The Wall Street Journal: Universitatea Columbia își însușește o lecție dificilă / Universitatea își va încorpora în regulament definiția antisemitismului

Decizia de vineri a Universității Columbia de a se conforma condițiilor de guvernanță solicitate de administrația Trump a șocat în lung și-n lat mediul universitar, fiind o sancțiune fără precedent. Dar poate că acest șoc ne va determina elitele universitare să realizeze că ele însele au curtat această reacție adversă politică prin faptul că s-a întâmplat mult prea frecvent să-și abandoneze misiunea fundamentală a investigării libere.

Administrația Trump și-a retras finanțarea de 400 de milioane de dolari acordată Universității și i-a remis în schimb o listă de condiții drept preț al înapoierii subvenției. Președinta Universității, Katrina Armstrong, pare să le fi acceptat pe toate printr-o scrisoare extraordinară de patru pagini adresată comunității universitare. Mulți membri ai acesteia califică decizia drept capitulare, însă ea nu prea avea încotro – dacă voia banii respectivi.

Multe dintre măsurile pe care Columbia le promite acum ar fi trebui să fie luate demult, fiindcă sunt realmente în interesul ei. Restricționarea portului măștilor înseamnă că aceia care încalcă regulile vor trebui să-și asume răspunderea pentru faptele lor. Regulile clare – cu aplicare clară – privind momentul, locul și maniera în care poate fi restricționată libera exprimare în campus vor mări prețul blocării discursurilor celor cu opinii diferite.

Universitatea își va încorpora în regulament definiția antisemitismului pe care o recomandase anul trecut chiar propria ei comisie privind antisemitismul – ceea ce te face să-ți pui întrebarea de ce nu a făcut-o singură deja. Va adopta de asemenea o așa-zisă neutralitate instituțională „la nivelul întregii instituții”. Lucru care înseamnă că Universitatea însăși și – putem presupune – departamentele ei nu vor mai lua partea unei tabere în oricare s-ar întâmpla a fi controversa politică a zilei.

Acest principiu era deja asociat cu Universitatea din Chicago și e acum în curs de adoptare de către o mare parte a lumii universitare. Testul real va fi dacă va fi și aplicat peste tot în instituție. Toate aceste reforme nu pot fi considerate controversate decât de aceia care confundă universitatea cu o cazemată elitistă, utilă pentru a lansa mișcări politice și a-i îndoctrina pe studenți.

Concesii mai remarcabile a făcut Columbia în privința studiilor universitare și procedurilor de admitere și angajare. Ea a fost de acord să numească un înalt responsabil care să „întreprindă o reevaluare amănunțită a întregului portofoliu de programe pe criterii regionale al Universității, începând imediat cu Orientul Mijlociu”.

Comunicatul lui Armstrong e destul de detaliat în privința acestei reevaluări, care va include și „angajarea personalului temporar”. Acest gen de profesori s-au numărat printre principalii incitatori ai protestelor anti-evreiești.

Condițiile nu merg până acolo încât să plaseze departamentul sub un soi de „tutelă” guvernamentală. Dar putem presupune că administrația Trump îi va monitoriza activitatea pentru a decide dacă îi restabilește finanțarea universității. În orice caz, conservatorii trebuie să se arate reticenți la dictarea programei de către guvern, fiindcă e exact ce ar face stânga dacă ar reveni la putere. Ne dorim oare ca următorul secretar al educației să-i impună unui așezământ religios cât de mult îi poate influența religia programa școlară?

Cât despre cei indignați de condiționarea fondurilor federale, la ce altceva s-ar fi putut aștepta în urma evenimentelor din ultimele decenii? Universitățile americane erau odinioară extrem de respectate, considerate cele mai bune citadele ale educației din lume. Contribuabilii erau mulțumiți să le lase să-și vadă de treabă, cu toate că deveneau tot mai dependente de bugetul federal.

Numai că în timp mult prea multe universități au ajuns monoculturi intelectuale care refuză să permită exprimarea unor puncte alternative de vedere. Publicul a putut vedea cum oratorilor conservatori li se blocau prin țipete discursurile în campusuri – în caz că se mai întâmpla cumva să fie invitați să vorbească. Programele școlare sunt adesea dominate de teoria critică stângistă și de viziuni anti-occidentale și anti-americane.

Apoi, în primăvara trecută, în universități a erupt o demonstrație de antisemitism pe care conducerea acestora a părut a nu fi dispusă ori capabilă s-o controleze ori disciplineze. Elitele liberale tradiționale s-au retras sub presiunea stângii. Nu poți să le ceri americanilor să le ofere universităților un cec în alb, când ele promovează valori opuse celor americane.

Sancționarea Columbiei – și poate vor urma și altele – e un avertisment către universități, de a nu-și abandona misiunea tradițională. Iar aceea este, în faimoasa formulare a lui Matthew Arnold [poet englez, sec. 19 – n.trad.], examinarea și transmiterea către generația următoare a tot ce e mai bun din ce sa gândit și rostit.

Acum multă vreme, în 1988, această pagină editorială scria despre modificarea programei la Universitatea Stanford, care abandona cursurile despre civilizația occidentală în favoarea studiilor axate pe rase, genuri și clase sociale. Acea schimbare constituia o noutate la acea vreme, însă acum reprezintă nucleul programei în mult prea multe departamente de științe umaniste și sociale.

Și nu e ce-și doresc americanii să subvenționeze din puținii lor dolari, iar universitățile ar face bine fie să se reformeze, fie să renunțe la fondurile federale.

Sursa: THE WALL STREET JOURNAL / Rador Radio România /.
Traducerea: Andrei Suba