Teheranul ameninţă cu blocarea strâmtorii Ormuz. Cine ar câştiga conflictul dintre Iran şi SUA?

Dacă Iranul va închide strâmtoarea Ormuz, U.S. Navy şi statele aliate din Golful Persic sunt pregătite să o deblocheze rapid, a afirmat fostul amiral american James Stavridis, după ce regimul de la Teheran a ameninţat constant, în ultimele săptămâni, că va bloca braţul de mare dintre Golful Persic şi Golful Oman, prin care tranzitează aproximativ 35% din petrolul transportat pe cale maritimă în lume. Afirmaţia lui Stavridis a venit în contextul în care, de câteva zile, conducerea Iranului se află angrenată într-un război al declaraţiilor cu Administraţia de la Washington.

Potrivit analiştilor, Casa Albă a lansat recent o campanie agresivă, ce include discursuri şi mesaje în media online, menită să încurajeze tulburările sociale interne și să ajute la intensificarea presiunilor pentru ca Iranul să pună capăt programului său nuclear și să-şi înceteze sprijinul acordat unor grupări militare din regiune. Multe voci se tem însă că „războiul vorbelor” dintre cele două tabere ar putea degenera într-un conflict armat real, cu consecinţe dramatice pentru ambele ţări, dar mai ales pentru republica islamică. Puterea formidabilă a armatei Statelor Unite este de altfel unul dintre motivele pentru care experţii cred că ameninţările militare ale Iranului nu au acoperire în realitate.

„În eventualitatea în care Iranul va alege să închidă în mod militar strâmtoarea Ormuz, SUA și aliații noștri arabi din Golf vor putea să-l deschidă în câteva zile,” a spus amiralul în rezervă într-un interviu telefonic acordat CNBC. Stavridis, care a fost comandantul suprem aliat al NATO şi unul dintre ofiţerii de rang înalt din Pentagon în primii ani ai războiului împotriva terorismului, s-a declarat convins că U.S. Navy va fi capabilă să deblocheze rapid braţul de mare. Deşi cei mai mulţi dintre analişti cred că Iranul are capacitatea să închidă complet strâmtoarea strategică, ei recunosc că marina iraniană este cu mult inferioară celei americane şi nu ar avea practic nicio şansă în cazul unei confruntări directe.

Experţii sunt de părere că, în eventualitatea unui conflict, Iranul ar putea apela la cele aproximativ 200 de bărci de atac, mici şi rapide, pentru a ataca şi a hărţui navele de război americane, mai mari și mai greu manevrabile. Există, de asemenea, temeri că aceste ambarcațiuni ar putea fi folosite în valuri succesive de „atacuri sinucigaşe,” lucru recunoscut şi de amiralul James Stavridis. Acesta a spus că, odată ce calea navigabilă este redeschisă, „există posibilitatea utilizării în continuare de către Iran a minelor și a submarinelor diesel, precum și a altor metode clandestine, care ar putea forţa închiderea intermitentă a strâmtorii. Marina americană ar fi însă pregătită pentru aceste eventualități.”

Cum s-a ajuns aici?

Aşa cum G4Media.ro a scris în urmă cu câteva zile, administrația preşedintelui Donald Trump a lansat recent o ofensivă, ce include discursuri şi mesaje în media online, menită să încurajeze tulburările sociale interne și să ajute la intensificarea presiunilor pentru ca Iranul să pună capăt programului său nuclear și să-şi înceteze sprijinul acordat unor grupări militare din regiune. Ofensiva Administraţiei beneficiază de sprijinul secretarului de stat Mike Pompeo şi a consilierului pentru securitate naţională a lui Trump, John Bolton, cunoscuţi pentru poziţiile lor tranşante faţă de regimul de la Teheran. Campania este menită să susţină eforturile preşedintelui de a strangula economic Iranul prin reimpunerea de sancţiuni dure împotriva Teheranului. Acţiunile Statelor Unite s-au intensificat după 8 mai, data la care Trump a retras America din acordul Joint Comprehensive Plan of Action – JCPOA (co-semnatari fiind Franţa, Marea Britanie, Germania, Uniunea Europeană, Rusia şi China), semnat în 2015 de Administraţia Obama.

Analiştii cred că strategia Administraţiei Trump de strangulare economică a Iranului şi de încurajare a tulburărilor sociale împotriva liderilor iranieni urmăreşte să obţină două rezultate: capitularea Iranului, care va fi nevoit să-şi reducă nu doar programul nuclear, ci şi ambiţiile regionale; implozia republicii islamice şi schimbarea regimului de la Teheran.

