The Financial Times: SUA este acum inamicul Occidentului / Washingtonul a decis să abandoneze atât Ucraina, cât și rolul său postbelic în lume

The Financial Times a publicat, marți, un articol de opinie, semnat de Martin Wolf, că ”SUA este acum inamicul Occidentului” și că ”Washingtonul a decis să abandoneze atât Ucraina, cât și rolul său postbelic în lume”.

Redăm mai jos articolul integral

„Libertatea și independența sunt astăzi în pericol în întreaga lume. Dacă forțele de cucerire nu sunt rezistate și învinse cu succes, nu va exista libertate, nici independență și nici oportunitatea de libertate pentru vreo națiune.” Astfel a comemorat Franklin Delano Roosevelt prima aniversare a Cartei Atlantice, care fusese convenită între el și Winston Churchill pe 14 august 1941.

O jumătate de secol mai târziu, odată cu căderea Uniunii Sovietice, era cel puțin rezonabil să sperăm că aceste idealuri ar putea fi realizate în mare parte a lumii. Dar nu a fost să fie. Astăzi, nu doar că autocrațiile devin tot mai încrezătoare, dar și SUA se îndreaptă spre partea lor. Aceasta este lecția ultimelor două săptămâni. Libertatea nu este în pericol la fel de mare ca în 1942. Cu toate acestea, pericolele sunt foarte reale.

Trei evenimente ies în evidență. Primul a fost un discurs susținut pe 12 februarie de secretarul apărării al lui Donald Trump, Pete Hegseth, în fața Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei de la NATO, în care le-a transmis europenilor că de acum înainte sunt pe cont propriu. America era acum preocupată în principal de propriile granițe și de China. Pe scurt: „Asigurarea securității europene trebuie să fie o prioritate pentru membrii europeni ai NATO. Ca parte a acestui angajament, Europa trebuie să furnizeze cea mai mare parte a ajutorului viitor, letal și non-letal, pentru Ucraina.”

Al doilea eveniment a fost un discurs susținut de JD Vance, vicepreședintele SUA, la Conferința de Securitate de la München, pe 14 februarie, în care a declarat: „Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior, retragerea Europei de la unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale — valori împărtășite cu Statele Unite ale Americii.”

Un exemplu pe care l-a oferit pentru o astfel de amenințare a fost că „guvernul român tocmai anulase o întreagă alegere”. La aceasta s-ar putea răspunde că europenii știu mai bine decât americanii ce se întâmplă atunci când dușmanii libertății ajung la putere prin alegeri. Dar știu și că șeful său, Trump însuși, a încercat să anuleze rezultatul alegerilor prezidențiale de acum patru ani. Expresiile „oală”, „capac” și „negru” vin în minte.

Al treilea și cel mai revelator eveniment este negocierea privind viitorul Ucrainei. Hegseth acceptase deja, desigur, cele mai importante condiții ale lui Putin, declarând că granițele Ucrainei nu vor fi restabilite și că aceasta nu poate adera la NATO. Dar acesta a fost doar începutul.

Negocierile s-au desfășurat între SUA și Rusia, peste capetele europenilor, chiar dacă aceștia au fost obligați să garanteze orice acord, și, în mod revoltător, fără Ucraina însăși, al cărei popor a suportat greul celor trei ani de agresiune ai lui Vladimir Putin. Și totuși, acum, SUA insistă că Rusia nu a fost agresorul. Dimpotrivă, Ucraina ar fi început războiul.

Pentru a sublinia ruptura față de Europa, SUA a votat o rezoluție în Consiliul de Securitate al ONU alături de Rusia și China, în timp ce Franța, Marea Britanie și alți europeni s-au abținut. „Occidentul” este mort.

Trump a declarat, de asemenea, că Volodimir Zelenski este un „dictator”, un termen pe care nu îl folosește pentru Putin, deși acesta din urmă este cu adevărat unul. Justificarea sa pentru această acuzație este că președintele Ucrainei nu a organizat alegeri. Dar, ne întrebăm, cum s-ar fi putut organiza alegeri în mijlocul unui război, cu părți semnificative ale țării aflate sub o ocupație brutală?

Într-un stil tipic pentru el, Trump a propus și o afacere imobiliară. Potrivit lui Zelenski, propunerea inițială a secretarului Trezoreriei SUA, Scott Bessent, cerea 50% din drepturile asupra pământurilor rare și mineralelor critice ale Ucrainei în schimbul ajutorului militar oferit în trecut, fără a include nicio ofertă de asistență viitoare.

Se poate argumenta că, pentru Trump, termenul „dictator” ar putea fi mai degrabă o laudă decât o condamnare. Totodată, pentru el, deținerea unui activ valoros într-o altă țară ar putea fi singurul motiv pentru a o proteja.

Chiar și așa, a pretinde o sumă imensă de la o țară săracă, victimă a unei agresiuni neprovocate, este revoltător, mai ales când Ucraina trebuie să se reconstruiască. Și mai grav este faptul că valoarea cererilor americane era de aproximativ patru ori mai mare decât ajutorul oferit.

Mai mult, conform Ukraine Support Tracker al Institutului Kiel, europenii au furnizat mai mult ajutor decât SUA, care a contribuit doar cu 31% din totalul angajamentelor bilaterale și 41% din angajamentele militare față de Ucraina între ianuarie 2022 și decembrie 2024.

Și totuși, unde sunt europenii în aceste negocieri? Nicăieri. Trump decide singur pentru Ucraina și Europa.

În total, SUA a cheltuit doar 0,19% din PIB pentru asistență militară acordată Ucrainei. Aceasta este o sumă nesemnificativă, mai ales în comparație cu costurile războaielor sale anterioare.

În schimb, America a obținut umilirea unui inamic odinioară considerat puternic și confirmarea idealurilor democrației liberale—idealuri pentru care ucrainenii luptă astăzi și pentru care, odată, a luptat și SUA.

Aceste ultime două săptămâni au clarificat două lucruri.

Primul este că SUA a decis să renunțe la rolul pe care și l-a asumat în lume în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă, America a ales să devină doar o altă mare putere, indiferentă la orice altceva în afară de interesele sale pe termen scurt, în special cele materiale.

Această schimbare lasă în incertitudine cauzele pe care le-a susținut odinioară, inclusiv drepturile statelor mici și democrația însăși. Totodată, această nouă direcție se aliniază cu ceea ce se întâmplă în interiorul SUA, unde atât statul creat prin New Deal, cât și societatea bazată pe lege, definită de Constituție, sunt în pericol de destrămare.

Ca răspuns, Europa va trebui fie să se ridice la înălțimea provocării, fie să se destrame. Europenii vor trebui să creeze o cooperare mult mai puternică, ancorată într-un cadru solid de norme liberale și democratice.

Dacă nu o fac, vor fi sfâșiați bucățică cu bucățică de marile puteri ale lumii. Primul pas trebuie să fie salvarea Ucrainei de malevolența lui Putin.”