The Guardian, despre ”rezistența democratică” din Estul Europei: În România, societatea civilă vibrează și ea plină de energie/ Central-europenii știu că sunt implicați într-o luptă pentru valori

Perspectivele Europei pot părea mohorâte astăzi: spirala descendentă a Brexit-ului continuă, atât Emmanuel Macron cât și Angela Merkel sunt slăbiți, iar commedia dell’arte nu atât de amuzantă și dominată de extrema dreaptă a Italiei nu pare decât să se înrăutățească. Dar întoarceți-vă privirile un pic mai la est și se vor găsi acolo vești bune. În Europa centrală mișcările democratice de jos în sus par să prindă teren. Din anumite puncte de vedere ele sunt mai curajoase și mai persistente decât cele din țările vest-europene. Ele ar putea reconfigura UE în moduri pe care puțini se mai deranjează să le anticipeze, scrie The Guardian, citat de Rador.

Redăm mai jos analiza publicată de The Guardian, sub titlul ”Un nou val de disidenți din est poate împinge înapoi mareea populistă din UE”.

”Tocmai am călătorit în Slovacia, unde am văzut mii de manifestanți în piața centrală din Bratislava protestând împotriva corupției și pentru o țară „decentă”. Mulțimile stăteau în frig ascultând o serie de activiști, în special studenți și artiști, care pledau în favoarea puterii poporului împotriva corupției și cinismului guvernanților. Protestele slovace se organizează în fiecare seară de vineri, nu departe de un memorial improvizat, alcătuit din fotografii, flori și lumânări, în onoarea lui Ján Kuciak, un jurnalist de investigație de 27 de ani care a fost asasinat brutal în februarie împreună cu logodnica lui. Lucrurile n-au mai fost la fel de la dubla crimă, având loc o revărsare de furie și manifestații de stradă mai mari decât cele de la revoluția din 1989, care avea loc la acea vreme în Cehoslovacia.

Fiecare țară are propria ei poveste, evident, dar evenimentele din Slovacia fac parte dintr-o tendință mai largă din regiune: o nouă generație de central-europeni se mobilizează pentru a salva valorile democratice, despre care consideră că sunt în primejdie. Tinerii implicați sunt extrem de concentrați și de motivați – întrucât au amintiri vii din familie despre ce înseamnă să trăiești într-un sistem autoritar. Weekendul trecut la Bratislava, activiști din Ungaria, România, Cehia și Polonia s-au întâlnit pentru a-și discuta lupta și idealurile la o conferință intitulată „Haideți să cerem imposibilul” – aluzie la lozincile revoltei studențești din Parisul anului 1968.

Între timp, la Praga se desfășurau proteste împotriva premierul ceh Andrej Babiš, un oligarh implicat în numeroase scandaluri, care este acuzat acum de fraudă. Cererile de a demisiona se înmulțesc și e posibil ca săptămâna aceasta parlamentul să voteze o moțiune de cenzură. Babis e sfidător și declară că nu va „demisiona niciodată”, însă este remarcabil faptul că oamenii au ieșit în stradă pe 17 noiembrie, aniversarea Revoluției de Catifea din 1989.
Recente evoluții din Polonia sunt deopotrivă interesante: opoziția față de „regimul Kaczynski” naționalist a înregistrat câteva progrese importante la alegerile locale de acum două săptămâni, cucerind aproape toate marile orașe – un vot care evidențiază cât de divizată este țara. Partidul Lege și Justiție aflat la putere ar putea avea dificultăți mari în a câștiga alegerile europene de la anul, și ulterior pe cele generale. Dacă așa vor sta lucrurile, va fi o schimbare enormă, nu în ultimul rând și pentru că Polonia este o țară mare membră UE. „Polonia va se va întoarce”, mi-a spus încrezător la Bratislava un scriitor și intelectual de stânga polonez. Se referea la o Polonie democratică, pro-UE.

În România, societatea civilă vibrează și ea plină de energie după ce în august au avut loc proteste masive de stradă împotriva planurilor guvernului de a demantela legislația anticorupție. În timp ce eram la Bratislava, un activist român din orașul Sibiu, Transilvania, mi-a povestit cum mulțimile continuă să țină zilnic proteste „tăcute” în fața sediului local al partidului de guvernare. „Stăm acolo, în piața publică, citind poezii și texte de Henry David Thoreau despre nesupunerea civică”, a spus el zâmbind.

