G4Media.ro

Teză inedită avansată de profesorul Florin Müller, Universitatea București: Consider Mișcarea Legionară…

Sursa Foto: Wikipedia

Teză inedită avansată de profesorul Florin Müller, Universitatea București: Consider Mișcarea Legionară forma posibil legală a comunismului din România, adică am vorbit despre un comunism popular reprezentat de Legiune

Nenumărate cărți și articole publicate după 1990 s-au referit la comunism și la curente de dreapta din România din perioada de dinainte de 1944. Termenii “socialism” și mai ales “fascism” au fost evitați, acesta din urmă fiind aproape tabu, scrie jurnalistul Petru Clej în preambulul interviului realizat pentru Radio France Internationale cu istoricul Florin Müller.

Iată însă că istoricul Florin Müller, profesor la Facultatea de istorie a Universității București, abordează aceste două curente în cartea sa Socialism și fascism în România – Către o istorie intelectuală (Editura Universității din București) într-un studiu care abordează frontal cele două ideologii.

Profesorul Müller a explicat teza sa într-un interviu realizat de Petru Clej pentru RFI.

Florin Müller: Există în cadrul istoriei socialismului o degradare ideologică, culturală și, desigur, politică, care pleacă de la marxismul primar, de la ceea ce poate fi denumită istoria occidentală a socialismului, trecând prin pasajul leninist și prăbușindu-se în marasmul stalinist.

Greșesc cei care consideră că există o legătură obligatorie, legică între socialism și comunism, pentru că se manifestă-în marxism-o puternică dimensiune revizionistă, în sensul occidental, reprezentată de Eduard Bernstein, extinsă și spre socialismul românesc.

De aceea eu nu fac o suprapunere abuzivă între opera lui Constantin Dobrogeanu Gherea sau chiar articolele teoretice ale lui Cristian Rakovsky, creația teoretică a tinerilor generoși trecuți la Partidul Național Liberal, pe de-o parte, și matricea ideologică fundamentală reprezentată de stalinism, pe de altă parte. Și nici nu consider că stalinismul ar avea o asemenea genealogie intelectuală prestigioasă.

Sigur că o serie de elemente sunt remanente, pleacă din socialism și se prăbușesc, din perspectiva mea, în stalinism. Ca atare stalinismul anilor ’50, ’60, neo-stalinismul anilor ’70 – ’80, nu sunt identice cu marxismul originar, nu sunt un efect obligatoriu al socialismului creativ, care pleacă de la Constantin Dobrogeanu Gherea, de la teoreticienii pe care i-am amintit în carte, unii foarte critici la adresa modernității capitaliste burgheze, cu o preocupare foarte mare față de social.

Eu am observat în cultura politică românească, în cea de dinainte de 1918, dar și în cea din perioada interbelică și post-1944, aș îndrăzni să spun și post-1989, dar nu vreau să mă arunc în acest teritoriu, o lipsă de atenție față de dimensiunea socială.

Potențialul de reconstrucție socială, pe linie democratică, nu a fost suficient urmărit. Miza teoreticienilor, de la cei mai importanți până la cei mai puțin reprezentativi, a fost construcția național-statală.

Ori eu am observat la acești teoreticieni ai socialismului, la Gherea, Constantin Mille, G. Diamandy, la Cristian Rakovsky, unii dintre ei aflându-se în adversitate, o atenție foarte mare orientată către clasele sociale marginalizate, către factorul social emergent care era considerat atunci muncitorimea, o mobilizare foarte mare spre îmbunătățirea situației clasei muncitoare, către reprezentativitatea ei politică, către construcția unei democrații reale în România, regim care nu a existat până în 1918.

Vreau să arăt că a existat o autonomie politică și teoretică și chiar o relevanță occidentală a acestor preocupări în spațiul Vechiului Regat.

Fascismul – curent revoluționar

În privința fascismului nu ezit să spun că tot ceea ce înseamnă Mișcare Legionară, tot ceea ce semnifică contestație în zona radicalității de dreapta față de matricea modernității burgheze, occidentale, intră în cămașa de forță a fascismului. Spun, pe de altă parte, că fascismul are un potențial revoluționar.

Eu nu folosesc termenul de revoluție într-un sens neapărat etic, nu orice revoluție este etică. Și sunt multe ”revoluții ale contra-revoluționarilor”, cum sunt numite ele de Eric Hobsbawm, care nu au acest potențial etic. M-au interesat elementele de ruptură revoluționară care există în interiorul fascismului.

Curios lucru este faptul că însuși fascismul nu le-a observat foarte bine. Dacă ne uităm la zona militanților de prim rang, la Corneliu Zelea Codreanu, la Ion Moța, la Vasile Marin (poate mai puțin la acesta) observăm că sintagma de “revoluție” nu a fost prea mult pusă în practică și, mai ales, a rămas marginală discursului ideologic central.

Noi nu avem o teorie specifică a revoluției în fascism, decât mai curând periferic, la un teoretician precum Mihail Polihroniade. De observat că eu nu introduc aici dimensiunea etică, care există în mod obligatoriu în Revoluția Franceză, în Revoluția Americană și, putem discuta, chiar și în Revoluția din 1917 din Rusia.

Sigur că atunci a fost o hecatombă istorică, dar Rusia avea nevoie de o revoluție real-democratică în 1917 care a fost sugrumată de revoluția bolșevică și apoi de revoluția ”de sus” stalinistă.

Diferență retorică socialism – fascism

Reporter: Se vede clar că teoreticienii socialiști aveau o mare problemă pe care o reprezenta structura socială și adaptarea discursului marxist în cazul României care se împiedica de această structură socială covârșitor țărănească. De aceea textele citate sună adeseori greoi, pe când la intelectualii de dreapta, intelectualii fasciști, există o extraordinară ușurință, chiar de a ajunge direct la omul de rând, muncitori sau chiar țărani.

Cum se compară cele două discursuri intelectuale?

Sursa Foto: Arhiva Personală

Florin Müller: Este adevărat, textele venite din zona marxismului sunt foarte greoaie, chiar și din punct de vedere academic. Nu sunt atractive stilistic, dar sunt, de foarte multe ori, fecunde în idei. Aceste texte pun în discuție problema marginalității, a alienării, a ”urii de sine” a muncitorului; apoi sunt prezente dezbateri foarte complicate asupra termenului de grevă, legitimitatea grevei, diferența dintre greva politică și cea economică, pe care nu le vom găsi în textele dreptei.

Există o stilistică înaltă a fascismului (un ”fascism retoric”), și cu atât mai insidioasă, care pătrunde foarte bine în zona intelectualității medii. Unii mari intelectuali ai României au marșat pe această chestiune, pe stilistica ce insistă pe ”revoluția spirituală”, pe națiune, pe reconstrucția antropologică a omului, pe modernizarea revoluționară-ca de pildă la Mihail Polihroniade.

Stilistica retorică a fascismului este într-adevăr percutantă, dar eu aș spune că mai substanțiale mi se par analizele din zona socială venind pe linia lui Constantin Dobrogeanu Gherea, a revoltei anticapitaliste a lui Christian Rakovsky și terminând cu textele aparent staliniste, eu le spun de ”marxism structural”, ale lui Lucrețiu Pătrășcanu. Observ un plus de substanțialitate la textele stângii, dar, într-adevăr, stilistic lucrurile sunt așa cum ați observat.

Comunismul popular al legionarilor

Reporter: Cu niște implicații directe electorale, chiar dacă Partidul Comunist era interzis în perioada interbelică, ecoul electoral al ideilor stângii era minimal în România, față de cel al extremei drepte.

Florin Müller: Teza pe care nu am explicat-o în carte, pentru că nu aceasta a fost miza ei, este că în 1918 se produce o deplasare către stânga a spectrului politic și a opiniei publice. Numai că această deplasare este acumulată de Partidul Țărănesc în Vechiul Regat și din 1926 de către Partidul Național Țărănesc.

