THE NEW YORK TIMES: Coronavirusul afundă şi mai mult SUA şi China în lupta pentru puterea globală

Mulţi experţi avertizează că o criză internaţională a sănătăţii şi economiei cere mai multă cooperare, nu confruntare, între Washington şi Beijing.

Când preşedintele Trump a ajuns pe podiumul din sala de conferinţe de la Casa Albă, săptămâna trecută, remarcile pe care le pregătise includeau o referire la „corona virus”. Dar fotografia de detaliu a arătat că dl Trump s-a folosit de una din scurtăturile sale caracteristice pentru a înlocui cuvântul „corona” cu „virusul chinezesc”.

Dl Trump a acuzat Beijingul că a ascuns focarul descoperit iniţial la Wuhan şi devenit între timp o pandemie care paralizează SUA. „Cu siguranţă, lumea plăteşte un preţ mare pentru ceea ce au făcut ei”, a spus el. Iar a doua zi, lui i s-a alăturat la un briefing de la Casa Albă secretarul de stat Mike Pompeo, care a acuzat guvernul Chinei de distorsionarea unor date vitale din sfera sănătăţii şi a spus că răspunsul acesteia „creează un risc pentru oamenii din lumea întreagă”.

Criticile aspre reprezintă o schimbare clară de ton din partea unui preşedinte care a încercat mult timp să păstreze relaţiile amicale cu omologul său chinez, Xi Jinping, şi care iniţial a elogiat guvernul dlui Xi pentru că „face o muncă foarte profesionistă” împotriva epidemiei. Dar odată cu înăsprirea condamnărilor la adresa guvernului dlui Xi, experţii din sfera securităţii naţionale şi a sănătăţii publice din SUA se tem că cele două puteri mondiale se îndreaptă spre un nou război rece care ar putea submina grav eforturile de eradicare a virusului şi de salvare a economiei globale.

Chiar şi unele oficialităţi din domeniul sănătăţii din administraţia Trump au avertizat că denunţarea guvernului Chinei l-ar putea determina să se opună mai mult transmiterii unor date corecte despre virus. China a transmis secvenţierea genomului virusului, iar cercetătorii chinezi au scris multe lucrări publice despre acest virus, chiar dacă iniţial oficialităţile au ascuns totul. De asemenea, China are puterea de a interveni în lanţul de aprovizionare cu produse medicale a SUA şi politicile sale economice sunt cruciale pentru economia mondială mai largă.

Eswar Prasad, expert în China şi profesor de politici comerciale la Cornell University, a calificat noile ostilităţi drept „descurajante”.

„Relaţiile SUA-China s-au deteriorat la un nou nivel record post-Tiananmen, într-un moment extrem de nefericit, când cele două ţări ar trebui să-şi unească forţele pentru a limita ravagiile produse de pandemie asupra sănătăţii publice, a activităţii economice şi pieţelor financiare”, a spus el.

Kelly Magsamen, fost diplomat şi asistent al secretarului apărării pentru afacerile din Asia şi Pacific în timpul administraţiei Obama, a adăugat că „o poziţie de competiţie” subminează eforturile de stăvilire a virusului. „În loc să atacăm China doar de dragul de a ataca China, este nevoie să cooperăm pentru a ţine situaţia sub control”, a spus ea.

Dar adepţii unei atitudini drastice în privinţa Chinei consideră pandemia ca o şansă de a aduce în prim-plan ceea ce ei califică drept natura sinistră a Partidului Comunist al Chinei (PCC), de a întoarce opinia internaţională împotriva acestuia şi de a-i combate teoriile conspiraționiste anti-americane.

„Din fapte reiese clar că acum suntem într-un război fierbinte al informaţiilor şi un război fierbinte economic”, a spus Stephen K. Bannon, fost strateg la Casa Albă a lui Trump şi critic conservator de frunte al Partidului Comunist Chinez. Guvernul Chinei, a adăugat dl Bannon, „a arătat lumii că ei sunt o ameninţare existenţială pentru poporul chinez şi pentru lume, nu doar pentru SUA”.

De fapt, dl Bannon vorbeşte în numele multor oficialităţi de rang înalt ale administraţiei Trump care fac de mult timp presiuni pentru adoptarea unei poziţii mai agresive faţă de Beijing. Aceşti demnitari avertizează că China cu o creştere economică rapidă, sub regimul tot mai autoritar al dlui Xi, încearcă să-şi impună dominaţia militară, economică şi tehnologică asupra SUA şi aliaţilor lor. Printre ei se numără şi dl Pompeo, adept al liniei dure care foloseşte eticheta „virusul Wuhan” în pofida criticilor extinse la adresa acestei sintagme care îi înfurie pe liderii chinezi. Dl Pompeo a condamnat Beijingul pentru suprimarea primelor relatări despre boală, inclusiv din partea medicilor pe care guvernul i-a mustrat pentru postările pe mediile sociale pe această temă.

