Taxiurile aeriene, mai aproape de realitate. NASA a testat un sistem cu ajutorul dronelor fără pilot. Noua tehnologie va fi transferată producătorilor civili

Taxiurile aeriene fără pilot, care se vor deplasa autonom, vor fi o realitate în următorii ani. NASA a testat cu succes cu ajutorul dronelor un nou sistem de deplasare care permite zborul fără pilot în zone aglomerate. Noua tehnologie va fi transferată publicului, pentru ca producătorii civili să aibă acces la ele, atunci când proiectează viitoarele aparate.

Cercetătorii de la Centrul de Cercetare Langley al NASA din Hampton, Virginia, au lansat recent mai multe drone, care s-au deplasat dincolo de linia vizuală.

Dronele au reușit să ocolească cu succes obstacolele și să se evite între ele în timpul decolării, atât de-a lungul unui traseu planificat cât și la aterizare, toate acestea în mod autonom, fără ca un pilot să controleze zborul.

Potrivit NASA, acest test marchează un pas important în direcția avansării capacităților de zbor autonom pentru taxiurile aeriene.

„Zborul vehiculelor dincolo de linia vizuală de vizibilitate, unde nici vehiculul, nici spațiul aerian nu sunt monitorizate cu ajutorul observației umane directe, demonstrează ani de cercetări în domeniul sistemelor de automatizare”, a declarat Lou Glaab, șeful ramurii de inginerie a sistemelor aeronautice de la NASA Langley.

Este mai sigur și mai eficient din punct de vedere al costurilor să se testeze tehnologia de autopilotaj destinată taxiurilor aeriene mai mari, care transportă pasageri, pe drone mai mici, pentru a observa cum se evită între ele și cum evită alte obstacole, mai precizează cei de la NASA.

Agenția testează, de asemenea, elemente ale tehnologiei de automatizare folosind elicoptere.

„Atunci când aveți mai multe vehicule, toate venind și plecând de la un vertiport care este situat adiacent unui aeroport sau în interiorul unei comunități, trebuie să ne asigurăm că tehnologiile de automatizare ale acestor vehicule sunt capabile să gestioneze în siguranță un volum mare de trafic aerian într-o zonă aglomerată”, a declarat Glaab.

Pornind de la testele anterioare, echipa a efectuat cu succes mai multe zboruri cu ajutorul sistemelor de aeronave fără pilot ALTA 8, denumite mai simplu drone, fără observator vizual și a pilotat dronele dincolo de linia vizuală de vizibilitate, denumite zboruri „NOVO-BVLOS”.

Software-ul încărcat pe dronele mici a efectuat comunicații în spațiul aerian, gestionarea traiectoriei de zbor, evitarea cu alte vehicule și alte abilități necesare pentru a opera într-un spațiu aerian aglomerat.

Acest lucru este imperativ, consideră specialiștiid e la NASA, pentru ceea ce se preconizează în cazul mobilității aeriene avansate (Advanced Air Mobility – AAM), unde dronele și taxiurile aeriene vor funcționa în același timp, în mod curent.

Testele de zbor au fost observate de la centrul de control Remote Operations for Autonomous Missions (Operațiuni la distanță pentru misiuni autonome) al NASA Langley, în timp ce dronele au decolat și au aterizat în poligonul de testare City Environment for Testing Autonomous Integrated Navigation (Mediul urban pentru testarea navigației integrate autonome).

Tehnologia va fi făcută publică

NASA va transfera publicului noua tehnologie creată în cadrul acestui proiect pentru a se asigura că producătorii din industrie pot avea acces la acest software în timp ce își proiectează vehiculele.

„Capacitatea NASA de a transfera aceste tehnologii va aduce beneficii semnificative industriei”, a declarat Jake Schaefer, liderul operațiunilor de zbor pentru acest proiect.

„Prin efectuarea testelor de zbor în spațiul aerian național, în apropierea aeroporturilor și a unui mediu urban, putem testa tehnologiile și procedurile într-un mediu controlat, dar relevant pentru viitoarele vehicule.”

Una dintre aceste tehnologii a fost ICAROURS, acronimul de la „Integrated Configurable Architecture for Reliable Operations of Unmanned Systems” (Arhitectura configurabilă integrată pentru operațiuni fiabile ale sistemelor fără pilot) de la NASA.

Acest software asigură o funcție autonomă de detectare și evitare și face parte din sistemul general de menținere a „distanței” față de alte tipuri de trafic aerian.

O altă tehnologie utilizată a fost sistemul Safe2Ditch al NASA, care permite vehiculului să observe solul de dedesubt și să ia o decizie autonomă cu privire la cel mai sigur loc de aterizare în cazul unei urgențe în zbor.

Misiunea AAM a NASA are mai multe proiecte care contribuie la diverse domenii de cercetare. Acest proiect, numit High Density Vertiplex, s-a concentrat în mod special pe testarea și evaluarea locului în care aceste viitoare vehicule vor decola și ateriza la o frecvență ridicată, numite vertiporturi sau vertiplexuri, pentru mai multe vertiporturi aflate în apropiere unele de altele, precum și pe progresele tehnologice necesare pentru ca acest lucru să fie un succes.