Sutana intangibilă. Scandalosul caz al lui ÎPS Teodosie, oglinda unui stat slab și corupt

”De ce eu am respectat cu sfințenie toate regulile, mi-am pus afacerea pe butuci și am mari probleme financiare, iar lui Teodosie i se permite să sfideze legea?” – e o întrebare pusă obsesiv de zeci de cititori G4Media.ro. Scandalos în afacerea înaltului prelat nu e doar comportamentul său, unul care urmează un tipar provocator cunoscut bine de un deceniu, ci protecția totală de care se bucură. Statul și Biserica Ortodoxă sunt îngenuncheate de un personaj care a dovedit că regulile sunt doar pentru căței.

De la începutul pandemiei, Teodosie a încălcat permanent regulile, cu protecția poliției, procurorilor și Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe. A folosit lingurița comună pentru împărtășanie, inclusiv pentru copii, și a repetat slujba de Înviere, chemând credincioșii să încalce regulile impuse de autorități. A făcut-o cu bună știință. A sfidat legea și ierarhia bisericească. A vrut să provoace și să alimenteze nemulțumirea firească a oamenilor pe fondul interzicerii dreptului la mișcare.

Pe scurt, a jucat politic. Nu întâmplător a fost luat în brațe de Sputnik, organul propagandei ruse, care are ca miză exact lărgirea faliilor din societate.

A jucat politic așa cum o face de o viață, de când s-a pus total în slujba politicienilor – mai ales PSD – și i-a servit în toate campaniile electorale, câștigând protecția care îl face acum intangibil. În 2004, în 2008, că era pentru Adrian Năstase sau pentru Radu Mazăre, Teodosie organiza faraonice ceremonii religioase de luat lumină la malul mării. Într-o analiză din 2016, Info Sud-Est a scris pe larg despre serviciile făcute de Teodosie politicienilor, despre legăturile dintre el, Năstase, Miron Mitrea și Radu Mazăre. Influența politică pe care a câștigat-o și legăturile subterane cu lumea de dinainte de 1989 l-au ajutat pe Teodosie să devină unul dintre cei mai influenți ierarhi ai BOR, atât de puternic, încât influențează decisiv Sfântul Sinod și îl poate sfida fără teamă pe Patriarhul Daniel.

Dar cine e Teodosie, șeful Arhiepiscopiei Tomisului? A fost recrutat de Securitate în 1987, era ocolit de Bartolomeu Anania (care scria în Jurnalul său că ”trebuie mai multă grijă asupra celor care intră în Sinod”), el este descris de cunoscătorii bisericii drept un arghirofil fără seamăn, cuprins de agitație până și pentru închiderea de către autorități a unei terase din Mamaia deținute de un apropiat.

El a devenit primul înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române urmărit penal și trimis în judecată pentru corupție, fiind acuzat că a fraudat fonduri europene. Anul trecut a fost achitat definitiv și i-a mulțumit pentru sentință judecătorului Cristian Deliorga, numit ulterior de PSD judecător la CCR.

Înapoi în prezent. Teodosie a mai făcut o probă a intangibilității sale când procurorii constănțeni au clasat o plângere a unui ONG, care denunța încălcarea regulilor prin utilizarea linguriței comune la împărtășanie. Arhiepiscopul Tomisului nu are de ce să se teamă. Polițiștii se tem de el, procurorii nu l-ar vedea nici dacă ar folosi polonicul,

Patriarhul Daniel și Sfântul Sinod se delimitează din vârful buzelor, iritați nu atât de comportamentul lui Teodosie, cât de insistențele presei. Au ajuns preoții simpli să dea replica ce i se cuvine unui spărgător de canoane, dar Patriarhia tot tăcută e, de parcă în Statutul BOR nu ar exista suficiente instrumente pentru sancționarea unor asemenea derapaje.

În acest timp, zeci de mii de antreprenori se uită cum afacerile li se prăbușesc pentru că ei au ales să fie responsabili și să respecte regulile. Zeci de mii de angajați își pierd locurile de muncă pentru că au ales să se supună legilor. Și nemulțumirea legitimă crește. Nu față de reguli – oamenii zdraveni la cap le înțeleg necesitatea – ci față de dubla măsură cu care un stat slab și o Biserică indolentă judecă oamenii.