Un alt „şoim” influent este Matthew Pottinger, asistent al consilierului pentru securitate naţională al dlui Trump şi principalul arhitect al strategiei Casei Albe faţă de China. Dl Pottinger este un fost jurnalist de la Wall Street Journal care a scris despre China, inclusiv criza SARS din 2003 şi a relatat despre măsurile luate de guvern pentru suprimarea informaţiilor despre epidemie. El a relatat public că a fost „lovit în faţă” de „o gorilă a guvernului” în timp ce relata despre corupţia de la Beijing.

Şi într-o prezentare la Heritage Foundation, luna aceasta, consilierul pentru securitate naţională al dlui Trump, Robert C. O’Brien, şi-a focalizat comentariile despre virus asupra a ceea ce el a calificat drept vinovăţia Chinei pentru propagarea feroce a acestuia, spunând că „acest focar de la Wuhan a fost muşamalizat”.

Dar unii din consilierii economici ai dlui Trump, inclusiv secretarul Trezoreriei, Steven Mnuchin şi directorul Consiliului Naţional Economic, Larry Kudlow, cred că antagonizarea Chinei în privinţa unor teme strategice ameninţă cooperarea necesară într-o economie globală interconectată în care China deţine multe din cărţile aflate în joc.

Înăsprirea mesajelor transmise de la Washington a înfuriat guvernul Chinei, ale cărei oficialităţi şi canale de informare au contraatacat, acuzând SUA de o încercare de deturnare a învinuirilor spre alte ţări – şi chiar că ar fi produs virusul: luna aceasta, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez a plasat online o teorie conspiraţionistă, conform căreia ar fi posibil ca Armata americană să fi adus virusul la Wuhan.

În acelaşi timp, China dispune de o influenţă semnificativă asupra reţelelor globale de aprovizionare cu produse medicale. Oficialităţi americane au criticat China pentru că a cumpărat o tranşă vastă din industria globală de măşti medicale şi a făcut apel la readucerea în SUA a lanţurilor de aprovizionare cu produse farmaceutice, dispozitive medicale şi echipamente de protecţie.

„Preşedintele Trump este într-o situaţie foarte dificilă, deoarece încă mai are nevoie de cooperarea PCC în multe privinţe – nu doar pentru economie, ci şi acest virus”, a spus dl Bannon. „Suntem încă cuplaţi”.

Dl Trump a părut a recunoaşte acelaşi lucru vineri, când şi-a moderat unele critici anterioare la adresa guvernului Chinei. „Eu respect China şi îl respect pe preşedintele Xi”, a spus dl Trump, numindu-l pe liderul chinez – cu care a încercat mai multe luni să negocieze un acord comercial cuprinzător – „un prieten al meu”.

Astfel de comentarii din partea dlui Trump erau mai obişnuite cu câteva săptămâni în urmă, când în SUA existau puţine cazuri cunoscute de coronavirus şi zone întinse ale Chinei erau în carantină. Dar limbajul s-a schimbat pe măsură ce SUA s-au dovedit incapabile să oprească răspândirea virusului şi China pare a-şi fi adus sub control epidemia, încurajând demnitarii săi să condamne Washingtonul.

Unele oficialităţi din administraţia Trump şi republicani din Congres spun că criza a pus în evidenţă necesitatea urgentă de reducere a dependenţei economice a Americii de Beijing. Consilierul comercial de la Casa Albă, Peter Navarro a ajutat la elaborarea unui decret care ar cere ca guvernul federal să cumpere mai multe produse farmaceutice de fabricaţie americană.

Unii republicani spun că un articol publicat luna aceasta de agenţia de presă de stat a Chinei, Xinhua, constituie o ameninţare, conform căreia America ar putea pierde accesul la medicamente vitale produse în China. „Ei pot ameninţa cu întreruperea livrărilor de produse farmaceutice”, a spus senatorul Marco Rubio, republican de Florida, pentru Fox News, în 13 martie. „Este un nivel extraordinar de presiune”.

