The Financial Times: A-i omorî sau a-i închide? Italia și România au de furcă cu răspunsul la atacurile urșilor

Luna trecută, când o fată de 19 ani a fost omorâtă de un urs sălbatic în România, răspunsul statului a fost rapid: dublarea numărului animalelor omorâte în fiecare an, potrivit Rador Radio România.

În Italia, pe de altă parte, uciderea unei ursoaice care rănise un turist francez a declanșat o dezbatere publică agonizantă despre cum ar trebui să fie gestionate specimenele agresive din populația de urși tot mai mare a țării.

„Toate celelalte țări împușcă urșii periculoși. Însă aici împușcarea unui urs e un soi de dramă națională”, a declarat Piero Genovesi, șeful departamentului de faună al Institutului Italian de Protecție și Cercetare a Mediului, instituție de stat.

Reacțiile contrastante la cele două atacuri ilustrează dificultățile cu care se confruntă guvernele europene când trebuie să împace conservarea faunei cu garantarea siguranței publice.

Ursul brun e protejat de legislația UE, iar în Italia eforturile de re-sălbăticire a unor zone au dus la o revigorare a speciei. Dar statul se confruntă acum cu noi probleme, fiind nevoit să gestioneze consecințele contactelor mai frecvente ale animalelor cu oamenii.

În România moartea fetei a declanșat un scandal național și apeluri de a se lua măsuri, cu fotografii macabre diseminate pe rețelele sociale. Pe fondul acestei indignări, parlamentarii au aprobat mărirea cotei de vânătoare de urși, care va crește de la 220 în 2023 la 481 în 2024 și 2025.

„Toată lumea spunea «viețile oamenilor mai întâi» – acesta era refrenul”, a declarat Csaba Domokos, expert în urși la Milvus Group, un ONG ecologist românesc.

Având pe teritoriul ei cea mai mare populație de urși din Europa, estimată acum la 8.000, România a înregistrat în 20 de ani cel puțin 27 de decese [provocate de urși, se subînțelege – n.trad.].

„E destul de evident că avem prea mulți urși”, a declarat pentru Financial Times ministrul român al mediului, Mircea Fechet. „Dacă te uiți la apelurile la 112 legate de atacurile urșilor, dacă te uiți la oamenii omorâți de urși […] au explodat în ultimii câțiva ani.”

În Italia, a cărei populația de urși e mult mai mică, dezbaterea aprinsă despre cum ar trebui gestionate animalele periculoase se concentrează încă doar pe anumite exemplare de urs și istoricul lor individual de agresivitate.

Până și Vivien Triffaux, turistul francez rănit de urs în Alpii italieni, a declarat că vestea uciderii ursului care l-a atacat – o femelă cu trei pui mici – „m-a întristat profund și mi-a provocat un sentiment puternic de vinovăție”.

„Speram că va fi posibil să se găsească un compromis între garantarea securității oamenilor și conservarea biodiversității”, a scris Triffaux într-o scrisoare deschisă.

Populația alpină de urși a Italiei a fost la numai un pas de extincție, cu doar trei masculi adulți rămași în viață, când Roma a demarat programul de re-sălbăticire, în 1999. Atunci au fost aduși nouă urși din Slovenia într-o rezervă naturală de 620 de kilometri pătrați din regiunea Trentino-Alto Adige, un proiect finanțat parțial de UE.

Programul a fost apreciat inițial de populație, iar autoritățile locale sperau că va ajuta turismul. Însă acum se estimează că 120 de urși trăiesc în Alpii italieni, răspândiți mult dincolo de limitele rezervei naturale neîngrădite – un pericol potențial pentru drumeți și localnici.

„Nu poți segrega urșii de oameni – în Trentino nu există deloc pământ rezervat doar animalelor. Trebuie să coexistăm”, a declarat Genoesi.

Anul trecut Andrea Papi, 26 de ani, a fost omorât de un urs în timp ce alerga în apropierea locuinței lui – primul caz de acest fel înregistrat în Italia în ultimii 150 de ani.

Același animal, cu indicativul JJ4, mai atacase în 2020 un tată și fiu în cursul unei drumeții pe muntele Peller, însă ministrul mediului de la acea vreme a refuzat să dea curs sfatului oamenilor de știință de a omorî ursul.

Moartea lui Papi a determinat autoritățile locale să dispună omorârea lui JJ4, dar activiștii pro-animale au contestat cu succes ordinul în instanță. Animalul a fost în schimb capturat și închis într-un țarc, o așa-zisă „închisoare de urși”.

Anul acesta autoritățile regionale s-au mișcat mai rapid după atacul asupra francezului și ursoaica a fost împușcată letal la numai câteva ore după semnarea ordinului de execuție.

„Au adoptat ordinul seara și au ucis animalul noaptea”, a declarat Claudia Taccani, juristă la Organizația Internațională pentru Protecția Animalelor (OIPA). „Nu am avut timp să-i apărăm interesele ursoaicei.”

Ministrul italian al mediului, Gilberto Pichetto Frattin, a declarat că uciderea urșilor de la caz la caz nu poate fi o soluție pentru „alegerea nesăbuită” făcută cu 25 de ani în urmă de a reintroduce urșii pentru a promova turismul alpin. El propune în schimb sterilizarea urșilor, o soluție care n-a mai fost încercată nicăieri.

Genovesi a avertizat că dacă urșii agresivi nu vor fi gestionați va exista în cele din urmă o reacție adversă, cu populația locală devenind ostilă față de urși. „Urșii periculoși trebuie îndepărtați rapid, fără toate aceste discuții”, a declarat el.

Vânatul urșilor a fost multă vreme o activitate cu care se delecta dictatorul comunist al României, Nicolae Ceaușescu, executat în 1989. După dispariția Cortinei de Fier statul român a permis perpetuarea acestei activități profitabile.

Însă în 2016, pe fondul presiunii oamenilor de știință și organizațiilor ecologiste, Bucureștii au interzis vânarea sportivă a urșilor. Însă, după numai un an, a introdus permise de lichidare a animalelor considerate „problematice”, care se aventurează în mod repetat în localități și provoacă pagube materiale.

Ecologiștii au avertizat că prin mărirea cotei de vânătoare a urșilor a apărut pericolul omorârii unor animale nevinovate.

„Vânătorii străini care vin și plătesc o mulțime de bani vor să vâneze urși în pădure și plătesc pentru «experiența sălbăticiei», nu ca să stea la pândă la o margine de oraș așteptând să iasă ursul din tomberon”, a declarat Domokos.

Sursa: THE FINANCIAL TIMES / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba