The New York Times: Ce ar putea sau n-ar putea să facă Trump într-un al doilea mandat? Nu va abroga Constituția. Dar i-ar putea convinge pe americani că democrația pur și simplu nu funcționează

Pe vremea când Donald Trump candida la președinție, în 2016, liderii republicani susțineau că erau convinși că, în calitate de președinte, Trump va respecta statul de drept. „Eu cred în continuare că avem instituțiile de guvernare care îl vor constrânge pe unul care va căuta să-și depășească obligațiile constituționale”, declara senatorul John McCain. „Avem un Congres. Avem Curtea Supremă. Nu suntem România”, scrie The News York Times, citată de Rador.

România arată destul de bine zilele acestea. Freedom House, o organizație care monitorizează libertățile politice în țări din toată lumea, a declasat SUA la un scor de 86 din 100 de puncte, doar cu trei puncte peste România, și cu mult sub egalii Americii de odinioară într-ale democrației, Regatul Unit și Germania. (SUA au primit 94 de puncte în 2010.) Trump a avut de beneficiat de pe urma acestui declin alarmant și concomitent a și contribuit la el.

Dar, pentru a-i recunoaște meritul și dlui McCain, președintele nu a violat încă într-un mod evident legile ori constituția SUA. A țipat și-a amenințat că va încălca legea, dar întotdeauna a făcut un pas înapoi în ultimul minut în cele mai importante cazuri.

Pagubele pe care le-a provocat țării președintele s-au produs prin înveninarea discursului public cu minciuni și insulte; prin eforturile lui, în general fără succes, de a lansa anchete penale contra adversarilor săi; prin manipularea motivată politic a funcției sale pentru a-și îmbunătăți poziția, pe spinarea politicii externe americane și a interesului public în general; prin numirea de către el a unor incompetenți în funcții înalte din guvern; și prin groaznicele alegeri pe care le-a făcut în materie de politici, printre care și neglijarea pandemiei de coronavirus. Toate acestea au fost legale, din nefericire, cu excepția ambiguă a obstrucționării (fără succes de obicei) anchetelor penale vizând colaboratori ai săi.

Toate acestea impun întrebarea: ce se va întâmpla dacă Trump va fi reales? John Bolton, care cu greu ar putea fi considerat un membru al „Rezistenței”, și-a calificat fostul șef drept un „pericol pentru republică” dacă va fi reales. Va arunca Trump în sfârșit în aer într-un al doilea mandat constrângerile constituției, așa cum au prezis numeroși opozanți ai săi de la preluarea funcției de către el în 2017?

Răspunsul cel mai probabil este nu, iar asta din două motive. În primul rând, instituțiile americane, deși avariate, rămân robuste. În general ele au opus rezistență atunci când Trump a încercat să le împingă deoparte. Instanțele au decis frecvent împotriva dlui Trump, ba chiar l-au condamnat. Presa a rămas neperturbată de hărțuirea jurnaliștilor practicată de Trump.

Statele au ignorat ordinele dlui Trump de a-și ridica restricțiile anti-pandemie sau de a suprima prostele împotriva brutalității polițienești. Armata s-a împotrivit atunci când Trump a amenințat că va detașa militari împotriva protestatarilor. Deși ezitant, Departamentul Justiției și-a continuat anchetele privindu-i pe apropiați ai lui Trump – cu retragerea acuzațiilor penale contra lui Michael Flynn constituind o rară excepție.

În al doilea rând, și surprinzător pentru unii, Trump nu a încercat să-și extindă puterile. În alte țări există o lungă istorie a conducătorilor aleși democratic care au pus mâna pe puteri dictatoriale profitând de o situație de urgență, iar opozanții dlui Trump se așteptau la același lucru din partea lui.

Însă atunci când o criză autentică a lovit SUA – pandemia -, Trump a fost vizibil dezinteresat de acapararea puterii, ba chiar și de utilizarea puterilor pe care oricum le deține. Dimpotrivă, Viktor Orban, conducătorul Ungariei, a urmat manualul demagogului, cerând și obținând de la parlament puteri aproape dictatoriale.

Realitatea politică brută care-l deosebește pe Trump de Orban este că Trump este extrem de nepopular și nu-i inspiră încredere publicului – și așa a fost încă de la alegerea sa în 2016. Lui îi lipsește sprijinul politic pentru orice fel de ambiții autoritare ar putea nutri. Americanii, cu o îndelungată tradiție democratică, fie ea și erodată, care le lipsește unor țări precum Ungaria, par încă dezinteresați în a avea un rege.

Toate acestea nu înseamnă că aș pleda pentru delăsare în caz că președintele va fi reales, ci pentru a ne concentra pe pagubele pe care Trump e cel mai probabil să le producă, iar nu pe cele mai grave scenarii, cu o probabilitate slabă de materializare.

Atât timp cât republicanii vor continua să controleze Senatul, Trump va avea mână liberă să-și numească în funcții loialiști precum Procurorul General Bill Barr, care îi apără tot mai mult pe Trump și aliații lui de anchete și inculpări. Înfuriat de deciziile adverse votate de judecători numiți la Curtea Supremă de republicani, Trump va căuta probabil să numească acolo un lacheu, dacă se va ivi vreun post vacant.

Trump a acumulat un uluitor istoric de eșecuri ale agențiilor sale guvernamentale – conform uneia dintre contabilizări, instanțele au blocat acțiuni ale agențiilor (inclusiv acțiuni de dereglementare râvnite de aliații lui Trump din mediul de afaceri) aproape în 90% din cazuri. Ne putem aștepta în continuare la o proastă administrare a instituțiilor executive într-un al doilea mandat.

Mulți funcționari publici sunt demoralizați de ostilitatea administrației față de legislație; alții detestă presiunea politică venită de sus. Mulți dintre acești oameni, care constituie un bogat rezervor de experiență cu privire la orice, de la energie nucleară la epidemiologie, ar putea prefera să-și dea demisia decât să mai îndure încă patru ani de dispreț și hărțuire.

Trump s-a folosit de numeroasele resurse legale aflate la dispoziția sa pentru a împiedica străinii să muncească sau să se refugieze în SUA și pentru a perturba comerțul exterior. E de așteptat ca acest comportament să continue, cu noi daune pentru economia Americii și pentru relațiile cu aliații ei.

E de așteptat ca dl Trump să continue să abuzeze de puterile prezidențiale asupra afacerilor externe, în detrimentul politicii externe americane. Trump ar putea să-și satisfacă în sfârșit impulsul de a scoate SUA din NATO. Dezgustate de înclinația dlui Trump de a se pune bine cu dictatorii și a le oferi concesii în schimbul sprijinului lor pentru interesele sale electorale, democrațiile occidentale vor continua să se îndepărteze de SUA.

Nemaifiind acum constrâns de perspectiva unei reacții adverse electorale, dl Trump se va folosi de puterea sa de grațiere chiar și mai flagrant decât a făcut-o deja pentru a-și răsplăti aliații politici care au încălcat legea.

Concomitent, dacă Trump va rămâne în continuare nepopular chiar și după câștigarea alegerilor, pare probabil ca instanțele, instituțiile executive și Congresul să continue să-l îngrădească, împiedicându-l să acționeze în forță chiar și atunci când ar trebui să o facă. O președinție slăbită, indiferent cine va ocupa funcția, va fi incapabilă să gestioneze probleme interne importante – între care riscurile persistente ale pandemiei și nemulțumirea tot mai mare față de poliție -, și va încuraja inamici externi periculoși, de la Rusia până la Iran.

Dacă Donald Trump este un pericol pentru democrație, atunci nu este pentru că va abroga constituția. Este un pericol din cauza disprețului său pentru valorile și instituțiile americane, iar inepția sa în calitate de conducător i-ar putea convinge pe americani, prin exemplul său personal dacă nu prin altceva, că democrația pur și simplu nu funcționează. Deși părem a fi încă la mare depărtare de acel punct, încă patru ani cu Trump ne vor aduce mult mai aproape de el.

Sursa: The New York Times/ Articol de Eric Posner (profesor de drept la University of Chicago Law School)/ Traducere: Andrei Suba