SURSE Maiorul Omri Michaeli, un simbol al Israelului în timpul operațiunii în Gaza din 2014, care a fost ucis de teroriști pe 7 octombrie, avea origini române

Maiorul Omri Michaeli, care a devenit un simbol pentru Israel în timpul operațiunii în Gaza din 2014 și a fost ucis pe 7 octombrie, într-un schimb de focuri în apropiere de granița cu enclava palestiniană, avea origini române, au confirmat surse diplomatice pentru G4Media.ro.

Context

Michaeli, în vârstă de 35 de ani, din Ness Ziona, soldat în unitatea Duvdevan, a fost ucis în timpul unui schimb de focuri de armă cu teroriștii Hamas în Kfar Aza, o comunitate de la granița cu Fâșia Gaza, relatează Ynetnews.

În timpul operațiunii Protective Edge din 2014, el a fost adus la spitalul Soroka cu un elicopter și a fost văzut fiind evacuat pe o targă înfășurată de un steag israelian. El a devenit unul dintre simbolurile operațiunii din 2014 când a fost fotografiat întins pe o targă, rănit și acoperit cu steagul Israelului. „Când am ajuns întins pe targă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă acopăr cu steagul Israelului”, a declarat el la vremea respectivă, potrivit sursei citate.

În operațiunea din 2014, Michaeli a fost rănit la picior de un glonț tras asupra sa în Khan Yunis. „Eram cu un alt soldat lângă intrarea într-o casă și îmi amintesc că teroristul a ieșit din casa de vizavi de noi în timp ce trăgea cu gloanțe. Era la cinci metri de noi, am fost amândoi loviți, prietenul meu a primit un glonț în genunchi și a căzut, iar eu am primit un glonț în coapsă.”

În ciuda faptului că a fost grav rănit și a pierdut mult sânge, Michaeli a continuat să tragă pentru a-și salva prietenul, mai scrie Ynetnews . „Corpul funcționează automat, negând durerea și limitările”, a explicat el după incident. După câteva minute de luptă, Michaeli a reușit, cu ajutorul unui alt soldat, să își evacueze prietenul rănit și ulterior a acceptat să fie evacuat pentru a primi el însuși tratament.

Pentru curajul său în timpul Operațiunii Protective Edge, Michaeli a primit medalia de onoare a șefului Statului Major. În timpul operațiunii, o grenadă a fost aruncată asupra trupelor sale, iar Michaeli a sărit pe un alt soldat care se afla lângă el și l-a protejat cu corpul său. În orele de luptă care au urmat, Michaeli a luptat și și-a riscat viața de mai multe ori pentru a ajuta la evacuarea victimelor.

În anul care a precedat Operațiunea Protective Edge, Michaeli a trăit și a lucrat în Africa. S-a întors în Israel special pentru a se alătura luptelor. După ce a fost rănit, el a spus de pe patul său din spital: „Vineri, în urmă cu o săptămână și jumătate, am luat decizia de a mă întoarce în Israel, după ce m-au sunat și mi-au spus că probabil va fi o operație. Duminică dimineața eram deja în Israel, iar marți am intrat în Gaza. Am luat decizia de a mă întoarce pe cont propriu. Ei nu mi-au cerut să mă întorc. Pentru mine, este vorba despre statul Israel, în primul rând.”

Michaeli a declarat la momentul respectiv că nu și-a imaginat că poza sa îmbrățișând steagul va stârni atât de multă emoție. „Sper că va întări Frontul de Acasă”, a spus el. „Noi, luptătorii, mergem în Gaza cu ochii închiși de dragul patriei. Nu există jocuri aici. Dacă ni se spune să facem ceva, probabil că există un motiv, iar noi suntem acolo. În cele din urmă va fi pace în sud și pace în întreaga țară, iar aceasta este prima noastră sarcină. Soldații se simt complet îndreptățiți în felul lor. Aceasta este țara noastră și avem doar una”.

Michaeli este originar din Kibbutzul Kfar Rupin. Tal Shilo, în vârstă de 36 de ani, prietenul său din copilărie din kibbutz, a declarat duminică dimineața: „M-am gândit la el toată noaptea, mi s-a scufundat inima. Știam că se afla într-o unitate specială și nu știam care. De fiecare dată când a existat o escaladare (a conflictului), m-am gândit la el. Știam că era invincibil, că nimic nu-l putea penetra, mai ales după Protective Edge. Au fost mai multe evenimente și el a ieșit (cu bine) din toate, întotdeauna cu zâmbetul timid și captivant”.

Tal a vorbit despre copilăria lor comună. „Omri este cu un an mai mic decât mine și am crescut împreună. Familiile noastre erau vecine, iar părinții noștri erau prieteni foarte apropiați. Omri era bun în ceea ce îl interesa, era hotărât și și-a atins toate obiectivele pe care și le-a propus. După ce a fost eliberat, a lucrat, după câte știu eu, în domeniul securității și a continuat să facă muncă de rezervă într-o unitate specială”, a declarat Tal. „A fost întotdeauna primul, cel mai patriot, mereu dezinvolt și cu o mare modestie”.