Teste puține, cazuri puține. La ce ne ajută dacă ne mințim singuri?

Cu 246 de cazuri de infecție raportate până miercuri la prânz, cu 3441 de persoane în carantină și cu 23.679 în izolare la domiciliu, România se laudă oficial că stă bine în statistica globală. Grație măsurilor adoptate de guvern, mai susțin autoritățile, suntem departe de riscul suprasolicitării spitalelor.

Față de Italia, cu peste 31 de mii de cazuri și peste 2500 de decese înregistrate miercuri la prânz, față de Spania, cu aproape 14.000 de cazuri de infectare și peste 600 de decese sau Germania, cu peste 10.000 de cazuri și 20 de decese, situația din România pare, într-adevăr, infinit mai bună.

Numai că România a realizat din 26 februarie, de la înregistrarea primului caz, și până azi doar 4150 de teste astfel că raportat la numărul populației este aproape irelevant că avem doar 246 de cazuri. Faci puține teste, ai puține cazuri. Testezi mult, raportezi mai multe. Țările care raportează mii sau zeci de mii de cazuri au realizat zeci de mii de teste.

Greu de stabilit acum dacă numărul mic de testări reprezintă rezultatul unei politici oficiale, cu scopul de a ține jos în mod deliberat numărul de cazuri sau se datorează unor factori obiectivi: lipsa personalului calificat, epidemiologi puțini, absența echipamentelor de testare, kituri puține etc. Ar putea fi toate cauze combinate, adică politică de stat combinată cu sărăcie lucie.

Cert este că numărul mic de cazuri nu reflectă nici pe departe eficiența măsurilor guvernamentale. Să nu uităm că în dimineața zilei de luni, 9 martie, când în România se înregistrau deja 15 cazuri, premierul Ludovic Orban încă ezita dacă să închidă sau nu școlile. Liberalii și președintele Iohannis au mers mai departe cu planul organizării de anticipate, minimalizând amploarea crizei, până vineri, când totul s-a dat peste cap din cauza că Florin Câțu și-a depus mandatul la presiunilor liderului PNL.

Prin urmare, nimeni nu trata încă serios epidemia, la fel cum nici Trump, Merkel, Boris Johnson sau Macron nu i-au acordat prea mare atenție. Franța și-a văzut mai departe de alegeri, Trump visa că ”virusul chinez” o să dispară miraculos peste noapte, Merkel se ocupa mai mult de refugiați, iar premierul britanic experimenta pe propriul popor teoria imunității de turmă.

Orban și Iohannis n-au fost, prin urmare, singurii iresponsabili de pe planetă, ci fac parte dintr-un grup mare și select. Cu toții s-au trezit la realitate abia către sfârșitul săptămânii, când numărul cazurilor de infectare a început să crească vertiginos, iar cohorte din Italia, cea mai afectată țară din UE, se pregăteau să revină în țară.

Până atunci însă, aproape trei săptămâni de la apariția primului caz de infecție în România, voința politică de a aborda în mod serios epidemia de coronavirus a lipsit cu desăvârșire, la fel responsabilitatea față de viața și sănătatea cetățenilor. Acest lucru trebuie amintit mereu.

Prin urmare, abia de sâmbătă încoace, după ce guvernul Orban a fost învestit la loc cu voturile PSD după ce tot PSD l-a dat jos, abia după ce un liberal în iresponsabilitatea lui a băgat coronavirusul în Parlament (cruntă răzbunare a sorții!), autoritățile au revenit cu picioarele pe pământ. În cele din urmă, președintele Iohannis a declarat, duminică, starea de urgență, măsură intrată în vigoare luni,16 martie.

Abia duminică, 15 martie, când România înregistra deja 139 de cazuri, premierul Orban a vorbit despre nevoia de a crește capacitatea de testare a României, despre achiziționarea de 20 de noi aparate de testare cu câte o mie de kituri fiecare, despre diferite artificii administrative pentru a îmbunătăți capacitatea de testare.

Șeful Organizației Mondiale a Sănătății a încurajat recent statele să mărească numărul de teste pentru a cunoaște cât mai bine amploarea epidemiei și pentru a localiza cât mai precis focarele de epidemie. Testați, testați, testați, a îndemnat șeful OMS.

Un studiu realizat de cercetătorii chinezi publicat în revista Science arată că numărul mare de cazuri de infecție nedocumentate a contribuit din plin la răspândirea coronavirusului și e logic să fie așa.

Cazurile nedocumentate de infecție prezintă deseori simptome slabe, limitate sau acestea chiar lipsesc cu desăvârșire. Or, în România cazurile care prezintă simptome slabe nu sunt testate. Mai mulți cititori G4Media.ro au semnalat faptul că au fost refuzate testări și în cazul unor contacți direcți cu persoane infectate sau în cazuri revenite în țară din zone roșii, cărora li s-a refuzat, de asemenea, testarea.

Nelu Tătaru, secretar de stat în Ministerul Sănătății, a declarat, miercuri, pentru G4Media.ro, că în România se fac suficiente testări pentru coronavirus, pe procedura recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și că peste tot în lume sunt testate doar persoanele suspectate de infectare.

Lucrurile nu par să arate însă deloc așa, dacă ne uităm din nou la cifre și la realitatea din teren. În România s-au întors deja zeci de mii de români din Italia, Spania sau Germania, cele mai lovite țări de coronavirus. A raporta 4150 de teste și 246 de cazuri pare ridicol, un mod nu foarte inteligent de a ne minți singuri.

Apoi, autoritățile nu pot susține credibil că virusul nu s-a răspândit grație măsurilor prompte luate de guvern, deoarece pur și simplu nu este adevărat. Guvernul, așa cum am văzut cu toții, s-a trezit foarte târziu.

Pe lângă numărul mic de teste, sistemul sanitar se confruntă și cu o criza de echipamente de protecție (măști, combinezoane de protecție) reclamată de medici și de asistente, dar negată oficial de autorități. Greu de crezut că penuria materialelor de protecție nu amplifică răspândirea virusului și că cifrele raportate oficial ar trebui serios revizuite printr-o politică de testare serios revizuită.

Situația precară din sănătate este  însă responsabilitatea exclusivă a PSD. În cei 7 (șapte!) ani cât a stat la guvernare, guvernările PSD au adus acest sector într-o situație critică, fără stocuri de materiale de maximă necesitate. PNL nu avea cum sa rezolve în 3 luni ce a stricat / furat PSD în 7 ani. La fel cum PSD este vinovat de starea bugetului, după dezmățul din perioada Dragnea, când au tăiat aproape toți banii de la investiții.

Este deja un loc comun că numărul real de infectări este sensibil mai mare în toate țările decât numărul raportat oficial, dar pentru a ne face o idee cât mai apropiată de realitate, ar trebui să nu ne mai mințim singuri ca stat. Pur și simplu nu ne ajută la nimic în acest moment.

Anticipate nu se mai fac, localele se amână, deci, gata, am ieșit deocamdată din atmosfera de campanie. Este de acum spre binele tuturor să știm exact cum stăm, să avem o radiografie cât mai exactă a situației indiferent cât de rău arată ea. Este în interesul general să știm adevărul despre gradul de răspândire al epidemiei deoarece numai așa vom putea lua deciziile corecte.

Mai devreme sau mai târziu realitatea prezentată scorțos de Arafat, Tătaru, Vela, Orban și Iohannis la televizor și care azi pare bine cosmetizată nu va mai convinge pe nimeni. Or, cetățenii au nevoie în aceste vremuri grele de autorități puternice și credibile, nu de minciuni frumos împachetate în staniol.