The Financial Times: Regatul Unit și UE se confruntă cu cea mai extremă versiune de Brexit. Erorile politice de calcul au afectat negocierile, care ar putea foarte bine să nu reușească să producă un acord comercial

Numai un netot ar vorbi de probabilitate în privința convenirii unui acord comercial între UE și Regatul Unit.

Ceea ce știm sigur este că există, și încă de ceva vreme, o posibilitate destul de însemnată ca Regatul să nu ajungă la un acord înainte de finalul acestui an. În acel caz, regimul comercial britanic ar reveni automat la cel al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

Săptămâna trecută discuțiile dintre cele două echipe de negociatori au ajuns la un impas. Nu se vede nici un fel de cale clară înainte, cu excepția cazului în care ambele părți vor renunța la câteva dintre liniile lor roșii. Până la sfârșitul acestei luni premierul Boris Johnson are de ales între trei opțiuni: să ceară o prelungire cu un an sau doi a termenului-limită din decembrie; să încheie un acord până în octombrie; să se pregătească pentru Brexit fără acord.

Pregătirile pentru un Brexit fără acord au început deja.

Guvernul britanic și-a publicat recent un program pentru noile taxe vamale externe care vor intra în vigoare de anul viitor. Ideea e că taxa medie a națiunii celei mai favorizate (MFN) – cea care li se aplică membrilor OMC care nu au un acord comercial special – se va reduce de la valoarea actuală de 7,2%, taxa externă comună medie a UE, la 5,7%. Taxele medii reale sunt întotdeauna mai mici decât taxele MFN, ca urmare a acordurilor bilaterale de liber schimb. Conform OMC, taxa vamală medie raportată la import a UE, la toate bunurile, inclusiv agricole, era de 3% în 2017.

Prin noul său program, Regatul nu a mers chiar atât de departe pe cât sperau unii susținători ai liberului schimb. Actuala taxă de 10% pe automobile importate se menține. Dar multe taxe vor fi eliminate, cum ar fi cele pe mașini de spălat vase, congelatoare și pomi de Crăciun. Altele vor fi simplificate. Conform calculelor făcute de UK Trade Policy Observatory de la Universitatea din Sussex, 70,3 % din importurile britanice, calculate ca valoare, din statele MFN, vor avea taxe zero. Pentru comparație, în regim UE cifra e de 51,5%.

În cazul unui scenariu fără acord și importurile din UE se vor supune acestui program. În acest caz, doar 44% din importurile din UE vor fi scutite de taxe, comparativ cu 100% în prezent. Și cum UE e cel mai mare partener comercial al Regatului, taxele medii britanice ar urca în lipsa unui acord.

Michael Gasiorek și Julia Magntorn Garrett, membri ai Trade Policy Observatory, insistă pe faptul că e important ca Regatul să aibă taxe mai mici decât taxele externe MFN ale UE. Fapt ce ar putea contribui la un Brexit fără acord, întrucât implică chestiuni privind regulile de origine, unul dintre cele mai dificile subiecte tehnice la negocierile comerciale internaționale. Prin reducerea taxelor, Regatul îi transmite în mod clar Uniunii Europene că vrea să-și mărească competitivitatea, unul dintre motivele pentru care UE este atât de obsedată de nivelarea terenului de joc.

Diferențele economice dintre variantele de Brexit cu taxe minime, cu taxe zero, cu acord comercial cu cotă zero și OMC nu vor fi chiar atât de mari. Impactul direct al taxelor asupra economiei britanice va fi, presupun eu, supra-compensat de o cădere a lirei sterline. Altceva ar fi dacă Regatul și UE ar reuși să ajungă la un acord privind armonizarea legislației și serviciile. Însă acesta ar presupune un acord mult mai general, unul pe care cele două părți ar putea să nu fie capabile să-l negocieze într-un răstimp atât de scurt.

Beneficiul real al unui acord comercial, fie și unul minimal, ar fi de ordin politic: ar menține deschisă calea către un viitor acord de asociere. Ca toate lucrurile legate de Brexit, e mult mai greu să te bazezi doar pe economie, întrucât beneficiile și pierderile depind de detaliile acordului și de politici viitoare.

Atunci când UE a convenit asupra poziției ei de negociere, a făcut-o plecând de la supoziția că Regatul are nevoie de acord cu mai multă disperare decât UE și că dl Johnson cel mai probabil va ceda. Unii britanici pro-UE ar trebui să-și pună întrebarea în ce măsură au jucat și ei un rol în privința cimentării acelor așteptări la Bruxelles și în alte capitale naționale ale statelor membre UE.

Una e ca un negociator comercial să încerce să obțină un avantaj economic. Altceva e să încerci să-ți impui propriile norme celeilalte părți, cum intenționează UE. Eu nu critic mandatul de negociere UE din perspectiva morală. Să câștige cine e mai puternic. Problema mea e doar că el s-ar putea baza pe o eroare de calcul.

Sunt ușurat să aud că UE dă semne de flexibilitate în privința subvențiilor de stat. Regatul, la rândul lui, va trebui să accepte și el că angajamentul referitor la terenul de joc nivelat din declarația politică este unul serios. UE trebuie să accepte că nu poate determina unilateral acel nivel.

Sarcina găsirii unui compromis îi va reveni președinției germane a UE, care începe în iulie.

Sursa: The Financial Times / Articol de Wolfgang Münchau / Traducere: Andrei Suba (Rador)