Liderii iranieni au avertizat Statele Unite să nu încerce să încurajeze mişcările de protest în ţară, însă, aşa cum afirmă unii analişti, opţiunile lor sunt limitate. Președintele iranian Hassan Rouhani a avertizat Statele Unite împotriva oricărei încercări de a provoca tulburări în țară. La o întâlnire a oficialilor din Ministerul de Externe din Teheran, Rouhani a declarat că președintele Trump nu va reuși să aţâţe poporul iranian împotriva propriului guvern și că orice presiune nu va face altceva decât să aducă iranienii mai aproape unii de alţii. „Nu poți provoca poporul iranian împotriva propriei lor securităţi şi a propriilor lor interese,” a spus el. Rouhani a afirmat că „America ar trebui să știe… războiul cu Iranul este mama tuturor războaielor.”

Preşedintele Rouhani, ca şi liderul suprem Ali Khamenei cu câteva zile înainte, a criticat amenințarea lui Trump de a opri exporturile de petrol iraniene și a declarat că Iranul are o poziție dominantă în regiunea Golfului Persic și a Strâmtorii Ormuz, pe unde se transportă cantităţi importante de petrol. Liderii iranieni au sugerat din nou că Iranul ar putea bloca exporturile de petrol ale ţărilor din Golf dacă exporturile sale vor fi oprite. De altfel, întâlnirea diplomaţilor iranieni a venit în contextul în care, la 6 august, urmează să intre în vigoare un nou set de sancţiuni americane împotriva Iranului.

Potrivit specialiştilor, exporturile de petrol ale Iranului ar putea scădea până la două treimi până la sfârșitul anului, din cauza noilor sancțiuni ale Statelor Unite, punând o presiune uriaşă pe piețele petrolului în contextul întreruperii aprovizionării din alte părţi. Washingtonul a planificat inițial eliminarea totală a Iranului de pe piețele globale ale petrolului, după ce Trump a abandonat acordul ce limitează ambițiile nucleare ale Iranului şi a cerut tuturor celorlalte țări ca, până în luna noiembrie a acestui an, să nu mai cumpere petrol crud iranian. Însă Administraţia republicană şi-a relaxat recent atitudinea, anunţând că ar putea acorda derogări de la sancțiuni anumitor aliați, care se bazează în mod special pe petrolul iranian.

Cum se compară cele două armate?

Preşedintele Trump a răspuns imediat comentariilor lui Rouhani, scriind într-un mesaj tweet cu majuscule: „NICIODATĂ SĂ NU MAI AMENINŢAŢI STATELE UNITE.” Dincolo însă de retorica belicoasă a celor două tabere, ar putea Statele Unite să câştige o eventuală confruntare cu Iranul? Răspunsul cel mai la îndemână este: da, fără discuţie. Analiştii cred că armata americană este superioară celei a Iranului la toate capitolele. Într-o luptă directă, unu la unu, America va domina Iranul și asta fără să se ia în considerare arsenalul nuclear al Statelor Unite, care singur este suficient pentru a distruge cea mai mare parte a republicii islamice. Realităţile de pe teren sunt diferite însă de cele de pe hârtie, iar rezultatele unei confruntări directe sunt imprevizibile.Ce ne indică o analiză a puterii militare a celor două ţări?

Populaţie. În timp ce Iranul are 80 de milioane de locuitori, Statele Unite au  325 de milioane. Acest lucru oferă Americii mult mai multă putere de muncă disponibilă şi capacitate de producție internă superioară Iranului. Deși Iranul are una dintre cele mai tinere populații din lume, aceasta nu ar fi de ajuns să încline balanţa în favoarea sa.

Efective militare. Armata americană are aproximativ 1.3 milioane de militari activi, în timp ce Iranul are doar 550.000. Dacă includem şi personalul de rezervă, SUA au mai mult de 2 milioane de soldaţi, în timp ce Iranul nu depăşeşte un milion. În plus, trupele americane sunt mult mai bine instruite și echipate decât rivalii lor din Orientul Mijlociu.

Buget pentru apărare. SUA au cel mai mare buget militar din lume. Potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm, America a alocat anul trecut 610 miliarde de dolari forțelor armate – mai mult decât China, Rusia, Arabia Saudită, India, Franța, Marea Britanie și Japonia la un loc. Pe de altă parte, bugetul Iranului a fost de doar 14.5 miliarde de dolari – o diferenţă uriaşă.

Echipamente militare. Statele Unite beneficiază de unele dintre cele mai avansate arme din lume, în timp ce echipamentele armatei iraniene sunt în mare parte depăşite. Iranul are în jur de 1.650 de tancuri, faţă de cele 5.000 americane, cele mai importante pentru armata SUA fiind M1 Abrams. Introduse în 1980, ele au fost constant îmbunătăţite şi perfecţionate, fiind pregătite pentru confruntările moderne. Cele mai multe dintre tancurile iraniene datează din perioada Războiului Rece şi nu ar putea rivaliza cu aparatele Abrams într-o luptă unu la unu.

