Telescopul Webb a detectat vapori de apă care se învârt în jurul unei stele într-un sistem planetar la 370 de ani-lumină de Soare

Astronomii au detectat vapori de apă care se învârt în proximitatea unei stele din apropiere – ceea ce indică faptul că planetele care se formează în jurul acesteia ar putea fi capabile într-o bună zi să susțină viața, relatează CNN.

Tânărul sistem planetar, cunoscut sub numele de PDS 70, se află la o distanță de 370 de ani-lumină. Steaua din centrul său are o vârstă de aproximativ 5,4 milioane de ani și este mai rece decât soarele nostru. În jurul ei se află două planete gigantice gazoase cunoscute, iar cercetătorii au stabilit recent că una dintre ele, PDS 70b, ar putea să își împartă orbita cu o a treia planetă „soră” care se formează acolo.

Două discuri diferite de gaz și praf – ingredientele necesare pentru a forma atât stele cât și planete – înconjoară steaua. Discul interior și cel exterior sunt separate de o distanță de 8 miliarde de kilometri. Giganții gazoși se află în acest spațiu, unde orbitează în jurul stelei.

Instrumentul în infraroșu mediu al telescopului Webb a detectat semnătura vaporilor de apă în discul interior, la mai puțin de 160 de milioane de kilometri de stea. Astronomii cred că discul interior este locul în care s-ar putea forma planete mici, stâncoase, similare celor din sistemul nostru solar, dacă PDS 70 seamănă cu sistemul nostru solar. În sistemul nostru, Pământul orbitează la o distanță de 150 de milioane de kilometri de Soare.

Un studiu care detaliază descoperirile a fost publicat luni în revista Nature.

„Am văzut apă în alte discuri, dar nu atât de aproape și într-un sistem în care se formează planete. Nu am putut face acest tip de măsurători înainte de Webb”, a declarat într-un comunicat Giulia Perotti, autorul principal al studiului, cercetător postdoctoral la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Heidelberg, Germania.

Misterul vaporilor de apă

Astronomii au fost surprinși să descopere vapori de apă în apropierea stelei, având în vedere vârsta acesteia. PDS 70 este relativ veche pentru o stea care găzduiește un disc formator de planete.

Cantitatea de gaz și praf din aceste discuri scade în timp din cauza activității stelei sau pentru că materialul se adună pentru a forma planete. Apa nu a mai fost observată până acum într-un disc formator de planete de această vârstă, ceea ce i-a determinat pe astronomi să creadă că vaporii de apă nu ar putea supraviețui radiațiilor stelare pentru perioade atât de lungi și că orice planetă stâncoasă care s-ar forma acolo ar fi uscată.

Nu a fost descoperită nicio planetă în formare în discul interior, dar au fost detectate toate ingredientele necesare. Prezența vaporilor de apă sugerează că planetele ar putea conține apă sub o formă sau alta. Doar timpul va spune dacă planetele se vor forma – și dacă sunt potențial locuibile pentru viață.

„Am găsit o cantitate relativ mare de granule mici de praf. În combinație cu detectarea vaporilor de apă, discul interior este un loc foarte interesant”, a declarat într-un comunicat Rens Waters, coautor al studiului și profesor de astrofizică la Universitatea Radboud din Olanda.

Dar de unde provin vaporii de apă?

Este posibil ca atomii de hidrogen și de oxigen să se combine pentru a forma molecule de apă în interiorul discului interior sau ca particulele de praf înghețat să se deplaseze din discul exterior mai rece către discul interior fierbinte, ceea ce face ca gheața să devină vapori.

Probabil că vaporii de apă au rămas stabili, în ciuda apropierii lor de stea, deoarece praful îi protejează împotriva descompunerii de către radiațiile ultraviolete ale stelei. Echipa de cercetători intenționează să observe sistemul cu telescopul Webb mai mult în viitor pentru a dezvălui secrete suplimentare pe măsură ce un sistem planetar prinde contur.

„Această descoperire este extrem de interesantă, deoarece sondează regiunea în care se formează de obicei planete stâncoase similare cu Pământul”, a declarat într-un comunicat coautorul studiului, Thomas Henning, directorul Institutului Max Planck pentru Astronomie și co-investigator principal al instrumentului Webb pentru infraroșu mediu.