Telescopul James Webb Space a descoperit posibile semne de viață pe o planetă îndepărtată / Acolo ar putea exista și apă

Telescopul spațial James Webb al Nasa ar fi descoperit dovezi timide ale unui semn de viață pe o planetă îndepărtată. Este posibil să fi detectat o moleculă numită sulfură de dimetil (DMS). Pe Pământ, cel puțin, aceasta este produsă doar de către formele de viață. Cercetătorii subliniază că detectarea pe planeta aflată la 120 de ani lumină distanță „nu este solidă” și că sunt necesare mai multe date pentru a confirma prezența acesteia.

Cercetătorii au detectat, de asemenea, metan și CO2 în atmosfera planetei. Detectarea acestor gaze ar putea însemna că planeta, denumită K2-18b, are un ocean de apă.

Profesorul Nikku Madhusudhan, de la Universitatea din Cambridge, care a condus cercetarea, a declarat pentru BBC News că întreaga sa echipă a fost ”șocată” când a văzut rezultatele. „Pe Pământ, DMS este produs doar de viață. Cea mai mare parte din el în atmosfera terestră este emisă de fitoplanctonul din mediile marine”, a spus el.

Atenție!

Dar profesorul Madhusudhan a descris detectarea DMS ca fiind provizorie și a spus că vor fi necesare mai multe date pentru a confirma prezența sa. Aceste rezultate sunt așteptate peste un an.

”Dacă se confirmă, ar fi un lucru uriaș și simt responsabilitatea de a face acest lucru corect dacă facem o afirmație atât de mare”.

Este pentru prima dată când astronomii au detectat posibilitatea existenței DMS pe o planetă care orbitează în jurul unei stele îndepărtate. Dar ei tratează rezultatele cu prudență, menționând că o afirmație făcută în 2020 despre prezența unei alte molecule, numită fosfină, care ar putea fi produsă de organisme vii în norii de pe Venus, a fost contestată un an mai târziu.

Chiar și așa, Dr. Robert Massey, care este cercetăștor și director adjunct al Societății Astronomice Regale din Londra, a declarat că este entuziasmat de aceste rezultate.

”Ne îndreptăm încet spre punctul în care vom putea răspunde la acea mare întrebare dacă suntem sau nu singuri în Univers”, a spus el.

”Sunt optimist că într-o zi vom găsi semne de viață. Poate că va fi asta, poate că peste 10 sau chiar 50 de ani vom avea dovezi atât de convingătoare încât va fi cea mai bună explicație”.

JWST este capabil să analizeze lumina care trece prin atmosfera planetei îndepărtate. Această lumină conține semnătura chimică a moleculelor din atmosfera sa. Detaliile pot fi descifrate prin divizarea luminii în frecvențele sale constitutive – mai degrabă ca o prismă care creează un spectru curcubeu. Dacă lipsesc părți din spectrul rezultat, înseamnă că acesta a fost absorbit de substanțele chimice din atmosfera planetei, ceea ce permite cercetătorilor să descopere compoziția acesteia.

Performanța este cu atât mai remarcabilă cu cât planeta se află la o distanță de peste 1,1 milioane de miliarde de kilometri, astfel încât cantitatea de lumină care ajunge la telescopul spațial este infimă.

Pe lângă DMS, analiza spectrală a detectat, cu un grad bun de încredere, o abundență de gaz metan și dioxid de carbon.

Proporțiile de CO2 și metan sunt în concordanță cu existența unui ocean de apă sub o atmosferă bogată în hidrogen. Telescopul Hubble al Nasa a detectat anterior prezența vaporilor de apă, motiv pentru care planeta, care a fost numită K2-18b, a fost una dintre primele care au fost investigate de către mult mai puternicul JWST, dar posibilitatea existenței unui ocean este un mare pas înainte.

Rețetă pentru viață

Capacitatea unei planete de a susține viața depinde de temperatura sa, de prezența carbonului și, probabil, a apei lichide. Observațiile efectuate de JWST par să sugereze că K2-18b îndeplinește toate aceste condiții. Dar doar pentru că o planetă are potențialul de a susține viața, nu înseamnă că o face, motiv pentru care posibila prezență a DMS este atât de tentantă.

Ceea ce face ca planeta să fie și mai interesantă este faptul că nu seamănă cu planetele asemănătoare Pământului, așa-numitele planete stâncoase, descoperite pe orbite în jurul unor stele îndepărtate, care sunt candidate la viață. K2-18b are o dimensiune de aproape nouă ori mai mare decât cea a Pământului.

Exoplanetele – care sunt planete ce orbitează în jurul altor stele – care au dimensiuni între cele ale Pământului și Neptun, nu seamănă cu nimic din sistemul nostru solar. Acest lucru înseamnă că aceste „sub-Neptunuri” sunt slab cunoscute, la fel ca și natura atmosferei lor, potrivit Dr. Subhajit Sarkar de la Universitatea Cardiff, care este un alt membru al echipei de analiză.

„Deși acest tip de planetă nu există în sistemul nostru solar, sub-Neptunele sunt cel mai comun tip de planetă cunoscut până acum în galaxie”, a declarat el.

„Am obținut cel mai detaliat spectru al unei sub-Neptune din zona locuibilă de până acum, iar acest lucru ne-a permis să calculăm moleculele care există în atmosfera sa.”