Aviaţia americană este superioară net celei iraniene, având peste 13.000 de aparate în toate ramurile armatei (cel mai avansat fiind F-35 Lightning II, produs de Lockheed Martin), faţă de cele 550 avioane ale Iranului. Ca şi în cazul tancurilor, Iranul se bazează pe aparate rămase din perioada Războiului Rece. Aviaţia iraniană include aparate MiG-29, dar şi câteva avioane americane rămase de pe timpul şahului, precum F-14. Sistemele de rachetă Sejjil ale Iranului ar putea însă reprezenta un pericol real pentru americani.

În ceea ce priveşte marina, U.S. Navy nu are egal la nivel mondial, ea incluzând 284 nave gata de luptă, între care 11 portavioane nucleare. Iranul are în jur de 50 de nave (între care 5 fregate şi câteva corvete) şi circa 200 de ambarcaţiuni de atac mici şi rapide, care ar putea fi folosite în atacuri sinucigaşe sau în alte atacuri neconvenționale. Teheranul ar putea apela şi la submarinele din clasa Ghadir, precum şi la mine şi la vehicule submersibile dotate cu torpile.

Arme atomice. Aceasta este una dintre problemele care a provocat tensiuni continue între Washington și Teheran. Deocamdată, Iranul rămâne în afara clubului nuclear, iar în eventualitatea unui război total nu ar putea să riposteze împotriva arsenalului atomic enorm al Americii, care în prezent include aproximativ 6.500 de focoase nucleare. Aceasta este şi motivul pentru care experţii cred că, într-un conflict total, discrepanţa atomică ar face ca toate celelalte comparații să fie irelevante.

Cum s-ar desfăşura un război între SUA şi Iran?

În cazul unui conflict între cele două ţări, cel mai probabil scenariu ar fi o serie de atacuri precise ale Statelor Unite împotriva unor ţinte din Iran, fiind vizate în special instalaţiile nucleare din Fordow, Natanz şi Arak, fabrica de uraniu de la Isfahan şi locurile unde se fabrică centrifuge. Campania aeriană ar include bombardiere cu rază lungă de acțiune, drone, război electronic, bombardiere şi aparate de vânătoare lansate de la bazele din regiune, avioane de transport și rachete de croazieră lansate de pe submarine.

De asemenea, nu este exclus ca cele două tabere să fie implicate într-un conflict limitat în Siria. Analiştii iau în calcul inclusiv o invazie a Iranului, scenariu discutat de câteva ori în timpul preşedinţiei lui George W. Bush. Specialiştii cred însă că o operaţiune de acest fel ar fi mult mai dificilă şi mai sângeroasă decât invazia Irakului în 2003.

În afara blocării strâmtorii Ormuz şi a hărţuirii vaselor de război americane din regiunea Golfului Persic, este greu de crezut că regimul de la Teheran ar putea lansa un război convențional împotriva Statelor Unite. Lăsând la o parte retorica agresivă a conducerii iraniene, realitatea este că pur şi simplu Teheranul nu este o amenințare militară convențională la adresa Americii, iar armata iraniană nu se poate măsura cu forțele armate ale Statelor Unite, care au capacitatea de a distruge instalațiile nucleare ale Iranului și infrastructura militară a republicii islamice într-o perioadă relativ scurtă de timp. Cel mai probabil, republica islamică va recurge la operațiuni sub acoperire și neconvenţionale – de exemplu atacuri cibernetice sau teroriste – împotriva țintelor americane sau ale aliaților lor din Orientul Mijlociu. Teheranul ar putea chiar să se implice şi mai mult în conflictele din regiune (Irak, Siria, Yemen) sau să apeleze la aliaţii săi, precum Hezbollah, pentru a provoca daune intereselor americane în regiune. Ameninţarea rutelor de aprovizionare cu petrol şi, implicit, a economiei globale este astfel o realitate.

Un război între Statele Unite şi Iran nu este imposibil. Ideea unui conflict militar cu republica islamică are sprijinul multor conservatori şi membri ai Administraţiei Trump. Înainte de a se alătura cabinetului Trump, atât Mike Pompeo, cât şi John Bolton au cerut public realizarea unor atacuri împotriva unor instalaţii nucleare iraniene. După ce Statele Unite s-au retras din acordul JCPOA, posibilitatea ca iranienii să repornească activităţile nucleare sau să blocheze strâmtoarea Ormuz a crescut dramatic. În cazul că vreunul din aceste lucruri se va întâmpla, nimeni nu poate şti cu exactitate cum va răspunde preşedintele Trump. Scenariul unui conflict armat (cel mai probabil, un război desfăşurat pe o perioadă mai lungă, cu numeroase victime de ambele părţi şi care se destabilizeze şi mai multe regiunea Orientului Mijlociu) nu este aşadar de neglijat.

Surse: CNBC, Newsweek, Express, Vox, israelnationalnews.com

Foto: Tensiuni SUA – Iran (pexels.com)