Taxarea ultrabogaţilor ar putea contribui cu 67 de miliarde de euro la finanţarea apărării europene, arată o analiză a Observatorului Fiscal al UE

Observatorul Fiscal al Uniunii Europene (UE) a estimat că un impozit minim de 2% pentru cei mai bogaţi ar putea strânge 67 de miliarde de euro în cadrul UE pentru a finanţa investiţii în domeniile apărării şi reindustrializării, informează agenția de știri EFE, citată de Agerpres.

Un impozit minim de 2% pentru cei a cărora avere depăşeşte o sută de milioane de dolari ar neutraliza caracterul regresiv al sistemelor fiscale europene şi ar strânge 67 de miliarde de euro, estimează Observatorul într-un raport publicat pe site-ul său şi care aplică statelor membre această propunere lansată în iunie anul trecut de economistul francez Gabriel Zucman în numele G20.

Dacă ar fi aplicat celor foarte bogaţi, un impozit minim de 3% ar face sistemele fiscale europene uşor progresive şi ar strânge 121 de miliarde de euro, potrivit Observatorului Fiscal al UE, un laborator independent de cercetare cu sediul la Şcoala de Economie din Paris.

Tensiunile geopolitice şi fragmentarea rapidă a coaliţiilor diplomatice reprezintă o ameninţare la adresa capacităţilor de apărare şi a stabilităţii economice ale UE, în special în contextul războiului ruso-ucrainean, avertizează Observatorul.

Acesta reaminteşte că grupul de reflecţie Bruegel a calculat recent că UE are nevoie anual de 250 de miliarde de euro suplimentar pentru a acoperi nevoile de investiţii în domeniul apărării, astfel încât estimează că colectarea unui impozit minim de 2% pentru ultrabogaţi ar reprezenta un sfert din aceste nevoi, iar dacă ar fi de 3%, aproape 50%.

Nevoile de investiţii în apărarea europeană se adaugă lacunelor de investiţii existente pentru a finanţa reindustrializarea, bunurile şi serviciile publice, care sunt esenţiale pentru asigurarea competitivităţii UE, combaterii schimbărilor climatice şi a inegalităţii, potrivit Observatorului Fiscal al UE.

Raportul lui Mario Draghi privind viitorul competitivităţii europene estimează că UE are nevoie de o investiţie anuală de de 800 de miliarde de euro pentru a ţine pasul cu concurenţii săi.

Comisia Europeană a anunţat deja un nou instrument ce oferă împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro, pe lângă o relaxare a normelor privind deficitul pentru cheltuielile de apărare ca parte a planului „Reînarmarea Europei”.

Cu toate acestea, potrivit Observatorului, acest instrument lasă în continuare descoperit un deficit substanţial de finanţare ce va necesita resurse suplimentare, la nivel naţional sau european.

Laboratorul avertizează că retragerea din angajamentele de investiţii existente pentru industria europeană, tranziţia climatică şi dezvoltarea socială pentru a finanţa nevoile de apărare ar risca să „slăbească” poziţia internaţională a Europei. Aceste investiţii nu sunt doar politici economice, ci instrumente strategice care sporesc rezilienţa, poziţia de lider tehnologic şi influenţa globală ale UE. Din acest motiv, provocarea pentru instituţiile UE şi statele membre va fi aceea de a găsi modalităţi de a creşte rapid veniturile pentru a răspunde nevoilor urgente fără a submina dezvoltarea economică şi competitivitatea.

Observatorul Fiscal al UE aminteşte că în momente de conflict sau război din trecut, guvernele europene au finanţat creşterea cheltuielilor pentru apărare printr-o combinaţie de datorii şi creşteri ale impozitelor pentru persoanele cu averi importante. Astfel, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Franţa şi Regatul Unit au introdus taxe extraordinare asupra celor bogaţi pentru a finanţa eforturile militare. Franţa a recurs la taxe de război progresive, iar Regatul Unit a crescut semnificativ ratele impozitului pe venit ale celor mai bogaţi cetăţeni.

Impozitarea deţinătorilor de averi considerabile poate obţine cu uşurinţă sprijin din partea contribuabililor europeni, 67% dintre aceştia sprijinind aceste instrumente, potrivit unui sondaj Eurobarometru. De asemenea, adoptarea unei astfel de măsuri ar consolida consimţământul fiscal, încrederea în guvern şi, nu în ultimul rând, modelul social al democraţiilor europene.