The Financial Times: India își alege o tabără în noul război rece. E o nebunie din partea Chinei să-și împingă rivalul în brațele Americii

Ruptura sino-sovietică a fost un moment crucial al războiului rece. O ruptură sino-indiană ar putea fi un moment la fel de crucial pentru „al doilea război rece” care pare să se prefigureze între SUA și China.

Până acum guvernul indian condus de premierul Narendra Modi a încercat să evite să aleagă o tabără în antagonismul cu dezvoltare rapidă dintre Washington și Beijing. Dar acum pare inevitabil ca drumurile Indiei și Chinei să se despartă, după ciocnirile de la graniță de săptămâna trecută între armatele celor două state, soldate cu 20 de militari indieni morți și un număr necunoscut de victime printre cei chinezi.

Dl Modi s-a întâlnit cu președintele chinez Xi Jinping de mai multe ori de când preluat conducerea Indiei în 2014, făcând cinci vizite în China. Nu mai departe de octombrie, conducătorii indian și chinez au avut o întâlnire prietenoasă, în urma căreia dl Modi a salutat „o nouă eră a cooperării între cele două țări ale noastre”.

Atmosfera este însă foarte diferită acum la New Delhi. Orice se va fi întâmplat în Munții Himalaia, indienii se simt atacați și umiliți de China. Dl Modi a avut vineri întâlniri de urgență cu liderii opoziției indiene – fapt remarcabil în sine, având în vedere politicianismul împins până la extreme pe actuala scenă politică indiană.

A apărut acum un consens aproape deplin la nivelul elitei politice indiene cum că China e o putere ostilă și că unicul răspuns fezabil al Indiei este o apropiere de SUA și de democrațiile asiatice, precum Japonia, și de Australia.

În ciuda eforturilor dlui Modi de a-și construi o relația strânsă cu dl Xi, neliniștea pricinuită indienilor de ascensiunea Chinei a crescut tot mai mult în ultimii ani. Indienii au privit cu nervozitate cum China și-a clădit o relație specială cu Pakistanul – țară cu care India a avut mai multe războaie. Expansiunea influenței chineze în state vecine precum Sri Lanka, Myanmar, Bangladesh și Nepal nu i-a picat nici ea bine Indiei. Ea și-a și semnalat nemulțumirea, refuzând să trimită o delegație la cel mai înalt nivel la forumurile Centură și Drum organizate de China în 2017 și 2019.

Dar dacă adepții liniei dure în privința Chinei de la New Delhi își extind influența, rămâne totuși prezentă și o școală de gândire pacifistă, care argumentează de multă vreme că nu este în interesul Indiei să se lase antrenată într-un efort american de „îngrădire” [aluzie la strategia „containment”-ului din vremea războiului rece – n.trad.] a Chinei. În vremea primului război rece India a urmat o politică de nealiniere, deși, în realitate, s-a situat adesea mai aproape de Moscova decât de Washington. Fiind o țară cu aproape 1,4 miliarde de oameni, este de înțeles că India e hotărâtă să-și croiască o cale proprie și să-și mențină autonomia strategică. Există totodată argumente economice temeinice pentru a încerca să întrețină o relație bună cu China, al doilea cel mai mare partener comercial al ei.

Însă acum este foarte probabil ca orice gând de menținere a echidistanței între SUA și China să fie abandonat de India. Există chiar indicii că India ar putea lua în calcul o alianță formală cu SUA. Un intelectual indian apropiat de guvernul Modi declara fățiș săptămâna trecută că un motiv pentru care China poate consideră că-și permite să ucidă soldați indieni – dar nu și japonezi ori taiwanezi – este acela că Japonia și Taiwanul sunt adăpostite de umbrela de securitate americană.

Ostilitatea lui Donald Trump față de sistemul american de alianțe face să fie extrem de improbabil ca președintele american să ia în calcul extinderea garanțiilor de securitate și pentru India, cel puțin nu în lipsa unor stimulente financiare considerabile. Însă o administrație condusă de Joe Biden, adversarul lui la alegerile prezidențiale din noiembrie, ar putea foarte bine să accepte bucuroasă ideea unei alianțe formale.

În ultimii ani au devenit tot mai evidente eforturile SUA de a ademeni India, în calitate de contragreutate la ascensiunea Chinei. În 2018 armata americană și-a redenumit comandamentul din Pacific în „indo-pacific”, iar legăturile militare tot mai strânse cu India sunt reflectate de achiziții de armament, vizite în porturi și exerciții militare comune. O intensificare a acestei cooperări, în coordonare cu Japonia și Australia, pare tot mai inevitabilă.

Indienii se tem foarte mult de noi confruntări cu China în Himalaia. Dar ei ar putea contesta Beijingul pe alte fronturi, colaborând cu aliații lor din Oceanul Indian și Marea Chinei de Sud. E de asemenea probabil ca India să ia tot mai multe măsuri concertate pentru a-și diminua dependența economică de China. Șansele ca Huawei, compania chineză de telecomunicații, să obțină contracte pentru construcția rețelei 5G în India par acum mici până la nesemnificative.

Chinei ar trebui să-i pese? Postura de confruntare a Beijingului sugerează că el nu a contat pe vreo ripostă din partea Indiei. China știe că economia sa e de aproape cinci ori mai mare ca a Indiei și că armata sa are mai multă putere de foc. E posibil chiar ca Beijingul să fi calculat că acum e momentul potrivit pentru a pune India la locul ei, cu țara lovită de coronavirus și SUA distrase.

După ciocnirile de la frontieră de săptămâna trecută Global Times, un ziar naționalist de la Beijing, a publicat un editorial în care afirmă că India ar trebui să tragă învățături de pe urma incidentului și că ea nu se poate baza pe Washington pentru sprijin și ajutor.

Pe termen scurt, e foarte posibil ca ziarul să aibă dreptate. Pe termen lung, China ar trebui să fie îngrijorată. Cele mai mari patru economii ale lumii, în funcție de puterea de cumpărare, sunt China, SUA, Japonia și India. Toate aceste patru țări sunt extrem de preocupate de balanța puterii în regiunea Indo-Pacific. E o nebunie din partea Chinei să împingă India în brațele Americii.

Sursa: The Financial Times / Articol de Gideon Rachman / Traducere: Andrei Suba (Rador)

Foto: Premierul indian, Narendra Modi / Sursa: Facebook