Sute de companii străine au părăsit Rusia în urma invaziei din Ucraina / Cum se scuză cele care au rămas, în ciuda presiunii publice imense

Sute de companii au ieșit din Rusia din cauza invaziei Ucrainei, dar altele invocă preocupări legate de venituri și chiar motive umanitare ca motive pentru a rămâne în această piață, scrie BBC. Când primele lovituri aeriene au căzut asupra Ucrainei în februarie 2022, directorii de companii cu operațiuni sau participații în Rusia au fost nevoiți să aleagă o tabără. Această decizie a avut implicații semnificative. Rusia rămâne o piață de afaceri majoră, cu o populație de 145 de milioane de locuitori; PIB-ul său din 2022 a fost de o valoare impresionantă de 2,24 mld. dolari (1,81 mld. lire sterline), imediat după cel al Franței. Fuga companiilor ar lăsa o mulțime de venituri pe masă.

Cu toate acestea, în mijlocul unui război istovitor, cu zeci de mii de victime civile și o condamnare internațională pe scară largă a Rusiei, companiile au riscat daune grave de reputație rămânând pe loc. În plus, un amestec de presiuni internaționale, sancțiuni și riscuri de interferență a guvernului rus au oferit motive puternice pentru ca societățile să plece atunci când a început conflictul.

„Unele au decis să rămână, altele au decis să plece foarte repede, iar altele au tras de timp”, spune Roman Sidortsov, profesor asociat de politică energetică la Michigan Technological University, SUA, care a practicat dreptul corporatist și a predat în Rusia.

Una dintre cele mai mari companii care s-a retras aproape imediat a fost British Petroleum, care a ieșit la doar trei zile după începerea conflictului. La 1 martie, BMW a anunțat, de asemenea, că va opri producția și importurile din Rusia. Iar după ce a anunțat pentru prima dată un plan de a părăsi Rusia în martie 2022, Heineken și-a vândut afacerile din Rusia firmei rusești de ambalaje Arnest pentru un singur euro în luna august a acestui an, înregistrând o pierdere de 300 de milioane de euro (319 milioane de dolari; 257 milioane de lire sterline) pentru această divizie.

Experții nu sunt de acord cu privire la numărul exact de companii care au părăsit Rusia – și la ceea ce constituie o „plecare completă”. Institutul Școlii de Economie din Kiev, care urmărește statutul companiilor străine care vând sau operează în Rusia prin intermediul proiectului „Leave Russia”, estimează că aproximativ 300 au plecat.

Potrivit unei liste similare întocmite de Institutul de conducere a directorilor executivi (CELI) al Școlii de management din Yale, aproximativ o mie de companii au ieșit.

Cu toate acestea, sute de companii străine continuă să opereze în Rusia sau să vândă în Rusia. Institutul KSE susține că 1.400 de companii își desfășoară în continuare activitatea sub o formă sau alta în țară; conform calculelor CELI, aproximativ 500 de companii fac acest lucru.

Un nume recognoscibil de pe lista KSE este PepsiCo. La începutul lunii septembrie, Agenția Națională de Prevenire a Corupției din Ucraina a acuzat gigantul multinațional al băuturilor răcoritoare că a continuat să producă produse alimentare în Rusia, deși a întrerupt producția de Pepsi-Cola, 7Up și Miranda.

Giganții din domeniul tehnologiei și al finanțelor, inclusiv firma chineză Alibaba, continuă, de asemenea, să desfășoare afaceri în această țară, la fel ca și firma farmaceutică britanico-suedeză AstraZeneca. Companiile aeriene, printre care Emirates, China Eastern și Air Serbia, încă își fac publicitate deschisă pe site-urile lor web la zborurile către Rusia. Alte întreprinderi, cum ar fi rafinăria indiană Chennai Petroleum, se pregătesc în loc să se retragă: compania își extinde serviciile în Rusia din cauza invaziei.

Criticii companiilor care au rămas în Rusia, inclusiv fondatorul Yale Chief Executive Leadership Institute, Jeffrey Sonnenfeld, denunță aceste companii ca fiind lacome sau chiar complice la invazia Rusiei. Dar încetarea operațiunilor într-o țară cu implicații comerciale atât de importante nu este simplă. Unele întreprinderi rămân din cauza lipsei de presiune asupra lor pentru a pleca sau din cauza unei amenințări existențiale. Altele consideră că rămânerea este cea mai umană opțiune pentru consumatorii lor.

