The New York Times: Biden este un mare președinte. N-ar trebui să mai candideze / Îți vine greu să îl vezi căutându-și cuvintele / Democrații își țin răsuflarea de fiecare dată când vorbește

Marți, atunci când președintele Biden își va susține discursul cu privire la starea Uniunii, el va avea multe lucruri cu care să se mândrească. El a prezidat apariția unui număr-record de locuri de muncă și totodată cea mai mică rată de șomaj din ultimii 50 de ani. În timp ce săptămânile lui Donald Trump în care el bătea monedă pe infrastructură ajunseseră o bătaie de joc, Biden a semnat cea mai mare infuzie de fonduri federale în infrastructură după mai bine de zece ani, scrie The New York Times, într-un editorial semnat de  Michelle Goldberg.

Legea sa pe tema reducerii inflației a dus la investiții de importanță istorică în domeniul energiei nepoluante, iar șeful Agenției Internaționale pentru Energie a calificat demersul drept cea mai importantă acțiune în domeniu de după Acordul de la Paris pe tema climei, din anul 2015. (Și, întâmplător, inflația, în sfârșit, scade). Biden a convins statele occidentale să sprijine Ucraina împotriva invaziei imperialiste a Rusiei și a pus capăt îndelungatului și inutilului război din Afganistan, deși printr-o retragere urâtă și umilitoare. Administrația sa a stabilit un prag al prețurilor la insulină pentru persoanele în vârstă, a legiferat recunoașterea căsătoriilor gay la nivel federal și a doborât acel balon-spion de care se temea toată lumea. El e pe cale să numească mai mulți judecători federali decât Trump.

Biden mai poate totodată să își reclame victoria și în privința reducerii influenței lui Trump. Mulți experți s-au mirat atunci când Biden a căutat să facă din alegerile parțiale un referendum pe tema pericolului reprezentat de MAGA (Make America Great Again – sloganul electoral al lui Donald Trump, n. red.) la adresa democrației americane. Alegătorii însă nu s-au temut. Lăsând la o parte înfrângerea lui Trump din 2020, niște candidați trumpiști, precum Kari Lake, din Arizona, și Herschel Walker, în 2022, au convins mulți republicani că trebuie să se îndepărteze de eroul lor de pe vremuri.

Cu alte cuvinte,Biden a fost un mare președinte. El și-a respectat un număr neobișnuit de mare de promisiuni făcute în timpul campaniei. Marți, el ar trebui ovaționat. Dar el n-ar trebui să mai candideze.

S-a spus în repetate rânduri că Biden intenționează să se folosească de Discursul despre Starea Uniunii ca să-și susțină realegerea. Mulți din Partidul Democrat se întreabă dacă e înțelept un asemenea demers pentru un om în vârstă de 80 de ani. În cea mai mare parte, oficialii democrați susțin asta, cel puțin în public, dar majoritatea alegătorilor democrați nu o fac. „Democrații spun că el a făcut treabă bună, dar e prea bătrân”, a declarat Sarah Longwell, o republicană anti-Trump care urmărește de obicei diverse grupuri de alegători. Până la sfârșitul celui de-al doilea mandat, el va fi mai aproape de 90 de ani decât de 80. Probabil, reflectând această orientare, un sondaj comandat de Washington Post și de ABC News demonstra că, deși 78% dintre democrați și dintre independenții de orientare democrată aprobau demersurile lui Biden de până acum în calitate de președinte, 58% dintre ei și-ar fi dorit un alt candidat, anul viitor.

Argumentele susținerii lui Biden nu sunt oarecare. În afara succeselor sale, el beneficiază și de faptul că e încă în funcție. Alegerile primare sunt costisitoare, epuizante și riscante. Dacă Biden ar fi fost cu doar câțiva ani mai tânăr, nu ar merita ca Partidul Democrat să mai susțină alt candidat.

Dar numărul anilor pe care îi are Biden e greu de ignorat, oricât ar încerca aleșii democrați să ignore asta. Într-un anume fel, cu cât îl susții mai mult pe Biden, cu atât mai greu îți vine să îl vezi căutându-și cuvintele – o tendință care nu poate fi total explicată drept simplă bâlbâială. Longwell afirmă că democrații din grupul urmărit de ea își țin răsuflarea de fiecare dată când el vorbește. Or, deși Biden și-a putut susține campania din 2020, în anul 2024, noi ne vom întoarce cu siguranță la o campanie electorală în timp real, pe care el va trebui să o susțină străbătând țara. Pentru un om în vârstă de 60 de ani efortul este unul herculean, iar pentru un octogenar e aproape imposibil.

Dacă Biden se va confrunta cu Trump, care, anul viitor, va împlini 78 de ani, asta ar putea conta. Este îngrijorător faptul că, întru-un sondaj efectuat de Washington Post și ABC, Trump se afla cu un pas în față, în eventualitatea unei reluări a alegerilor, numai că aspectele negative ale lui Trump par să sporească atâta vreme cât el e în ochii publicului, iar o campanie prezidențială i-ar oferi multe ocazii ca să le reamintească americanilor de răutatea sa fără pereche. Dar, cum multe sondaje demonstrează o scădere a popularității lui Trump și cum rețeaua Koch strânge rândurile împotriva lui, există șanse ca adversarul lui Biden să fie unul mult mai tânăr, precum Ron DeSantis, care în 2024 va avea 46 de ani.

Dacă ar putea stăvili o anume orientare radicală la nivel național, candidații își vor reclama președinția în fața unei țări extrem de nemulțumite, care caută cu disperare o schimbare. Pentru democrați, numai contrastul vizual ar fi de ajuns ca să fie unul devastator.

Mulți democrați se tem că, dacă Biden se dă la o parte, nominalizarea îi va reveni vicepreședintei Kamala Harris, care se prezintă slab în sondaje. Dar democrații au o componență variată, din care fac parte niște politicieni care au câștigat niște state importante, precum guvernatoarea statului Michigan, Gretchen Whitmer, și senatorul de Georgia, Raphael Warnock. Biden a spus că dorește să fie o punte spre generația viitoare de democrați. Există însă destul de puține persoane promițătoare ca să întrunească dezideratul. Niște alegeri primare le-ar oferi democraților șansa de a găsi persoana potrivită în momentul actual.

Ultima oară când am pomenit despre vârsta înaintată a lui Biden, el se afla într-un moment delicat al președinției sale, cu o inflație în creștere și cu platforma sa – BBB (Build Back Better – “Să Reconstruim mai Bine”), blocată. Dacă s-ar fi hotărât să nu mai candideze, probabil că asta ar fi părut din partea lui o recunoaștere a eșecului. În prezent, testamentul său politic pare mai solid. El îl va cimenta dacă va avea înțelepciunea, altminteri destul de neobișnuită, de a ști când a sosit vremea unui adio, și nu a unei relansări.

Sursa: The New York Times/ Rador/ Traducerea: Alexandru Danga