The Wall Street Journal, text demolator pe tema vârstei lui Biden: 86% dintre americani consideră că limita maximă de vârstă pentru președinție ar trebui să fie 75. Biden își va crea probleme politice dacă ignoră asemenea procente, iar democrații îi datorează țării ceva mai bun decât să încerce să meargă cu el până în pânzele albe

Cum duminică împlinește 80 de ani, președintele Biden (n.red. textul a fost publicat sâmbătă) , de felul său catolic, s-ar putea să reflecteze la câteva versuri din Psalmi. „Zilele anilor noștri sunt 70 de ani”, scrie în varianta King James a Bibliei, „iar, de vor fi în putere, 80 de ani”. Alți oameni care meditează la fragilitatea ființei umane ar trebui să aducă mulțumiri medicinii moderne, cât și pentru sănătatea lui Biden. scrie The Wall Street Journal.

Și totuși, Biden trebuie să-și pună întrebarea, și cât mai curând încă, dacă peste doi ani își va mai dori cu adevărat „încă patru ani”, așa cum ar urma să scandeze mulțimile în 2024. Nu că am vrea să fim necuviincioși, dar slujba de președinte al SUA nu e tocmai una pe care poate s-o facă oricine. Încă din prima sa zi în Biroul Oval, Biden a stabilit recordul pentru cel mai bătrân președinte american din istorie. La sfârșitul actualului mandat ar urma să aibă 82 de ani. Iar la finalul celui de-al doilea 86 de ani.

În cursul campaniei din 2020 aducerea în discuție a vârstei lui Biden a fost considerată o atitudine extrem de nepoliticoasă din partea presei. Această omerta a început însă să se destrame, iar una dintre noile teme de dezbatere este sfârșitul gerontocrației la conducerea democraților din Cameră. Președinta Nancy Pelosi, 82 de ani, spune că se va retrage, la fel cum a anunțat și adjunctul ei, Steny Hoyer, de 83 de ani. Următorul lider democrat din Cameră va fi probabil Hakeem Jeffries, 52 de ani, care măcar nu-și amintește de Sputnik ca și cum ar fi fost ieri.

Până acum Casa Albă a ignorat vârsta lui Biden și a pretins că 80 e noul 40. „Eu nici măcar nu pot ține pasul cu el!”, chicotea astă-vară secretara de presă Karine Jean-Pierre, ca și cum entuziasmul ar putea substitui credibilitatea. Există însă scurgeri de informații de la Casa Albă despre colaboratori care-l păzesc pe Biden în weekend și care se tem să nu se împiedice din cauza mersului târșâit. Anul trecut nota unui doctor specifica în jargonul specific: „Mersul ambulatoriu al președintelui este perceptibil mai rigid și mai puțin fluid decât era acum aproximativ un an”.

Audiența își ține răsuflarea ori de câte ori Biden ia cuvântul: „Vreau să-i mulțumesc premierului pentru inițiativa Columbiei”, a declarat el săptămâna trecută în Cambodgia. Cu câteva zile înainte pomenise trupele ruse care „se retrag din Fallujah”, o amintire din vremea războiului din Irak. Luna trecută a spus că în 2018 democrații au mers în campanie electorală în „54 de state” – cu două state mai mult decât ar vrea progresiștii să înființeze.

Politicienii moderni trăiesc practic la televizor și cu toții fac gafe, însă scuza aceasta nu ține decât până la un punct. Barack Obama afirma în 2008 că ar fi făcut campanie „în 57 de state”. Derapajele verbale ale lui George W. Bush pot fi supraestimate ușor. Însă Biden își arată în mod evident vârsta, iar oricine se îndoiește ar trebui să urmărească 10 minute din dezbaterea lui agresivă din 2012 cu Paul Ryan pentru postul de vicepreședinte.

La alegerile din 2020 Biden a fost protejat de presă. Acum e protejat de Casa Albă. Dar nu există nici o cale de a-l proteja pe președinte atunci când se așează la masă, față în față, cu Xi Jinping al Chinei ori Vladimir Putin al Rusiei. Lumea intră într-o perioadă periculoasă, cu răufăcători în ofensivă. „Dacă aș fi avut doar 80 de ani”, a declarat Jimmy Carter la 94 de ani, „nu cred că aș fi fost capabil să-mi îndeplinesc îndatoririle pe care le-am avut când eram președinte”.

E posibil ca Biden să creadă că nu are altă opțiune în afară de a candida în 2024, din moment ce Donald Trump va candida din nou, iar democrații n-au vreun succesor vizibil care să se bucure de popularitate. În parte e și vina lui Biden. Și-a ales vicepreședintele pe criterii greșite, pe baza politicii identitare. Kamala Harris are o rată a aprobării de 40%, mai rău decât Biden și Trump. Dacă Biden ar alege să se retragă, alegerile primare democrate ar fi probabil o competiție cu final complet deschis, la care Harris n-ar fi decât o simplă participantă.

Ceea ce ar fi sănătos din punct de vedere politic. Partidul Republican pare că va avea în 2024 o dezbatere aprinsă cu privire la oportunitatea unei noi candidaturi a lui Trump, care are acum 76 de ani. Și democrații ar trebui să aibă o dezbatere similară despre Biden.

Alegerile din 1960 au reprezentat o schimbare de generații, când John F. Kennedy a devenit primul președinte născut în secolul 20. La fel în 1992, când generația „Boomers” i-a înlăturat de la putere pe vârstnicii care prinseseră al doilea război mondial și Marea Criză. Poate că în 2024 va veni rândul generației X. Gavin Newsom are 55 de ani. Ron DeSantis are 44.

Cu tot timpul scurs de la scrierea Psalmilor, 80 de ani înseamnă bătrân și acum. Konrad Adenauer a fost cancelar al Germaniei de Vest până la 87 de ani, însă în circumstanțe unice, în perioada 1949-1963. Deși mai sunt doi ani până în 2024, alegătorii se gândesc deja la acest aspect. 68% din electorat nu crede că Biden mai poate duce la capăt încă un mandat, iar 86% consideră că limita maximă de vârstă pentru președinție ar trebui să fie 75. Biden își va crea probleme politice dacă ignoră asemenea procente, iar democrații îi datorează țării ceva mai bun decât să încerce să meargă cu el până în pânzele albe.

Sursa: The Wall Street Journal/ Rador/ Traducere: Andrei Suba