De ce să rămâi?

Companiile aleg să-și continue operațiunile în Rusia din tot felul de motive, în ciuda presiunii publice imense exercitate atât de consumatori, cât și de guverne.

Cel mai simplu este solvabilitatea financiară. Creșterea veniturilor și menținerea cotei de piață sunt esențiale pentru orice firmă, mai ales pentru una care depinde de consumatorii ruși. Andreas Rasche, profesor de afaceri în societate la Centrul pentru durabilitate al Școlii de afaceri din Copenhaga, oferă exemplul mărcii germane de ciocolată Ritter Sport, deținută de o familie, care s-a angajat să nu mai investească și să nu mai facă publicitate în Rusia, dar care își vinde în continuare produsele în această țară. „Ei obțin 7% din veniturile lor totale din Rusia”, spune el. „Ei nu părăsesc pur și simplu piața, deoarece, pentru ei, ar fi potențial foarte dureros.”

Sidortsov spune că și alte companii pur și simplu nu se pot teme de optica de a opera în Rusia, mai ales dacă aceste firme sunt mici sau nu sunt bine cunoscute public, sau dacă interesele de afaceri sunt pur și simplu prea mari.

El arată spre gigantul american SLB, care, împreună cu firmele similare Halliburton și Baker Hughes, a continuat să aprovizioneze Rusia cu importuri după începerea războiului. Deși Halliburton și Baker Hughes și-au încetat operațiunile la mai puțin de șase luni de la începerea conflictului, SLB s-a oprit abia în iulie 2023. Rusia este un mare producător de petrol, iar Sidortsov spune că a existat un motiv de afaceri convingător pentru a rămâne. SLB chiar și-a mărit ușor norocul înainte de a pleca.

„Riscul reputațional nu era atât de mare, iar dependența de aceste companii era foarte, foarte mare, așa că a meritat”, spune el.

În multe cazuri, conducerea ar putea fi capabilă sau dispusă să părăsească Rusia, dar nu este dornică să vândă fabrici, depozite, vitrine sau alte active din țară. Acest lucru este valabil mai ales având în vedere legislația rusă care complică retragerile companiilor străine.

Acestea nu pleacă pur și simplu de pe piață pentru că, pentru ele, ar fi potențial foarte dureros – Andreas Rasche
Rasche citează o lege, adoptată de Kremlin la sfârșitul anului 2022, care, în esență, impune ca toate companiile străine care doresc să vândă active să fie evaluate de o agenție guvernamentală rusă, apoi vândute la jumătate din evaluarea agenției. Unele companii, cum ar fi Heineken, au fost dispuse să își vândă activele rusești cu o reducere abruptă. Dar Rasche spune că alte întreprinderi nu sunt la fel de dornice să își asume o lovitură financiară masivă.

În plus, adaugă el, multe dintre aceste vânzări de active se fac cu oligarhi ruși. „Destul de multe companii se luptă cu asta”, spune el.

Chiar și companiile care rămân riscă posibilitatea unei confiscări de către Kremlin. În iulie, acest lucru s-a întâmplat cu Carlsberg, un concurent danez al Heineken; președintele rus Vladimir Putin i-a confiscat activele ca represalii pentru că guvernele occidentale au preluat controlul activelor rusești din străinătate. Deși Carlsberg deține în continuare Baltika, nu mai are nicio jurisdicție asupra acesteia.

Sidortsov, care a crescut în fosta Uniune Sovietică, spune că acesta ar putea fi un caz în care guvernul rus a confiscat în mod deliberat activele pentru a se îmbogăți pe sine sau pe susținătorii săi. Această practică, cunoscută în Rusia sub numele de „otzhim”, derivat din cuvântul rusesc pentru „a stoarce”, nu este neobișnuită în mediul de afaceri din Rusia.