Până și conducătorul autoritar al Ungariei, Viktor Orbán, s-ar putea să nu fie într-o poziție atât de sigură pe cât crede el – cel puțin nu în privința ambițiilor sale la nivelul UE. E adevărat că a fost reales cu o majoritate confortabilă anul acesta, dar omul care se autoproclamă drept ideologul „democrației iliberale” și un campion al sentimentelor „creștine” și anti-imigrație a ajuns acum să fie criticat sever din interiorul blocului politic continental din care face parte, Partidul Popular European (PPE). Surse central-europene mi-au spus că Orbán va fi dat afară din grup după alegerile europene din mai 2019. Fie că se va întâmpla așa sau nu, el a fost admonestat cât se poate de public pentru iliberalismul său la congresul PPE de luna aceasta de la Helsinki. Iar imaginea lui a fost pătată și mai mult de așa-zisul scandal Gruevski – un caz de azil politic acordat de Ungaria fostului premier macedonean condamnat în instanță.

Gluma cea mai apreciată acum la Budapesta, mi-a spus un activist ungar pro-democrație, este aceea că „Orbán nu mai pare să aibă o problemă cu imigranții infractori”. În ciuda întregii discuții despre cum a căzut Europa Centrală pradă în ultimii ani unui populism adormitor de minți, merită acordată mai multă atenție unor nuanțe și semne de schimbare. În întreaga regiune, activiștii societății civile contraatacă puternic cinicii aflați la putere. Ar trebui să fim prudenți și să nu cădem în capcana poveștii simpliste cum că estul Europei este o pepinieră omogenă de autoritarism și nu prea se iau măsuri pentru ținerea lui sub control. Acolo chiar există o rezistență.

De fapt, din anumite puncte de vedere, vestul Europei oferă mai multe motive de îngrijorare decât estul ei. Opoziția cu care se confruntă Matteo Salvini în Italia pare complet leșinată. În Franța, partidul lui Marine Le Pen se plasează mai sus în sondaje decât La Republique En Marche al lui Macron. Săptămâna trecută, când protestatari francezi au blocat drumurile, părea că mișcarea socială ar putea alimenta și mai multe tendințe populiste, în loc să li se opună. Regatul Unit, pe de altă parte, e încuiat într-o lume separată împreună cu Brexit-ul. Iar Germania trece prin propria ei fază de introspecție, ca rezultat al luptei pentru succesiunea lui Merkel.

Dacă mareea politică din Europa Centrală se va schimba în următorii ani, pe continent s-ar putea prefigura un cu totul alt tablou. Copiii celor care au luptat cu succes pentru democrație în 1989 vor fi demonstrat că „adevărul” și „decența” (sloganuri-cheie pe care le folosesc) pot fi din nou victorioase. Frecvent menționata falie est-vest va trebui atunci reevaluată de la zero.

N-ar fi rău ca liberalii și progresiștii vest-europeni să învețe un lucru sau două de la mobilizarea din est. Central-europenii știu că sunt implicați într-o luptă pentru valori – dar și ce cost ar avea înfrângerea. În consecință, ei își adaptează metodele. De exemplu, ei inițiază un dialog cu segmentele social conservatoare ale populației – în loc să le condamne. Protestatarii slovaci țin neapărat să obțină și sprijinul rețelelor tradiționaliste catolice – pentru că a lupta pentru statul de drept democratic înseamnă să ții cont și de oamenii cu care poate că nu ești de acord. De asemenea, ei au aranjat ingenios transparența publică a contului bancar în care primesc donații de la populație, ca modalitate de a infirma teoriile conspirative cum că ar fi „finanțați de Soros”.

Eu nu afirm că s-a terminat cu populismul în Europa Centrală. Afirm că spiritul disidenței este viu și sănătos, iar „occidentalii” ar trebui să acorde mai multă atenție acestui fapt. E posibil ca salvarea Europei să vină de la est.

(The Guardian/ Sursa: Rador/ Traducere: Andrei Suba/ Foto: Facebook)