Țara înjurăturii groase

România este, probabil, prima țară cu un președinte în funcție și un fost președinte sancționați simultan de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru derapaje de limbaj împotriva unei minorități. Klaus Iohannis pentru declarațiile despre unguri, Traian Băsescu pentru afirmații jignitoare despre romi.

Nu comentez aici justețea deciziei în cazul Iohannis. Constat doar că atunci când același CNCD, cu aceeași majoritate, i-a sancționat în 2018 pe Vâlcov și Pop din cauză că l-au comparat pe președinte cu Hitler, decizia n-a mai fost politică.

Mai constat că aceeași majoritate pesedist-udemeristă criticată de liberali din cauza sancțiunii aplicate lui Iohannis a decis că utilizarea sintagmei ”ciuma roșie” de către premierul Orban și de către europarlamentarul Rareș Bogdan nu reprezintă discriminare.

Decizia i-a revoltat pe cei din PSD, iar fostul premier Adrian Năstase le-a cerut public socoteală celor trei pesediști din cei patru care au votat în CNCD pentru că au acceptat utilizarea sintagmei ”ciuma roșie”. Repet, însă: justețea deciziilor se va măsura în instanță, Klaus Iohannis a anunțat deja că va ataca sancțiunea.

Când decizia convine, cu toții cer respectarea instituției. Vezi reacția lui Tăriceanu. Când nu mai convine, toți pun placa deciziei politice. Așa nu vom construi însă niciodată instituții, nici încredere în stat.

Altceva merită, totuși, lămurit. De ce simt periodic elitele politice din România să înjure unguri, țigani, să vorbească urât, pe scurt, să coboare standardele de comportament în loc să le ridice? Este Iohannis naționalist, are ceva cu ungurii? Sigur că nu, ca minoritar îi înțelege foarte bine.

Are ceva Băsescu împotriva țiganilor? Evident că nu, când era președinte dansa cu foc pe la nunțile lor, erau foarte bune și voturile romilor, iar fratele lui făcea afaceri cu Bercea Mondial fără probleme. Atunci, dacă nu cred în ce spun, de ce o iau periodic pe arătură? Și mai ales, de ce nu se tem de sancțiunea publicului, dacă nu le pasă de deciziile CNCD sau le consideră ”profund politice”?

Pentru că într-o țară cu cel mai mare procent de analfabeți funcțional din Europa, înjurătura groasă face carieră mai repede decât argumentul rațional, echilibrul sau limbajul civilizat. Când dai cu ungurii sau cu țiganii de pământ, ridici rapid tribunele în picioare. Mai greu cu soluțiile la problemele lor.

Când politicienii apelează la limbajul de cartier și coboară în suburban o fac pentru că mulți dintre ei au venit în politică fără cei șapte ani de acasă. Alții vorbesc ca pe maidan sau se comportă iresponsabil după chipul și asemănarea multor compatrioți.

Modul în care vorbesc și se comportă elitele politice reflectă în bună măsură gradul de civilizație al propriului popor. Cristian Pantazi a explicat de ce teoriile conspiraționiste, de pildă, au găsit repede adepți la vârful politicii. Dacă publicul nu-i sancționează atunci când trec liniile roșii, – dimpotrivă, primesc aplauze la scenă deschisă -, iar cei care, totuși, o fac, sunt tratați cu un cor de huiduieli, politicienii se vor simiți încurajați să meargă pe acest drum.

De multe ori când publicăm pe G4Media.ro articole despre evrei, romi sau homosexuali ne vedem nevoiți să închidem comentariile din cauza valului de postări insultătoare, antisemite, rasiste sau homofobe. Gradul de intoleranță, de violență verbală și atacuri ad hominem este în creștere, pe măsura performanțelor sistemului de educație.

Câtă vreme populismul, golănia, șmecheria aduc voturi, statul și instituțiile lui nu pot face mare lucru pentru a opri actele de discriminare sau de instigare la ură. CNCD aplică sancțiuni, dar nu poate face educație civică. În țara înjurăturii groase, minoritari nu sunt doar sașii, ungurii, romii, evreii sau homosexualii, ci și cei care vorbesc, se comportă și se manifestă public decent.

Investiții masive în educație, școală, răbdare și perseverență. Sunt singurele soluții pentru a nu ne scufunda cu totul în mocirlă.