În alte cazuri, firme care furnizează alimente sau medicamente esențiale, precum AstraZeneca, au susținut că merită să rămână în Rusia din motive morale. Într-o declarație din august anul trecut, gigantul farmaceutic britanico-suedez a declarat că a semnat Pactul de afaceri din Ucraina în sprijinul redresării Ucrainei și că și-a suspendat investițiile, dar va continua să vândă medicamente în Rusia.

„Pacienții se bazează pe medicamentele noastre esențiale și care salvează vieți și este vital ca lanțurile de aprovizionare medicală să continue să funcționeze, permițând sistemelor de sănătate și lucrătorilor să ofere îngrijiri esențiale”, se arată în declarație. Aceasta a adăugat că nu va începe studii clinice globale în țară.

Riscuri viitoare?

Jeffrey Sonnenfeld, fondatorul Institutului de conducere a directorilor executivi de la Yale, consideră că societățile care aleg să rămână în Rusia pe fondul invaziei în curs din Ucraina nu vor fi privite cu ochi buni de către public.

El compară această situație cu dezastrul de PR cu care s-au confruntat companiile care au condus operațiunile germane în timpul celui de-al Treilea Reich. „Când se va termina războiul, vor fi văzute așa cum au fost văzuți colaboratorii naziști”, spune el.

El susține că deciziile de a continua operațiunile germane ale unor companii precum Woolworth, Royal Dutch Shell și Texaco nu au fost în final în beneficiul rezultatelor lor. Toate trei au fost forțate să își oprească activitățile în Germania nazistă din cauza presiunilor, adaugă Sonnenfeld. Președintele Texaco, Torkild Rieber, a fost forțat să demisioneze în 1940 din cauza protestelor publice legate de simpatiile sale pro-fasciste și de relațiile cu Gerhard Westrick, un oficial nazist care reprezenta companiile americane care operau în Germania.

Cu toate acestea, nu toate întreprinderile aflate în această poziție au suferit prejudicii: IBM, care are în prezent o capitalizare de piață de 134 de miliarde de dolari, a furnizat tehnologie chiar regimului nazist; în timp ce Volkswagen, producătorul inițial al așa-numitei „mașini a poporului” a lui Hitler, este în prezent cel mai mare grup auto din lume.

În ceea ce privește conflictul actual, Rasche consideră că consecințele pe termen lung pentru companiile care aleg să rămână în Rusia depind de apetitul investitorilor pentru risc. La urma urmei, spune el, companiile din Rusia ar putea avea activele confiscate, așa cum a fost cazul Carlsberg, sau ar putea fi scoase din țară. În cazul în care războiul escaladează și mai mult în Rusia însăși, muncitorii, fabricile și alte active ar putea fi prinse în focul încrucișat.

De asemenea, companiile s-ar putea confrunta cu reacții negative din partea consumatorilor din întreaga lume. O miriadă de boicoturi au ca scop să determine companiile străine să părăsească Rusia, inclusiv proiectul Leave Russia al Institutului KSE, care urmărește ieșirile companiilor. Aceste campanii generează adesea o atenție negativă pentru firmele care rămân, însă unele întreprinderi ar putea rezista bine în fața furtunii – Rasche spune că implicațiile financiare pentru companiile prinse în scandaluri sunt de obicei de scurtă durată.

„Nike a avut toate aceste scandaluri legate de sweatshop-uri în anii 1990”, subliniază el. „În zilele noastre, oamenii încă le cumpără produsele. Așadar, cred că există o tendință ca oamenii să uite și poate să continue să meargă mai departe și să revină la afaceri ca de obicei.”

Deteriorarea continuă a economiei Rusiei, în fața sancțiunilor și condamnărilor internaționale, ar putea totuși să le dea companiilor rămase motive tot mai multe pentru a ieși pe cauțiune. În timp ce economia rusă este mare, aceasta este încă sub performanța SUA, a Chinei și a Uniunii Europene. În cele din urmă, Sidortsov se așteaptă ca mediul de afaceri al țării să semene în cele din urmă cu cel al Coreei de Nord: foarte izolat, cu doar o mână de legături de afaceri cu lumea exterioară prin aliați de nădejde precum China.

„Cred că va exista un moment dat”, spune el, „când vor rămâne foarte, foarte puține companii străine”.