Sigur, aceasta este o stângă non-radicală, care nu se compară nici măcar cu stânga social-democrată, care este ea însăși marginală. Condițiile istorice din România nu permiseseră o renovare socială foarte profundă a spațiului politic și a celui social românesc.

Noi aveam, în interbelic, o foarte mare problemă de retardare socială și chiar un deficit democratic. Eu sunt solidar, până la un punct, cu România interbelică, dar sunt persistente foarte multe probleme de modernizare, fenomene de retardare socială, de reprezentativitate politică.

În ceea ce privește Mișcarea Legionară, am avansat printre rânduri ideea, poate chiar ferindu-mă de propria teză, că eu consider Mișcarea Legionară forma posibil legală a comunismului din România, adică am vorbit despre un comunism popular reprezentat de Legiune.

Am vrut să șochez cititorii, provocându-mă ideatic în primul rând pe mine. Eu sunt convins de justețea tezei că Mișcarea Legionară este, în realitate, forma posibil legală a comunismului din România. Legiunea semnifica radicalismul social care nu se putea exprima în forma birocratică a comunismului de tip stalinist, așa cum se prezenta Partidul Comunist din România.

Partidul Comunist a fost în ilegalitate timp de 20 de ani (1924 – 1944) și în acest timp comunismul popular s-a defulat prin Mișcarea Legionară. Aceasta nu este o mișcare propriu-zis a stângii, este o mișcare a extremei drepte, de tip fascist, dar care încadrează fluxul subteran pe care eu l-am denumit comunism popular, un curent marginal în România interbelică. Este o explicație încă nevalidată de către opinia curentă istoriografică.

Moștenire istorică inexistentă

Reporter: Nu ați vorbit în carte despre aceasta, dar care este moștenirea azi a acestor două curente?

Florin Müller: Cred că noi nu avem astăzi o problemă a moștenirii staliniste. Eu aș spune că societatea românească este destul de matură încât să nu putem vorbi nici de contraponderea unui pericol fascist în România, fascismul fiind totuși, la urma urmei, un curent revoluționar, unul de protest anti-burghez și anti-capitalist, care este, din fericire, istoricizat deja.

Curentele la care ne putem gândi sunt mai degrabă conservatoare și nu au o relevanță culturală și o forță de penetrare comparabilă cu cea a Mișcării Legionare. De exemplu, se discută foarte mult de succesul Mișcării Legionare la alegerile din decembrie 1937.

Din punctul meu de vedere, a obține 15,58% din voturi în decembrie 1937 este, totuși, un mare insucces. Iar dacă ne uităm la ceea ce a fost la dreapta Partidului Național Liberal, într-o altă configurație politică, desigur, acest rezultat nu reprezintă o victorie. Partidul Nazist câștiga la alegerile parlamentare din Germania din 1931 – 1932 peste 30%, ceea ce este enorm, sigur, pe o mobilizare politică foarte mare.

Se spune că un deficit al democrației actuale românești ar fi neparticiparea la vot. Tocmai, eu zic că neparticiparea la vot arată convingerea oamenilor că problemele lor nu se rezolvă neapărat politic, adică situația este suficient de stabilă ca să nu fie necesară mobilizarea lor politică.

Fascism – termen tabu în România?

Reporter: De ce această reticență a istoricilor din România de a vorbi despre fascism în România interbelică, de ce această pudoare?

Florin Müller: Chiar nu înțeleg, pentru că este mai mult decât evident că Mișcarea Legionară a fost o mișcare fascistă, că a existat un fascism în formulele sale cele mai radicale, nu întotdeauna în haina mai sclipitoare a fascismului mussolinian din Italia și chiar a național-socialismului din Germania, a nazismului care este chintesența fascismului.

Nu înțeleg aceste reticențe, ele merg în direcția valorizării unor repere intelectuale, poate în direcția non-cunoașterii.

Reporter: Poate există și această reacție împotriva discursului din vremea regimului comunist, pentru care fascismul era un termen care îngloba tot ce era mai rău și atunci a fost întrucâtva discreditat.

Florin Müller: După 30 de ani putem discuta foarte relaxat despre fascism în România, dar să-i spunem fascism, să nu-l numim altfel, pentru că într-adevăr matricea ideologică și culturală a Mișcării Legionare este de factură fascistă.

Eu utilizez termenul de fascism – și ați văzut și în carte – și includ în această discuție intelectuali de prim rang ai culturii române, și chiar universale, cum ar fi Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica, n-am niciun fel de reticență în această direcție.

Adică nu putem ascunde fascismul în haine culturaliste, dar nici nu putem interpreta cultura interbelică ca fiind, în mod obligatoriu, un vehicul al fascismului. Lucrurile sunt mult mai complicate, se intersectează, la un moment dat se diferențiază, dar trebuie să recunoaștem că există o comunicativitate între ele.

Ascultă interviul în variantă audio pe RFI

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

25 comentarii

  1. Tot legionarii conduc Romania. Majoritatea s-au transformat în comuniști iar după revoluție în capitaliști care fac legea și-o aplică după bunul plac.

    • Emile, ar trebui sa ai ceva mai mult respect pentru lucrurile pe care nu le cunosti.
      Luptatorii legionari au luptat impotriva comunismului, inclusiv cu arma in mana.
      Ultimul luptator a fost prins in 1975 si se numea Ioan Gavrila Ogoranu.

    • Ca si la revolutie, o mica parte a cazut victima razbunarii sau a refuzat noua haina comunista respectiv capitalista.

  2. E foarte rau ca fac legea și-o aplică după bunul plac.
    Ce oameni sunt si astia, auzi sa nu respecti legia.

  3. LOL! :))) 1 aprilie

  4. Intreaga cultura ,atasata teoriilor filozofice Marxiste ,se bazeaza , ideologic, pe un parcurs ce are in finalul lui -COMUNISMUL- ca si ultima forma politica de conducere statala, ce inlocuieste toate celalalte forme politice considerate adversar . Asadar miscarea legionara nu poate fi considerata , nicicum, forma de comunism – posibil legala -a unui asa zis comunism popular . Comunismul nu are nimic de a face cu poporul, cu popularul ,el este doar atributul , apanajul ,clasei conducatoare , el este doar o imagine creata de catre cei care au preluat puterea si reprezinta , ca si perceptie publica ,forma politica finala ce trebuie acceptata ca o inevitabila forma politica,singura si unica acceptata pe TERRA . Legiunea a fost doar o efemera reprezentare romaneasca a fascismului .

    • @Sanitarul
      ,,Surprize, surprize”: Corneliu Zelea-Codreanu, seful mișcării legionare, avea doctorat în știinte economice luat în Franța.
      Și pentru mine au fost…

    • Am citit din ce a scris (maxim de valoarea unui liceean mai rasarit de clasa a X-a) si am ascultat un discurs de-al lui (comparabil cu Ceausescu ca fluenta si cursivitate). Asa ca … imi trebuie o referinta credibila pentru asa ceva.

      In final, program economic n-au avut. Dealtfel, n-aveau niciun fel de program, doar generalitati gen „sa facem o tara mandra ca soarele de pe cer”. Sub justificarea ca nu le trebuie program, pentru ca ei isi fac propaganda intr-un fel in care nu le trebuie program politic si ca programele politice sunt folosite de partidele traditionale doar pentru propaganda mincinoasa si niciodata respectate.

      La teorie ii mai ajuta, oarecum, Nae; la proba practica habar n-aveau de capul lor.

