 23 iulie. El a susținut că imunitatea diplomatică de care se bucură premierul Ungariei nu se referă la declarații, ci la fapte care sunt circumscrise codului penal, iar imunitatea diplomatică se activează în cazul unei acțiuni oficiale, nu a unei vizite private, cum a fost cea de la Băile Tușnad.

Potrivit deputatului PNL, declarațiile care fac apel la ”puritate rasială” sunt inaccpetabile într-o Românie europeană și tolerantă. ”Acest discurs al premierului Viktor Orban este desprins din ideologiile rasiale care au făcut milioane de victime în secolul XX. Aceste derapaje sunt inacceptabile într-o Românie și Europă a secolului al XXI-lea care au trecut prin tragediile ideologiilor rasiale”, a mai declarat Muraru.

Context. Premierul Viktor Orbán s-a dezlănțuit la Tușnad în luna iulie împotriva „amestecului” de rase europene și non-europene, într-un discurs care a atras imediat indignarea partidelor de opoziție și a politicienilor europeni.

„Noi (n.r. maghiarii) nu suntem o rasă mixtă … și nu vrem să devenim o rasă mixtă”, a declarat Orbán, sâmbătă ,la Băile Tuşnad. El a adăugat că țările în care se amestecă europeni și non-europeni nu mai sunt „națiuni”.

De asemenea, Viktor Orban a făcut o aluzie la camerele de gazare ale regimului nazist atunci când a criticat planul Bruxelles-ului de a reduce cererea europeană de gaze cu 15%. „Nu văd cum pot obliga statele membre să facă acest lucru, chiar dacă există know-how german în acest domeniu, așa cum a demonstrat trecutul”, a spus el ironic.

Comunicatul integral al CNCD:

Comunicat de presă referitor la hotărârea adoptată de Colegiul director al CNCD în ședința din data de 16 noiembrie 2022

Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrunit în ședința de soluționare a petițiilor în data de 16 noiembrie, a adoptat următoarea hotărâre:

1. Cu privire la declarațiile premierului Ungariei, Viktor Orbán, din data de 23 iulie 2023, de la Tușnad, România:

– condamnă public declarațiile în speță ale premierului Ungariei, pe care le califică ca fiind discurs de ură, și constată că prin mesajul transmis s-a creat o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare la adresa unor categorii de persoane pe criteriul de naționalitate și rasă.

– în privința răspunderii juridice a părții reclamate, Colegiul director admite excepția imunității jurisdicționale a lui Viktor Orbán, având în vedere calitatea acestuia de premier al Ungariei, aflat într-un stat străin, România.

În admiterea excepției privind imunitatea jurisdicțională a părții reclamate s-au avut în vedere următoarele argumente:

În activitatea sa, Colegiul director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării îndeplinește un rol activ, rol exercitat in vederea stabilirii tuturor împrejurărilor de fapt și de drept corelative faptelor ce constituie acte de discriminare si atrag, după caz, răspunderea contravențională, în domeniul de aplicare al O.G. nr. 137/2000 republicată.

Colegiul director al CNCD dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților şi acordarea dreptului la apărare. Așadar, aspectele corelative unei sesizări deduse soluționării sunt puse în dezbaterea părților, în vederea formulării propriilor apărări, atât în privința excepțiilor cât și a fondului, fie că este vorba de excepții de procedură sau de fond sau alte excepții procesuale, ori de nulitate, de nelegalitate sau de aspecte privind circumstanțele individuale ale persoanei care a formulat sesizarea sau a persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea, împrejurările și locul în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a faptei etc.

Având în vedere particularitățile și evoluțiile continue cu privire la circumstanțele în care sunt săvârșite fapte de discriminare, rolul activ al CNCD cât și al părților, excepțiile ridicate în procedura administrativ-jurisdicțională pot excede natura celor reglementate de Ordinul nr. 144 din 11 aprilie 2008 (excepția tardivității, văditei necompetențe, obiectului vădit nefondat), fără a determina ab initio inabilitatea Colegiului director al CNCD de a invoca excepții de procedura, de a le pune în dezbaterea părților și a le cerceta, în contextul excepțiilor de procedură reglementate în materia dreptului comun, cu relevanță în cauze de discriminare, care s-ar putea materializa între altele, cu titlu de exemplu, prin excepția lipsei de interes, excepția de necompetență teritorială, excepția autorității de lucru judecat, excepția prematurității etc.

Pe cale de consecinţă, Colegiul director este de opinie că imunitatea de jurisdicție are caracter procedural deoarece nu se referă la impunitatea de la dreptul substanțial sau scoaterea de sub incidența legii, ci doar la faptul că procedurile legale nu pot funcționa în raport de persoana care, deși este supusă legii locale, nu poate fi trasă la răspundere.

Colegiul este de opinie că, în speța dedusă soluționării, imunitatea ratione personae excede unui interes personal deoarece circumstanțele legate de faptele imputate si persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea nu sunt echivoce, sub aspectul funcției per se pe care o îndeplinește, aceea de înalt oficial al unui stat străin, mai exact de Prim-Ministru al statului. Identitatea persoanei reclamate, și în special statutul de reprezentant la nivel internațional sau european, ori la nivel extern, în numele statului de care aparține, este de notorietate, nu creează dubii sau echivoc la nivelul autorităților din plan naţional.

Cu alte cuvinte, persoana vizată nu este un cetățean care ocupă o poziție de oficial al statului care ar putea îndeplini elementele normative ce ar implica imunitatea însă fără ca poziția sa și consecințele juridice ce derivă din exercitarea acesteia să fie cunoscute autorităților naționale.

În aceste condiţii, Colegiul director este de opinie că aspectul procedural al imunității se materializează în concret, în raport de funcția publică de înalt oficial al statului deținută de persoana împotriva căreia s-a formulat plângerea, iar acest element există și trebuie, în consecință, să fie luat în considerare proprio motu de către CNCD în procedura de soluționare a plângerii, este necesară punerea în dezbaterea părților și cercetarea acesteia.

Din acest punct de vedere, Colegiul constată că excepția a fost discutată, a fost adusă la cunoştinţă, s-au formulat apărări și s-au acordat termene pentru concluzii, în consecință.

Colegiul director este de opinie că imunitatea de jurisdicție nu face să dispară regimul legal al obligațiilor şi eventuala răspundere civilă, penală sau administrativă care izvorăște din dreptul intern al statului al cărui cetățean este persoana vizată.

Totuși, Colegiul nu poate face abstracție de faptul că, în virtutea funcției, șefii de guvern dețin exercițiul reprezentării statului și, în acest exercițiu, sunt recunoscuți ca reprezentanți ai statului și se bucură de imunitate de jurisdicție, în virtutea instrumentelor internaţionale ce sunt parte a dreptului internațional cutumiar și constituie surse relevante ale dreptului internațional.

În raport de abordările la nivel international, Colegiul director este de opinie că șeful guvernului unui stat străin se bucură de aceeași inviolabilitate și imunitate de jurisdicție recunoscută șefului statului, iar atunci când se află în străinătate se bucură de toate imunitățile şi privilegiile diplomatice, ca şi șeful statului.

Colegiul director este de opinie că imunitatea de jurisdicție civilă și administrativă este absolută asemenea imunității în materie penală, aplicându-se atât actelor săvârșite în exercitarea funcțiunilor cât şi pentru actele private.

Imunitatea de jurisdicţie are caracter procedural, deoarece nu se referă la impunitatea de la dreptul substanțial sau scoaterea de sub incidența legii, ci doar la faptul că procedurile legale nu pot funcționa în raport de persoana vizată, care, deși este supusă legii locale, nu poate fi trasă la răspundere. Această exceptare nu face să dispară regimul legal al obligaţiilor şi eventuala răspundere civilă, penală sau administrativă care izvorăşte din dreptul intern al statului al cărui cetățean este persoana vizată.

În cauza privind mandatul de arestare din 11 aprilie 2000, Republica Democratică Congo c. Belgia, 2002, Curtea Internațională de Justiție a reafirmat principiul imunității șefului statului cât și a altor înalți funcționari ai statului. În acest sens, Curtea Internațională de Justiție a afirmat: „în dreptul internațional este ferm stabilit că, la fel ca și agenții diplomatici și consulari, anumiți deținători de funcții de rang înalt într-un stat, precum șeful statului, șeful guvernului și ministrul afacerilor externe, beneficiază de imunitate de jurisdicție în alte state, atât civilă cât și penală”1. (Curtea Internațională de Justiție, hotărârea din 14.02.2002, para. 51).

În acest sens, sunt relevante Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice din 18 aprilie 19612 și Convenția cu privire la relațiile consulare din 24 aprilie 19633, care prevăd în preambul că scopul imunităților este ”de a asigura îndeplinirea eficace a funcţiilor misiunilor diplomatice ca origine de reprezentare a statelor”, respectiv ”de a asigura îndeplinirea eficace a funcțiilor lor (…) în numele statelor lor respective”. Astfel, potrivit articolului 7 alin. 2 al Convenției de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23.05.1969, ”în virtutea funcţiilor lor şi fără a fi obligaţi să prezinte depline puteri, sunt consideraţi ca reprezentând statul lor: a) Şefii de stat, şefii guvernelor şi miniştrii afacerilor externe, …; b) Şefii de misiune diplomatică, …; e) reprezentanţii acreditaţi ai statelor la o conferinţă internaţională sau pe lângă o organizaţie internaţională, ori pe lângă un organ al acesteia (….)”.

