The Telegraph: Belarus răpește mii de copii ucraineni

Mii de copii ucraineni au fost deportați forțat în Belarus – o presupusă crimă de război în care ar fi implicat președintele Aleksandr Lukașenko, scrie publicația The Telegraph. Potrivit unor estimări, aproximativ 2150 de copii ucraineni, unii în vârstă de numai 6 ani, ar fi fost deportați în cel puțin patru lagăre din Belarus, începând din septembrie 2022, numărul acestora urmând ca până la toamnă, în acest an, să se ridice la 3000. Se presupune că unii ar fi fost și instruiți militar.

Ziarul The Telegraph poate relata că probele, care ar lega asemenea delicte de Lukașenko și de alți oficiali belaruși, au fost înaintate Curții Penale Internaționale (ICC).

„Dorim să demonstrăm lumii că asemenea demersuri, inițate sigur de Lukașenko, se traduc prin crimă de război”, a declarat Pavel Latușka, șeful grupării de opoziție Administrația Națională Anticriză, cel care a depus plângerea. „În opinia noastră, el este principalul vinovat pentru strămutarea forțată a acestor copii în Belarus… el fiind totodată și cel care a dat direct instrucțiuni vizând coordonarea finanțării unor asemenea demersuri”.

Președintele rus, Vladimir Putin, și Maria Lvova-Belova, comisarul pentru drepturile copiilor din Rusia, fac deja obiectul unui mandat de arestare emis de ICC, ei fiind acuzați de deportarea forțată în Rusia a mii de copii ucraineni. Investigațiile ICC l-ar putea viza și pe Lukașenko, precum și pe alți oficiali belaruși. Instanța a precizat că a examinat informațiile și „are datoria să păstreze confidențialitatea” unor asemenea comunicate.

Demersul survine la doar câteva săptămâni după ce Lukașenko, considerat ultimul dictator din Europa, a ajuns la un acord cu președintele rus pe tema găzduirii combatanților din Grupul Wagner, cel care s-a aflat în fruntea unei revolte îndreptate împotriva Kremlinului. Tot în această lună, Lukașenko, văzut îndeobște liderul-marionetă al unui stat vasal Rusiei, a primit armament cu focoase tactice nucleare de proveniență rusească – gestul însemnând o nouă amenințare la adresa Europei și a Occidentului.

Asemenea tactici au continuat, astfel încât guvernul ucrainean estimează acum că peste 19.500 de copii au fost transferați cu forța de autoritățile rusești. „Numai 361 dintre ei s-au întors în Ucraina”, a declarat pentru The Telegraph comisarul prezidențial ucrainean pentru drepturile copilului, Daria Herasimciuk. În Ucraina au fost instrumentate peste 100 de cazuri penale vizând deportarea ilegală forțată a copiilor în Belarus și în Rusia, potrivit unui anunț al Procuraturii Generale din Ucraina.

Presupuși orfani sunt „evacuați” de Rusia din estul Ucrainei și duși în lagăre. Ulterior, o parte din copii sunt „adoptați” de familii rusești. Alți copii sunt trimiși în „tabere de vacanță” de oficiali subordonați rușilor, și nu se mai întorc niciodată. Se presupune că o parte din copiii reținuți în Belarus au fost ulterior trimiși în Rusia, în regiuni din estul îndepărtat al țării, la aproape 6500 km distanță de Ucraina.

De obicei, copiii reținuți în Belarus trec prin Rostov-pe-Don, un oraș rusesc aflat la două ore distanță de frontiera ucraineană, acolo de unde, recent, șeful gherilelor Wagner, Evgheni Prigojin și-a lansat rebeliunea armată. De acolo, ei sunt duși cu trenul la Minsk, capitala Belarusiei, după care, în autobuze, sunt duși în diverse locuri, cel puțin patru dintre ele fiind descoperite de cercetători și de juriști din domeniul drepturilor omului.

Lagăre ale copiilor pierduți

Un document parvenit ziarului The Telegraph este semnat de Dmitri Mezențev, președintele unei comisii ruso-belaruse și fost ambasador al Rusiei în Belarus. Documentul pretinde cooperarea feroviarilor belaruși și ruși în vederea organizării „transportului copiilor din Donbas, spre reabilitare, în Belarusul frățesc”.

Documentul a fost supus spre examinare la ICC ca probă, de către Administrația Națională Anticriză, condusă de un grup din exil care se opune guvernului belarus. Organizația a mai depus și un alt material, inclusiv rapoarte din presa de stat belarusă, care vorbesc explicit despre transporturile de copii efectuate la ordinul lui Lukașenko.

Trei asemenea tabere sunt în regiunea Minskului, Sanatoriul Ostroșițki Sorodok, centrul educațional și de sănătate pentru copii Zubrenok și tabăra de copii Dubrava, deținută de Belaruskali, o companie de stat belarusă specializată în îngrășăminte chimice. O a patra locație este Sanatoriul Nisipurile de Aur, din regiunea Gomel.

În această toamnă, numărul copiilor deportați în Belarus ar urma să depășească 3000, potrivit unor documente interne și unor relatări din presa de stat. Rusia afirmă că strămută legal copii, ei fiind amenințați de război. Autoritățile oferă recompense unor părinți pentru ca ei „să adopte” copii ucraineni.

The Telegraph a mai constatat că, în lagărele din Rusia, copiii reținuți sunt supuși reeducării și sunt bătuți dacă refuză să se supună. Deseori, copiilor ucraineni li se spune că sunt ruși, sunt siliți să învețe imnul național
rusesc, să vorbească numai în rusă și sunt învățați să condamne Ucraina înainte de a fi adoptați sau dați în îngrijire. Militanții pentru drepturile omului s-au declarat îngrijorați de soarta băieților ucraineni care se apropie de majorat – dacă împlinesc 18 ani după ce au fost deportați forțat în Rusia sau în zonele ocupate de ruși, ei vor fi înrolați obligatoriu în armată ca recruți.

“Situația este foarte periculoasă pentru adolescenți, dacă au împlinit 17 ani, iar pentru băieți în general, e catastrofală”, afirmă Katerina Rașevska, avocată la Centrul Regional pentru Drepturile Omului, un ONG. “După ce împlinesc 18 ani ei vor deveni carne de tun pentru acest război, asta e strategia rușilor”.

Guvernul belarus nu a răspuns cererii de a comenta situația. În iunie, Lukașenko a declarat că a discutat cu Putin și s-a oferit să găzduiească copii în Belarus. Liderul belarus a sus că a luat legătura cu Putin și au hotărât să finanțeze șederea copiilor în Belarus, pe banii statului. “Așa am început să îi luăm aici”, a declarat Lukașenko, marțea trecută. “Îi ajutăm să se înzdrăvenească, după care pleacă. De fapt, ei nu vor să plece”.