The Wall Street Journal: Lumea ar trebui să se pregătească pentru o confruntare, poate cea mai spectaculoasă din politica internațională de când Harry Truman a decis să-l înfrunte pe Iosif Stalin

Cum al doilea mandat al lui Donald Trump e pe cale să înceapă, lumea ar trebui să se pregătească pentru o confruntare, poate cea mai spectaculoasă din politica internațional de când Harry Truman a decis să-l înfrunte pe Iosif Stalin la începutul războiului rece. Xi Jinping și Trump vor fi cei mai puternici doi oameni din lume, însă ambițiile și programele lor politice se bat cap în cap, potrivit Rador Radio România.

Cei doi conducători au multe în comun. Ambii domină viața politică a propriei țări. Xi e cel mai puternic lider al Partidului Comunist de după Mao Zedong. Trump e cel mai dominant republican de după Ronald Reagan. Nici unuia dintre ei nu-i place opoziția și ambii s-au străduit să-și epureze partidul de dizidenți. Ambii au instinct mercantil și nu agreează deficitele comerciale. Ambii par dispuși să-și deprecieze moneda pentru a promova exportul. Ambii optează pentru zdrobirea opoziției meschine contra marilor proiecte energetice și de infrastructură. Ambii disprețuiesc idealurile internaționaliste de stânga ale elitei transatlantice și consideră Europa o mocirlă decadentă. Ambii vor să-și facă țara măreață din nou.

În condițiile în care „Omul din Queens” înfruntă „Beizadeaua Roșie”, China are multe motive de bucurie. Șantierele ei navale produc vase apte pentru invadarea Taiwanului, iar marina ei tot mai puternică face demonstrații de forță în Marea Chinei de Sud și nu numai. Laboratoarele ei produc arme nucleare pe bandă rulantă. China a atins în 2024 un surplus comercial record, iar sectorul ei de producție domină ramuri industriale vitale, de la automobile și oțel la panouri solare.

Susținuți de resursele aproape nelimitate ale statului, ciberneticienii chinezi sprintează pentru a-și impune dominația în domenii precum inteligența artificială și calculele cuantice, contestând primatul cândva incontestabil al Americii în sectoarele tehnologiei de vârf. Hackerii chinezi au transformat infrastructura cibernetică a Americii în propriul lor teren de joc, penetrând orice, de la Trezorerie la rețelele de telefonie și arhivele medicale. Țări din Orientul Mijlociu, Africa, Europa de Est și America Latină care se bazau cândva pe Occident pentru tehnologie, investiții și comerț se reorientează acum spre steaua în ascensiune a Chinei.

Însă Xi e îngrijorat, și pe bună dreptate. În ciuda atuurilor sale, „Visul Chinez” al lui Xi – sau „marea revigorare” a națiunii chineze – se sprijină pe o fundație instabilă. America rămâne cea mai dinamică și mai adaptabilă societate, cu o capacitate formidabilă de a-i nedumeri pe critici și de a infirma predicțiile apocaliptice. În a doua rundă a meciului Xi-Trump la categoria grea mondială americanul s-ar putea confrunta cu un adversar mai bine înzestrat militar și mai avansat tehnologic decât în 2017. Dar China e totodată și mai vulnerabilă din perspectivă economică și diplomatică decât era în primul mandat al lui Trump.

Multe dintre măsurile lui Xi nu au funcționat. China a calculat greșit impactul crizei financiare din 2008-9 asupra balanței globale a puterii, luând-o drept indiciu al declinului inevitabil și ireversibil al SUA. China nu și-a rezolvat nici problemele tot mai grave din sectorul imobiliar, în care politicile publice prost concepute au umflat vreme de ani și ani cea mai costisitoare bulă imobiliară din istorie. Mai mult chiar, deși dependența exagerată de strategia producției pentru export a făcut din China o putere industrială, surplusurile ei comerciale fluctuante întorc o mare parte a lumii împotriva Beijingului – în condițiile în care el are nevoie cu disperare de export pentru a-și ține sub control problemele interne.

Al treilea mare pariu al lui Xi – acela că reprimarea libertății personale și intelectuale a chinezilor va stabiliza regimul comunist – pare și el a fi dat greș. Controlul partidului asupra firmelor, construcția unor companii de stat imense, cenzura discuțiilor sincere privind problemele economice și pedepsirea antreprenorilor de succes pentru libera exprimare reprezintă tot atâția factori de subminare a inovației și dezvoltării.

În consecință, Xi se confruntă acum cu un cerc vicios. Pentru a-și asigura puterea personală în ciuda problemelor economice el are nevoie să incite fervoarea naționalistă în țară și să reprime și mai dur disidența. Însă fervoarea naționalistă le determină pe celelalte țări să fie mai suspicioase față de China în calitate de partener comercial și destinație a investițiilor, în vreme ce autoritarismul intern îi va sufoca pe antreprenori și-i va frustra pe tineri. Măsurile lui Xi agravează problemele economice, iar aceleași probleme economice îl determină să adopte măsuri și mai dure.

Nici Trump și nici Xi nu-și doresc un război, însă obiectivele economice și strategice ale lui Xi necesită obligatoriu înfrângerea Americii. Pe de altă parte, programul politic al lui Trump poate avea succes doar dacă ascensiunea Chinei va fi blocată. Unul dintre cei doi conducători va fi neapărat dezamăgit la capătul următorilor patru ani.

Trump trebuie să securizeze fundația puterii americane împotriva tentativei Chinei de a o eroda, dar fără a nimeri din greșeală într-un război. Cu toții ar trebui să-i dorim succesul.

Sursa: THE WALL STREET JOURNAL / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba