The Economist: Războiul merge prost. Ucraina și aliații săi au nevoie de o schimbare de curs

Dacă Ucraina și aliații săi occidentali doresc să câștige, trebuie mai întâi să aibă curajul să recunoască faptul că în prezent pierd. În ultimii doi ani, Rusia și Ucraina au dus un război costisitor de uzură. Acest lucru este inacceptabil pe termen lung, scrie The Economist, preluat de cotidianul ucrainean Pravda.

Când Volodimir Zelenski a călătorit în Statele Unite săptămâna aceasta pentru a se întâlni cu președintele Joe Biden, el a adus un „plan de victorie” care prevedea o altă cerere de arme și ajutor financiar. Cu toate acestea, Ucraina are nevoie de ceva mai ambițios: o schimbare urgentă de curs.

Un indicator al deteriorării situației din Ucraina este ofensiva Rusiei în estul Ucrainei, în special în direcția Pokrovsk. Până în prezent, această ofensivă se desfășoară lent și costă Rusiei pierderi mari.

Potrivit estimărilor recente, Rusia pierde aproximativ 1 200 de soldați uciși și răniți în fiecare zi; în general, rușii au pierdut deja 500 000 de oameni din februarie 2022. Cu toate acestea, Ucraina, cu o populație de cinci ori mai mică decât cea a Rusiei, suferă, de asemenea, pierderi semnificative. Este posibil ca liniile sale de apărare să nu reziste până la epuizarea capacităților militare ale Rusiei.

Ucraina se confruntă cu dificultăți și în afara câmpului de luptă. Rusia a distrus o parte semnificativă a infrastructurii energetice, din cauza căreia ucrainenii vor trebui să treacă printr-o iarnă grea și întreruperi zilnice ale curentului care pot dura până la 16 ore.

Oamenii au fost epuizați de război. Armatelor le este dificil să mobilizeze și să antreneze suficienți soldați pentru a menține pozițiile, ca să nu mai vorbim de recucerirea teritoriilor. Există un decalaj din ce în ce mai mare între dorința multor ucraineni pentru o victorie completă și dorința sau capacitatea lor de a lupta pentru aceasta.

Oboseala începe să se facă simțită și în străinătate. Extrema dreaptă din Germania și Franța susține că sprijinirea Ucrainei este o risipă de bani. Donald Trump poate deveni din nou președintele Statelor Unite. El este capabil de orice, dar cuvintele sale indică faptul că vrea să vândă Ucraina conducătorului Rusiei, Vladimir Putin.

Dacă Zelenski continuă să nege realitatea și să insiste că armata ucraineană poate elibera toate teritoriile ocupate de Rusia din 2014, el va îndepărta aliații Ucrainei și va diviza și mai mult societatea ucraineană.

Indiferent dacă Trump va câștiga alegerile din noiembrie, singura speranță de a menține sprijinul american și european și de a-i uni pe ucraineni este de a dezvolta o nouă abordare. Iar aceasta trebuie să înceapă cu definirea onestă de către lideri a ceea ce înseamnă victoria.

Așa cum The Economist susține de mult timp, Putin a atacat Ucraina nu pentru teritoriul său, ci pentru a împiedica transformarea sa într-o democrație prosperă orientată spre Occident. Partenerii Ucrainei ar trebui să-l ajute pe Zelenski să convingă poporul ucrainean că acesta rămâne cel mai important obiectiv al acestui război.

Oricât de mult ar încerca Zelenski să expulzeze Rusia de pe întregul teritoriu al Ucrainei, inclusiv Crimeea, el nu dispune nici de un număr suficient de trupe, nici de arme pentru a face acest lucru. El și Occidentul nu ar trebui să recunoască pretențiile nelegitime ale Rusiei asupra teritoriilor ocupate; în schimb, trebuie să continue să lupte pentru reunificare.

În schimbul acceptării de către Zelenski a acestui adevăr amar, liderii occidentali trebuie să facă realist obiectivul său principal de război, oferind Ucrainei capacitățile militare și garanțiile de securitate de care are nevoie.

Dacă Ucraina poate preveni în mod convingător noi progrese rusești pe câmpul de luptă, va putea demonstra inutilitatea unor noi ofensive rusești majore. Indiferent dacă se semnează sau nu un acord de pace formal, aceasta este singura modalitate de a pune capăt ostilităților și de a garanta securitatea pe care se vor baza, în cele din urmă, prosperitatea și democrația Ucrainei.

