Țară de vânzare la superofertă

Pentru prima dată în istoria recentă a României, politica externă, marile dosare și contracte se tranzacționează în beneficiul unui singur om. Destinul unei națiuni se scrie de către avocații și consilierii unui dublu infractor între două lecturi din Codul Penal. Inamicii României profită de această vulnerabilitate maximă a statului român pentru a se face cumva utili. O asemenea autostradă care-i poate duce în centrul de decizie de la București nu s-a mai deschis demult în fața lor.

Dragnea, Vâlcov, Dăncilă se declară gata să deschidă ușa investitorilor ruși și chinezi pentru a le arăta occidentalilor că dispun de alternativă și apoi chiar asta își doresc: un partener cu care să vorbească limba aranjamentelor pe sub masă, reciproc avantajoase.

Partenerii externi ai României ne compătimesc în particular, admit că situația arată foarte prost pentru noi, că am ajuns în clubul ciumaților cu Ungaria și Polonia, dar tot în particular negociază fiecare la sânge cu un capo di tutti capi prins la colț, căzut în genunchi și gată să vândă și ce n-are. Cu toții știu că România nu dispune în prezent de capacitate reală de negociere. De ce n-ar profita de această slăbiciune?

La rândul său, dublul condamnat penal tranzacționează orice dosar diplomatic sau contract cu miză mare: mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, contractele cu Patriot, cu Rheinmetall, programe-cheie de înzestrare gen C4ISR, convins că ”dacă le pun americanilor banii pe masă o să tacă”. Și au tăcut, cel puțin pe tema justiție, stat de drept, luptă anticorupție, cu toate că declarativ pe aceste valori se bazează, între altele, parteneriatul strategic. În timp ce cumpără bunăvoința puternicilor planetei, Dragnea le subminează legitimitatea declarând că NATO și UE finanțează statul paralel.

Pentru Viktor Orban a schimbat legea educației prin OUG pentru a permite înființarea liceului cu predare în limba maghiară de la Târgu Mureș. Maghiarilor le face orice concesie pentru a-și asigura majoritatea parlamentară în momente dificile, cum este moțiunea de cenzură de miercuri, iar aceștia își joacă excelent cartea. Ca de obicei, lasă să se înțeleagă cu o zi înainte că ar putea vota moțiunea și de aici încolo începe adevărata negociere.

Pe de altă parte, România nu dispune în prezent de capacitate de negociere la Bruxelles pe două teme de mare actualitate și importanță pentru orice stat membru: bugetul Uniunii Europene și viitoarea arhitectură instituțională a UE. Cu Liviu Dragnea nu se întâlnește nimeni la Bruxelles, iar premierul Viorica Dăncilă face un mare bine României doar atunci când nu tace adânc. Pierdem nu doar bani și influență, ci și respectul celorlalte țări care au toate motivele să ne privească cu un amestec de dispreț și compasiune. Este greu de imaginat cum va puteea prelua România președinția UE peste numai o jumătate de an.

Niciodată imaginea României în lume n-a arătat mai șifonată decât acum. Cred că putem compara dezastrul democratic de azi, când Liviu Dragnea dorește să scoată țara de facto din UE, instalând republica borfașilor, cu un alt moment teribil din istoria recentă: mineriadele din anii 90. Atunci, o lume întreagă privea îngrozită cum Ion Iliescu punea viitorul țării într-o lungă paranteză, oferindu-ne drept alternativă la comunism democrația bâtei, teroarea.

La fel cum Ion Iliescu este chemat să dea socoteală pentru ororile comise atunci, și Liviu Dragnea va trebui să răspundă pentru răul imens făcut țării lui, dar poate se va întâmpla curând, nu după 30 de ani. Mai devreme sau mai târziu se va încheia și domnia fărădelegii. Nu vom uita. Nu avem voie. Huiduită în stradă de un an și jumătate, dictatura borfașilor este cea mai mare rușine pe obrazul acestei națiuni.