Senatorul Tom Cotton de Arkansas şi reprezentantul Mike Galagher de Wisconsin, ambii republicani, au introdus un proiect de lege care ar „pune capăt dependenţei SUA de China în ceea ce priveşte fabricarea de produse farmaceutice”, după cum arată o declaraţie din partea cabinetului dlui Cotton.

Oficialităţile administraţiei Trump sunt de asemenea în curs de a estima efectul coronavirusului şi al escaladării tensiunilor în negocierile comerciale. Oficialităţile chineze şi americane nu au spus public dacă China va reuşi să-şi îndeplinească angajamentele luate în cadrul pactului comercial interimar din ianuarie, de a achiziţiona mărfuri americane de 200 de miliarde de dolari în următorii doi ani, însă perturbările economice ample fac puţin probabilă această posibilitate.

Actualele fricţiuni ţin însă în aceeaşi măsură de retorica politică şi de mândria naţională ca şi de datele economice. Oficialităţi de rang înalt ale administraţiei sunt indignate de campania propagandistică a Chinei care îşi trâmbiţează măsurile de a trimite materiale medicale în lumea întreagă – tentativă clară de a curăţa imaginea partidului atât pe plan intern cât şi extern, după răspunsul stângaci la apariţia focarului, spun oficialităţi americane.

Oficialităţile mai spun că s-ar putea ca SUA să fi fost capabile să limiteze răspândirea virusului dacă China nu ar fi refuzat iniţial să primească experţi internaţionali, inclusiv de la Centrele pentru controlul şi prevenţia bolilor, în Wuhan. Intervenţia chineză „a costat probabil comunitatea internaţională o întârziere de două luni a răspunsului”, a spus luna trecută dl O’Brien.

Geng Shuang, purtător de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei, a respins discuţiile de acest fel, vineri. „Afirmaţiile lor cum că China nu ar fi fost deschisă şi transparentă nu sunt decât distorsionări ale faptelor”, a spus el.

Oficialităţile americane sunt totodată furioase că liderii chinezi nu se prea străduiesc să recunoască că SUA au trimis Chinei 18 tone de provizii medicale cu avioane charter folosite pentru evacuarea cetăţenilor americani din Wuhan. La începutul lunii februarie, SUA s-au angajat de asemenea să acorde ajutoare de 100 de milioane de dolari Chinei şi altor ţări pentru combaterea virusului.

Un nou motiv de tensionare a relaţiilor a apărut săptămâna trecută, când China a expulzat aproape toţi cetăţenii americani care relatau pentru New York Times, Washington Post şi Wall Street Journal.

Unii conservatori, precum şi oficialităţi ale administraţiei Trump, sunt nemulţumiţi de discursul Casei Albe care face referire la un virus „chinezesc” sau „Wuhan”, spunând că ar trebui să fie mai direct vizaţi conducătorii Chinei. „Sincer, eu cred că interpretăm greşit nomenclatura”, a spus dl Bannon. „Acesta nu este un virus chinezesc. Acesta este un ‘virus PCC’. Poporul chinez este victima acestuia”.

De asemenea, americanii de origine asiatică spun că eticheta „virusul chinezesc” a antrenat incidente de felul insultelor rasiste şi atacurilor fizice.

Mulţi adepţi ai unei poziţii agresive în relaţiile cu China spun că temerile legate de antagonizarea Chinei şi ca urmare de pierderea cooperării acesteia ar fi supraestimate. „China realmente nu vrea să ne ajute”, a spus Daniel Blumenthal, director al studiilor asiatice la American Enterprise Institute. „Ei au tot interesul de a muşamaliza şi a deturna atenţia şi a da vina pe SUA”.

Dar Ryan Hass, director senior pentru Asia de la Consiliul pentru Securitate Naţională din perioada Obama şi actualmente membru al Brookings Institution, a remarcat că în timpul crizelor mondiale precedente, SUA şi China au găsit modalităţi de a trece peste divergenţele lor şi a coopera.

„Într-o administraţie cu funcţionare normală, sfatul meu ar fi să fie identificate modalităţile practice prin care SUA şi China îşi pot pune laolaltă resursele şi expertiza pentru a ajuta la controlarea răspândirii globale a coronavirusului”, a spus el. „O astfel de abordare este un pod prea îndepărtat pentru actuala administraţie, din păcate”.

„Ca să fiu clar, sunt multe critici care i se pot aduce Chinei şi va fi timp suficient pentru o evaluare a scorului”, a adăugat el. „Dar acum nu este momentul”.

Articol de Michael Crowley, Edward Wong și Lara Jakes / Traducerea: Adriana Buzoianu