Acest lucru va necesita livrări mai mari de arme, pe care Zelenski le solicită. Ucraina are nevoie de rachete cu rază lungă de acțiune capabile să lovească ținte militare aflate în spatele Rusiei și de sisteme de apărare aeriană pentru a-și proteja infrastructura.

De asemenea, este important ca Ucraina să își producă propriile arme. Până în prezent, industria de apărare ucraineană are comenzi în valoare de 7 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă doar aproximativ o treime din capacitatea sa potențială. Companiile de apărare din state și unele țări europene sunt deja implicate în acest proces; și alții ar trebui să o facă.

Furnizarea de arme interne este mai fiabilă și mai ieftină decât cea din Occident. Armele interne pot fi, de asemenea, mai inovatoare. În Ucraina există aproximativ 250 de companii care produc drone, unele dintre ele fiind lideri mondiali. De fapt, în spatele atacului recent asupra unui depozit uriaș de arme din regiunea Tver din Federația Rusă  este posibil să se afle companii care produc arme cu rază lungă de acțiune.

A doua modalitate de a face apărarea Ucrainei mai realistă este declarația lui Biden conform căreia Ucraina ar trebui să fie invitată să adere la NATO acum, chiar dacă o parte din ea este ocupată și poate fără un armistițiu formal. Biden este cunoscut pentru prudența sa în această privință. O astfel de recunoaștere din partea sa, susținută de liderii Regatului Unit, Franței și Germaniei, ar depăși semnificativ declarațiile vagi de astăzi cu privire la „calea ireversibilă” către aderare.

Acest lucru ar fi controversat, deoarece se așteaptă ca membrii NATO să se sprijine reciproc în cazul în care unul dintre ei este atacat.

În deschiderea dezbaterii privind această garanție prevăzută la articolul 5, Biden ar putea preciza că aceasta nu se va extinde asupra teritoriului ucrainean ocupat astăzi de Rusia, așa cum s-a întâmplat cu Republica Democrată Germană atunci când Republica Federală Germania a aderat la NATO în 1955. Biden ar putea spune, de asemenea, că Ucraina nu va trebui neapărat să găzduiască trupe NATO străine pe timp de pace, așa cum a fost cazul Norvegiei în 1949.

Apartenența la NATO implică riscuri. Dacă Rusia lovește din nou Ucraina, Statele Unite s-ar putea confrunta cu o dilemă teribilă: să sprijine Ucraina și să riște un război cu o putere nucleară sau să refuze sprijinul Ucrainei și să își slăbească astfel alianțele din întreaga lume.

Cu toate acestea, abandonarea Ucrainei ar slăbi, de asemenea, toate alianțele americane – și acesta este unul dintre motivele pentru care China, Iranul și Coreea de Nord sprijină Rusia. Putin spune clar că vede Occidentul drept adevăratul său dușman. Este o greșeală să credem că dacă Ucraina este lăsată să piară, atunci aceasta va aduce pacea.

Într-adevăr, o Ucraină incapacitată poate deveni ea însăși un vecin periculos. Corupția și naționalismul sunt deja în creștere. Dacă ucrainenii se simt trădați, Putin poate radicaliza milițiile întărite în luptă împotriva Occidentului și a NATO. A reușit ceva similar în Donbas, unde, după 2014, i-a transformat pe unii ucraineni vorbitori de limbă rusă în partizani gata să lupte împotriva compatrioților lor.

De prea mult timp, Occidentul se acoperă cu faptul că, spun ei, dacă Ucraina își stabilește obiective, aceasta va determina ce arme să îi furnizeze. Cu toate acestea, Zelenski nu poate oficializa victoria fără a cunoaște nivelul de sprijin din partea Occidentului.

În schimb, planul prezentat mai sus se autosusține. O promisiune mai fermă de aderare la NATO îl va ajuta pe Zelenski să redefinească conceptul de victorie, un obiectiv de război convingător va descuraja Rusia, iar NATO va beneficia de o industrie de apărare ucraineană reînnoită.

Crearea unui nou plan de victorie necesită multe lucruri din partea lui Zelenski și a liderilor occidentali. Dar dacă ei refuză acest lucru, va însemna înfrângerea Ucrainei. Iar asta ar fi mult mai rău.