În virtutea funcției, șefii de guvern dețin exercițiul reprezentării statului și, în acest exercițiu, sunt recunoscuți ca reprezentanți ai statului și se bucură de imunitate de jurisdicție la fel ca și agenții diplomatici și consulari, în virtutea instrumentelor internaționale menționate ce sunt parte a dreptului internațional cutumiar și constituie surse relevante ale dreptului internațional.

Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice în Articolul 31 reglementează atât imunitatea de jurisdicție penală, cât și imunitatea de jurisdicție civilă și administrativă. Imunitatea în materie penală este absolută, aplicându-se atât actelor săvârşite în exercitarea funcţiunilor cât şi pentru actele private. Spre exemplu, în cauza privind mandatul de arestare din 11 aprilie 2000, Republica Democratică Congo c. Belgia, Curtea Internațională de Justiție a statuat că ”nu poate fi făcută nicio distincție între actele îndeplinite de un ministru al afacerilor externe în calitate „oficială” și cele pretinse că au fost îndeplinite în „calitate privată”.

În ceea ce priveste imunitatea civilă și administrativă prevăzută în Art. 31 al Convenției, nu se face o distincție expresis verbis între actele oficiale şi cele private, Convenţia de la Viena, în art. 31 stipulând ”…. se bucură, de asemenea, de imunitatea de jurisdicție civilă şi administrativă a acestuia”. În lipsa unei distincții explicite în acest sens și având în vedere principiul Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se poate interpreta că imunitatea de jurisdicție civilă și administrativă este tot absolută, limitată fiind la excepțiile prevăzute în aliniatul 1 din Articolul 31 care utilizează sintagma ”dacă nu este vorba”

Astfel, se consacră principiul general al imunității, cu formele restrictive raportat la categoriile de acte limitativ enumerate la lit. a-c din Art. 31, în esență, o acțiune reală privind un imobil, o acțiune privind o succesiune, o acțiune privind o activitate profesională sau comercială. Or, elementele de fapt ale speței deduse soluționării nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze.

După cum prevede și Institutul de Drept Internațional în Rezoluția din 2001 privind imunitățile din jurisdicție cu referire la șefii de stat și de guvern în dreptul internațional, „Șeful guvernului unui stat străin se bucură de aceeași inviolabilitate și imunitate de jurisdicție recunoscută ( . . .) șefului statului”6.

Aceeași abordare s-a reliefat în doctrină, la nivel național, argumentându-se că ”atunci cand se află în străinătate, șeful statului beneficiază de toate imunitățile și privilegiile diplomatice” iar ”Şeful Guvernului – ca şi şeful statului, exercită atribuţii de reprezentare a statului în relaţiile externe. (…) Ca și șeful statului, când se află în străinătate se bucură de toate imunităţile şi privilegiile diplomatice.”(Drept international public, prof. Univ. Stelian Scăunaș, p.195, Dreptul internațional aplicabil diplomației publice, prof. univ. dr. Nicoleta Diaconu, Unitatea de invatare nr. 8, p.3) De asemenea, în doctrină s-a arătat că, ”în art. 31 din Convenţia de la Viena din 1961, există expresia “imunitate de jurisdicţie penală”, fără nicio altă calificare, iar în ceea ce priveşte „imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă”, de asemenea nu se face niciun fel de distincţie (pe criteriul acte funcţionale şi acte private, iar excepţia vizează excluderea numai a unora dintre actele private ale agentului diplomatic (şi nu toate acestea)”. (Dreptul internațional aplicabil diplomației publice, prof. univ. dr. Nicoleta Diaconu).

În egală măsură, se impune a preciza că jurisdicția exercitată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este o jurisdicție specială administrativă.

Curtea Constituțională a decis că prevederile legii anti-discriminare referitoare la statutul și procedura în fața CNCD corespund exigențelor constituționale referitoare la jurisdicțiile speciale administrative7, astfel cum sunt stabilite de art.21 alin.(4) din Legea 5 Art.31: ”…. se bucură, de asemenea, de imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a acestuia, dacă nu este vorba: (…)”.

Având in vedere aceste aspecte, Colegiul director admite excepția cu privire la imunitatea de jurisdicție de care se bucură partea reclamată, în virtutea calității de șef al guvernului unui stat străin, în speţă calitatea de prim-ministru al Ungariei.
Colegiul director este de opinie că se impune comunicarea hotărârii CNCD și a dosarului cauzei, către autoritățile competente din Ungaria, în vederea analizării faptelor imputate și a dispunerii măsurilor care se impun, după caz, în speţă instituțiilor competente în domeniu din statul vecin.

Hotărârea a fost adoptată cu 5 voturi pentru, 3 împotrivă și 1 abținere.