    • Am avut un unchi, Dumnezeu să-l odihnească – s-a prăpadit de mult, contemporan cu mișcarea legionară și excelent observator, care îl tachina mereu pe frate-său, fost ,,legionar”, spunînd că legionarii nici ei nu știau de fapt ce vor, că habar nu aveau pe ce lume trăiesc, că erau, dpdv politic, o adunătură mare de fraieri (și nu spunea astea pentru a fi pe placul regimului comunist, fiindcă cealaltă țintă a ironiilor sale era un cumnat fost comunist ilegalist). Eu nu voi ,,ști” niciodată, doar pot să presupun citind cartea menționată, dacă Codreanu nu cumva avea aceleași convingeri (sau apropiate) despre legionarii săi: altminteri nu ar fi spus, în mai multe rînduri, că ei nu sunt pregătiți să preia guvernarea țării. Pot afirma însâ că ,,știu” că istoriografia comunistă care a urmat epocii legionarismului impletită cu actuala istoriografie sionistă mă conduc la imposibilitatea de a-mi forma o părere clară despre mișcarea legionarâ (așa cum o am, de exemplu, despre comunismul pe care l-am cunoscut în mod direct). Fiindcă tot ce citesc în materie de istorie se supune unuia sau altuia din aceste două curente….

    • @ofCAER:
      1) Astept referinta pentru presupusul doctorat al lui Codreanu (doctorat despre care sunt convins ca nu exista). Cu sincope a terminat Dreptul la Iasi, fara a se pune problema, vreodata de vreun doctorat.

      Oricum, la vremea respectiva, doctoratul nu era proletarizat, cum este astazi (vezi Gabitza Oprea …). Trebuia sa fii sclipitor sa te accepte la doctorat vreun profesor. Nu era cazul lui Codreanu. Citeste-i productiile!

      2) Daca citesti ce au scris si declarat respectivii, acolo nu e cazul de interpretari ale unora sau ale altora. E fix ce au vrut sa transmita respectivii. Dupa care iti poti forma o opinie coerenta si apropiata de realitate, fara prea mari dificultati.

  5. Ce față de tractorit !Asta sigur trage ceva pe nas .Păi atunci don manivelă de ce comuniștii i-au băgat la Gherla pe legionari sau aveți o fractură în cutia ..cu idei .După nume ești urmaș de asta încerci operațiunea ,,Nufărul”Multe jigodii mai rabdă pământul ăsta.

  6. Dupa alegeri si formarea guvernului cu USR m-am intrebat cand va apare apologia legionarismului si a socialismului marxist. A trecut mult mai putin decat am prezis (ma gandeam ca prin vara). Au trecut numai cateva zile. Succes Romania! Se intorc vremurile din anii ’20-’30.

  7. Parca de mult nu am mai vazut aberatii ca astea. Ce fac oare bietii studenti pusi sa invete asa ceva pe de rost. Ce nu spune direct? Trotzki bun, Stalin rau si gata.

  8. … sau poate s-a prostit… da’ mai sigur că ,,decît” vrea să ne aburească pre noi ,,proștii” iar pe sinr să se acopere de faimă.
    Coincidență: chiar înainte să intru pe g4media am închis ultima filă a ,,Mistica rugăciunii și a revolverului” – Tatiana Niculescu. Tatiana scrie proză de ficțiune documentată istoric. Florin scrie istorie ,,de ficțiune”.
    Comunismul este ,,internaționalist” (v. ,,proletari din toate țările, uniți-vă!), mișcarea legionară a fost naționalistă (excesiv!), comunismul este ateu, legionarismul a fost creștin (profund!), comunismul dizolvă proprietatea privată, legionarismul consacra caracterul sfînt al proprietății private – astea sunt ,,decît” considerațiile mele. Citiți cartea, merită efortul.

  9. Mueller asta e cam necitit, iar cine l-a numit in functie e chiar prost.

    Memoriile lui Codreanu incep cu modul cum el si baietii au dat jos steagul rosu cu secera si ciocanul de pe fabrica, la 1919, inlocuindu-l cu tricolorul. In vreme ce comunistii faceau greve, baietii lui spargeau greve, in deplin acord cu guvernul PNL, care punea tunurile pe aceeasi grevisti.

  10. Pe scurt, profesor asta vrea sa ne spună ca bolșevismul _comunismul e bun doar ca a fost puțin pervertit de Lenin și Stalin.
    Comparația între comuniști și legionari e macabră, primii erau doar niște scursuri ale societății în schimb ce legionarii proveneau din rândul sfinților. Ca nu va mint e suficient sa citiți marturiile celor din pușcăriile comuniste. Legionarii au avut comportamentul unor sfinți apreciați de toată lumea în schimb comuniștii care ajungeau pe acolo se comportau ca niște nemernici fricoși și lași.
    O data ce statuia lui Marx a fost adusa din China și predata UE e clar în ce direcție ne îndreptatam. Din fericire în estul Europei există antivirusul acestei doctrine criminale. Polonia și Ungaria nu vor primi asa ceva!

  11. Dom profesor, matricea ideologică și culturală a Mișcării Legionare este de factură PATRIOTICA!!!Mancati r.ah.a.t de tip multicultural…cantati in alta parte!De aici provin generatiile de # useristi!

  12. bre, ce aberatii dwbiteaza acest propagandist neo*komunist :

    „fascismul fiind totuși, la urma urmei, un curent revoluționar, unul de protest anti-burghez și

    anti-capitalist”

    d p wiki:

    Economics of fascism

    While other Western capitalist countries strove for increased state ownership of industry during the same period,

    Nazi Germany transferred public ownership and public services into the private sector.[9]

    Fascist regimes have been described as being authoritarian or

    totalitarian capitalist.

    https://en.m.wikipedia.org/wiki/Economics_of_fascism

  13. bre, ce aberatii dwbiteaza acest propagandist neo*komunist :

    „fascismul fiind totuși, la urma urmei, un curent revoluționar, unul de protest anti-burghez și

    anti-capitalist”

    d p wiki:

    Economics of fascism

    While other Western capitalist countries strove for increased state ownership of industry during the same period,

    Nazi Germany transferred public ownership and public services into the private sector.[9]

    Fascist regimes have been described as being authoritarian or

    totalitarian capitalist.

    en[.]m[.]wikipedia.org/wiki/Economics_of_fascism

  14. Se pare ca vor sa rescrie isoria, iar in plan este si teza asta a inversarii scalelor politice(fascizmul se schimba cu comunismul, si libertarianismul cu autoritarismul). Deja sunt proteste impotriva neomarxistilor si dictaturii medicale. E o reactie fireasca, ca reflexele pe care le verifica medicul cu ciocanelul.
    Sau a fost scris ca diversiune si provocare de niste indivizi sub influenta drogurilor sau este rezultatul unui joc din cancelarie din timpul unei betii colective lungi si crunte, probabil din noaptea de revelion.

  15. Parlamentul nostru e întotdeauna foarte sensibil la astfel de interpretări şi ar putea vota imediat, aproape în unanimitate, o dezvoltare a Legii Crin Antonescu, astfel încât să se limiteze şi elogiul comunismului.

  16. Nationalismul socialist (nazismul) si comunismul,doua ideologii extremiste …. care conduc spre mafie statala si tiranie!

  17. Stanga romanesaca de inainte de ’44 era PNȚ-ul, dar nu era o stanga social-democrata(PSDR erau social-democratii), iar marxismul clasic PCR(avea cateva sute de membrii) pur si simplu nu a prins la romani. De la Cuza pana la 23 august reformele au fost introduse treptat de rege, guvern si lojile masonice din aceea perioada si nu era nevoie de asemenea ideologii experimentale si absolut distructive de stanga.

    La fascism exista conceptia de Volksgemainschaft, care in esenta inseamna ca baza societatii este munca, si nu aurul sau valuta iar capitalismul are pe langa scopul de a face profit si datoria de a cladi natiunea, iar posturile se atribuie pe merit si nu pe statutul social ex. grofii si printisorii au teoretic aceeasi sanse la educatie si cariera.
    Dar in niciun caz nu exista desfiintarea proprietatii private, ateismul, colectivizatea, rationalizarea inutila a marfurilor de consum etc. Si desi extremismul de dreapta a avut o relatie ambivalenta cu biserica ei nu si-au propus sa creeze o lume fara Dumnezeu, mai ales legionarii romani care erau in mod clar ortodoxi de o evlavie deosebita.