The Financial Times: UE are o problemă cu statele ieșite în afara legii / Polonia, Ungaria și Slovacia au călcat în picioare dreptul european pentru a rupe un armistițiu comercial cu Kievul

Există o convingere persistentă în UE cum că blocul lucrează cel mai bine atunci când o țară vrea să adere sau să facă comerț cu el, nu neapărat după ce o țară va fi aderat deja. În decursul îndelungatului proces de accedere, afirmă această teorie, guvernele aspirante își reduc datoria publică, expun colțurile prăfuite ale economiei la acțiunea purificatoare a competiției de pe piața unică și importă norme de muncă și de mediu, precum și statul de drept pentru care se consideră Europa faimoasă. Țările mai îndepărtate care nu sunt eligibile pentru accedere pot primi o doză de acces la piață alături de o doză de valori europene prin semnarea unui acord comercial preferențial.

Evenimente survenite săptămâna aceasta dau de înțeles că acea încredere de sine e exagerată. Polonia, Ungaria și Slovacia au violat în mod flagrant atât normele comerciale ale UE cât și cele globale, declarând că vor bloca importurile de cereale din Ucraina, candidatul la aderarea la UE cu cea mai mare importanță politică de după primul val de țări din fostul bloc sovietic din 2004 (care le-a inclus și pe cele trei în cauză). Nu se poate spune despre aceste trei țări situate în afara legii că ar face reclamă favorabilă modulului de însușire a statului de drept pe care l-au absolvit pentru a deveni ele însele membre.

Ucraina, care nu e pregătită să stea cuminte și să tacă din gură de dragul solidarității europene, a amenințat prompt cu represalii directe și cu un proces împotriva celor trei țări la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Date fiind imperativul strategic de a îmbrățișa Kievul cât mai strâns și auto-lăudarea trâmbițată anul trecut de politicienii din UE pentru că și-au deschis piețele pentru importurile din Ucraina în urma invaziei ruse, UE se vede acum într-o lumină cu adevărat proastă.

Merită subliniat că această violare deliberată a legislației UE ar putea fi în parte un gest teatral pentru calmarea producătorilor agricoli îngrijorați, mai ales că Polonia și Slovacia vor avea alegeri peste nu mai mult de o lună. Dacă așa stau lucrurile, atunci conflictul încă mai poate fi dezamorsat fără un război comercial informal și chiar și fără proces la OMC. Problemele guvernelor nu sunt imaginare, dat fiind potențialul impact al competiției producătorilor de cereale de talie mondială ai Ucrainei.

Însă a existat deja o tentativă de soluționare, care a produs un acord ce s-a destrămat. Patru state din estul UE – cei trei răufăcători actuali plus Bulgaria – blocaseră anul acesta importurile de cereale din Ucraina. În mai UE a negociat un acord temporar complicat și egoist care stipula restricții de import specifice de la țară la țară (extinse și la România) – înseși acestea violând principiul unității pieței unice. Respectivele restricții au fost ridicate săptămâna trecută în schimbul consimțământului Ucrainei de a-și restricționa ea însăși exporturile, însă Varșovia, Budapesta și Bratislava au denunțat partea de acord asumată de UE.

Evident, guvernele polonez și ungar îngrijorează de multă vreme Comisia Europeană și alte state membre prin atitudinea lor față de statul de drept intern, care periclitează deopotrivă corectitudinea alegerilor și independența justiției. Matrapazlâcurile lor au zdruncinat credința tradițională cum că apartenența la UE poziționează țările pe o traiectorie ireversibilă către democrația liberală.
Ironia este aceea că există implicații clare chiar pentru accederea Ucrainei, date fiind fragilitatea instituțiilor de stat și corupția endemică. Dar, chiar și pentru guvernul Lege și Justiție al Poloniei și pentru Viktor Orbán al Ungariei, călcarea atât de flagrantă în picioare a pieței unice și a angajamentelor comerciale externe ale blocului constituie, în ciuda indulgenței cu care Bruxelles-ul „îndoaie” legile în jurul lor, o nouă premieră negativă.

Firește, UE nu e nicidecum singura putere care nu reușește să-și armonizeze strategia comercială cu cea geopolitică. Guvernul SUA e și el constrâns de Congres și opinia publică să nu semneze acorduri comerciale preferențiale substanțiale – nici măcar în Asia-Pacific, unde acestea ar putea ajuta la limitarea influenței chineze. Dar SUA au măcar o putere militară serioasă: Kievul rămâne extrem de dependent de sprijinul lor militar. În cazul UE, în ciuda expansiunii rapide a ambițiilor ei geopolitice după invazia rusă, comerțul rămâne în continuare unul dintre instrumentele principale pentru proiectarea influenței în exterior. Și, încă o ironie a sorții, un tratat comercial Ucraina-UE a fost motivul imediat care l-a provocat pe Putin să anexeze Crimeea în 2014.

Și chiar dacă a mers mai departe și mai rapid ca oricând în istorie cu impunerea sancțiunilor comerciale și financiare contra Moscovei, și aici UE a demonstrat că suferă de slăbiciune internă. O minoritate de membri a constrâns UE să nu preseze prea tare Rusia – mai ales Grecia, care s-a opus unor noi restricții comerciale pentru a-și proteja armatorii.

Pentru a fi clar: blocarea exporturilor ucrainene de cereale nu va schilodi efortul de război al Kievului și nici nu-l va determina pe președintele Volodimir Zelenski să renunțe dezgustat la accederea înUE și să se reorienteze spre îmbrățișarea lui Putin. Dar e descumpănitor faptul că cea mai puternică contestare a credibilității UE din ultimele decenii nu a produs la Bruxelles un răspuns mai coerent și mai ancorat în reguli.

Caracteristicile specifice ale Ucrainei – o țară mare și săracă, cu un guvern slab, dar cu producători agricoli extrem de competitivi – nu avea cum să nu facă din ea un candidat dificil de absorbit de către UE. E foarte posibil ca îndatoririle și privilegiile care vin la pachet cu aderarea la UE să fie nevoie să fie revizuite în contextul accederii Ucrainei, fiind posibil chiar să fie create noi categorii de membri. Ceea ce va necesita multă ingeniozitate și bunăvoință. Fiindcă acest lucru nu se poate face cu trei vecini ai Ucrainei rupând un acord și călcând fățiș în picioare legislația UE și dreptul internațional spre propriul lor profit pe termen scurt.

Sursa: Financial Times/ Rador/ Traducere: Andrei Suba