The Financial Times: Virusul profită de rezervoarele de oameni nevaccinați. Acestea sunt ample în Europa Centrală și de Est / Neîncrederea românilor și bulgarilor în autorități e larg răspândită

Un al patrulea val de infecții Covid-19 se rostogolește peste Europa continentală, forțând guvernele să adopte măsuri drastice pentru a limita răspândirea virusului și a preveni copleșirea spitalelor. Germania, la fel ca unii dintre vecinii ei, restricționează accesul nevaccinaților în locurile publice, scrie The Financial Times, citată de Rador.

Guvernul austriac a adoptat vineri cea mai drastică măsură dintre toate: a dispus o carantină națională de trei săptămâni și a anunțat că începând din februarie vaccinarea va deveni obligatorie, o premieră pentru țările avansate economic.

Un val pandemic de toamnă era inevitabil după ce varianta Delta, mai infecțioasă, devenise dominantă în Europa. Vremea rece împingea interacțiunea socială la interior.

Dar, cu toate acestea, explozia cazurilor pare a fi luat guvernele prin surprindere. Cea mai alarmantă e înmulțirea spitalizărilor și deceselor. În Slovacia mortalitatea a ajuns acum de patru ori mai mare decât în Regatul Unit.

Spitalele austriece riscă să fie copleșite, deși au al doilea cel mai mare număr de paturi ATI per capita din Europa, după Germania. Spitalele sunt supuse unei mari presiuni chiar și în unele regiuni ale Germaniei unde s-au înregistrat recorduri absolute de cazuri noi.

Unele părți ale Europei plătesc acum un preț greu pentru acoperirea insuficientă a vaccinării. Majoritatea covârșitoare a celor cu forme grave de Covid-19 sunt nevaccinați. Virusul profită de rezervoarele de oameni nevaccinați. Acestea sunt ample în Europa Centrală și de Est.

Numai 43% din adulții români sunt complet vaccinați. În Bulgaria vorbim de un jalnic 29%. Nici una dintre cele două țări nu are un guvern stabil, iar neîncrederea în autorități – deopotrivă guvernamentale și medicale – e larg răspândită, după cum se întâmplă în multe state foste comuniste.

Până și țări cu o rată a vaccinării ridicată reintroduc distanțarea socială. Olanda închide restaurantele și barurile mai devreme. Belgia a impus munca la domiciliu timp de patru zile pe săptămână. Faptul că – cel puțin deocamdată – ele n-au recurs la măsuri mai drastice se explică prin succesul campaniilor lor de vaccinare (81%, respectiv 87%).

Spania și Portugalia au avut campanii sanitare bine organizate și eficiente de imunizare a populației. În alte țări au fost necesare stimulente mai mari, o oarecare discriminare și o doză de coerciție.

Franța și Italia au introdus obligativitatea certificatului de vaccinare pentru accesul în restaurante, în localuri de divertisment și în trenurile pe distanțe lungi. Italia a extins-o și pentru locul de muncă.

Franța nu mai subvenționează testarea gratuită ca alternativă la vaccinare, creându-le noi dificultăți nevaccinaților. O abordare care i-a împins pe mulți nehotărâți să se vaccineze; în cazul recalcitranților nu a funcționat însă la fel de bine.

Problema Austriei – existentă de altfel și în alte regiuni cu vorbitori de germană sau din Europa Centrală – este numărul mare de persoane care refuză vaccinurile, încurajate de teorii ale conspirației, amplificate la rândul lor de partidele de extrema dreaptă.

Cancelarul austriac Alexander Schallenberg a declarat că el era împotriva vaccinării obligatorii, însă „avem prea multe forțe politice, sceptici frivoli ai vaccinării și difuzori de știri false în țara aceasta”. Nu a ajutat nici faptul că în vară, când campania de vaccinare era departe de a se fi încheiat, guvernul proclamase „pandemia sub control, criza învinsă”.

Austria utiliza certificatul de vaccinare, dar eficiența lui a fost știrbită de disponibilitatea testelor gratuite. Restricțiile impuse nevaccinaților, deși discriminatorii și învrăjbitoare, ar fi putut mări gradul de vaccinare dacă ar fi fost adoptate mai din timp.

Recurgerea la vaccinarea obligatorie – o măsură teoretic prea excesivă pentru orice guvern – constituie o recunoaștere a eșecului din partea Vienei. E regretabil, dar nu e singura capitală care lasă de dorit.

SURSA: The Financial Times/ Rador/ Traducere: Andrei Suba