TikTok și modelarea opiniei publice: stă soluția la ANCOM și Comisia Europeană? (Op-ed)

Rezultatele recente ale alegerilor din România au șocat scena politică. Călin Georgescu, un outsider politic până de curând dar cu un nume vehiculat de mai multe ori pe scena politică din România, a reușit să câștige printr-o campanie neașteptată sau ignorată de actorii politici, predominant implementată pe TikTok. Însă, succesul său ridică întrebări îngrijorătoare despre manipularea în masă, interferența electorală și reglementarea insuficientă a platformelor digitale.

Este chiar aceasta rețeta succesului pentru a deveni prima persoană din stat? Chiar se poate ajunge Președinte peste noapte prin intermediul TikTok? Există un cadru legal prin care se poate investiga ce s-a întâmplat și cine a sponsorizat campania online? Ar putea Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicare (ANCOM) să investigheze mai departe?

TikTok: canalul principal de influențare masivă a electoratului

Călin Georgescu a folosit TikTok într-un mod fără precedent pentru alegeri prezidențiale, transformând platforma într-un instrument de propagandă electorală extrem de eficient într-un timp extrem de scurt, conținutul fiind împins începând abia din octombrie. Cu videoclipuri scurte, pline de emoție și mesaje naționaliste, campania sa a captivat rapid. Algoritmii TikTok, care promovează conținut captivant și viral, au amplificat mesajele sale. Practic, Călin Georgescu, în comparație cu alți candidați, nu a avut o prezență publică semnificativă înainte. Iar aceasta s-a rezumat pe TikTok.

Campania a fost susținută de rețele de micro influenceri, multe dintre ele plătite, dar și de conturi anonime care au distribuit masiv mesaje pro-Georgescu și au atacat adversarii politici prin dezinformare. De exemplu, au circulat videoclipuri care susțineau, fără dovezi, că ceilalți candidați ar fi fost marionetele unor interese străine.

Mai grav, investigațiile ulterioare au dezvăluit posibila implicare a unor actori externi în amplificarea acestei propagande. Boți și conturi coordonate din afara României au contribuit la promovarea mesajelor, sugerând interferență electorală. Întrebarea rămâne: avem instrumente prin care se poate verifica. Eu personal cred în metoda follow the money.

Algoritmii TikTok sunt construiți pentru a maximiza timpul petrecut pe platformă. Aceștia prioritizează conținutul care generează emoții puternice, cum ar fi furia, mândria sau frica – emoții ușor de exploatat în contexte politice. Campania lui Georgescu a folosit aceste vulnerabilități pentru a crea un val de susținere aproape hipnotic, care i-a adus peste 2 miliioane de alegători.

Totodată, multe dintre videoclipuri conțineau informații false sau înșelătoare, prezentate în moduri simplificate și accesibile. De exemplu, Georgescu a fost portretizat ca „liderul salvator” al României, iar adversarii săi au fost demonizați prin teorii ale conspirației. Efectul cumulativ a fost o polarizare extremă și o mobilizare masivă a electoratului său.

Digital Services Act ne oferă un cadru legal

Uniunea Europeană a adoptat recent Actul privind Serviciile Digitale (Digital Services Act DSA), o legislație care urmărește să combată dezinformarea, să reglementeze conținutul online și să asigure transparența algoritmilor platformelor digitale. În teorie, DSA oferă instrumente puternice pentru a preveni astfel de abuzuri:

1. Transparența algoritmică: Platformele ca TikTok sunt obligate să dezvăluie cum funcționează algoritmii lor și să permită audituri externe.
2. Raportarea conținutului ilegal: Guvernele pot cere eliminarea rapidă a dezinformării sau a conținutului care încalcă legislația electorală.
3. Răspunderea platformelor: TikTok ar putea fi sancționat financiar pentru că nu a prevenit răspândirea conținutului fals sau manipulator.
4. Prevenirea riscurilor sistemice: TikTok are obligația de a efectua evaluări periodice ale riscurilor sistemice asociate platformei, cum ar fi răspândirea dezinformării sau interferența electorală. În contextul românesc, platforma poate fi investigată pentru neglijența în identificarea riscurilor asociate cu propagarea conținutului manipulator.
5. Cooperarea cu autoritățile naționale: DSA impune platformelor să coopereze cu autoritățile statelor membre în ceea ce privește eliminarea conținutului ilegal. Autoritățile electorale din România ar putea invoca DSA pentru a solicita eliminarea videoclipurilor cu dezinformare și pentru a cere explicații privind originea lor.
6. Obligația de transparență pentru reclame politice: Platformele trebuie să ofere informații clare despre reclamele politice, inclusiv cine le-a finanțat și în ce scop. Dacă videoclipurile distribuite masiv pe TikTok au fost finanțate de actori externi sau prin rețele opace, TikTok ar putea fi sancționat. TikTok are o bibliotecă de reclame, spre exemplu, unde tot conținutul sponsorizat poate fi accesat.
7. Răspândirea conținutului ilegal: Dezinformarea electorală poate fi calificată drept conținut ilegal, conform legislației românești. TikTok ar fi trebuit să ia măsuri prompte pentru a elimina astfel de materiale.

Totuși, implementarea DSA este încă la început, iar România s-a dovedit vulnerabilă la astfel de campanii înainte ca măsurile să fie pe deplin operaționale.

Conform DSA, Comisia Europeană poate aplica sancțiuni platformelor care nu respectă obligațiile, inclusiv amenzi de până la 6% din cifra de afaceri globală. Autoritățile române pot sesiza Comisia pentru a deschide o anchetă formală împotriva TikTok, în colaborare cu Digital Services Coordinators (DSC) desemnați la nivel național, în cazul României, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM). ANCOM ar putea, spre exemplu, solicita informații privind persoanele și conturile bancare folosite pentru a sponsoriza reclamele politice, întrucât acestea nu sunt clare din informațiile furnizate în biblioteca de reclame (exemplu).

DSA nu acoperă direct situațiile de interferență străină în alegeri, dar poate fi folosit ca punct de plecare pentru investigarea rețelelor de boți sau conturi false coordonate din afara UE. România poate colabora cu EU Cybersecurity Agency (ENISA) pentru a identifica și contracara aceste amenințări.

Mai există un Cod de Conduită împotriva Dezinformării, iar TikTok este semnatar al acestui cod, care prevede măsuri voluntare împotriva dezinformării. Autoritățile UE pot analiza dacă TikTok și-a respectat angajamentele.

Ce urmează pentru România și UE?

Victoria lui Călin Georgescu a demonstrat cât de vulnerabile sunt democrațiile europene la manipularea digitală. România trebuie să-și modernizeze urgent legislația electorală pentru a face față noilor amenințări tehnologice, iar UE trebuie să aplice ferm prevederile DSA și să colaboreze cu statele membre pentru a proteja integritatea alegerilor.

De asemenea, este esențială educația digitală a cetățenilor. Alegătorii trebuie să înțeleagă cum funcționează platformele digitale și cum pot fi manipulați. Numai printr-o combinație de reglementare, educație și vigilență, Europa poate combate efectele devastatoare ale dezinformării pe platforme precum TikTok.

Cazul României ar trebui să fie un avertisment pentru întreaga Uniune Europeană. Tehnologia poate fi un instrument pentru progres, dar, fără reglementare adecvată, poate deveni o armă periculoasă împotriva democrației.

Denisa Avram este expert afiliat Europuls, analistă în domeniul politicilor publice si expert în comunicare politică, specializată în reglementarea tehnologică, securitate digitală și combaterea dezinformării. Cu o carieră în afaceri publice europene, Denisa a lucrat anterior pentru diferite companii tehnologice precum Glovo sau eBay. Articolele ei, publicate în principalele publicații europene, abordează subiecte precum influența platformelor digitale, transparența algoritmică și rolul Uniunii Europene în reglementarea tehnologică. Denisa colaborează frecvent cu experți în securitate cibernetică și legislație europeană, oferind analize detaliate despre provocările contemporane din spațiul digital. A absolvit licența în Studii Europene, precum și un Master în Afaceri Publice la Universitatea din Maastricht. După, a continuat parcursul academic cu un Master Avansat în Relații Internaționale și Diplomație la Colegiul Europei în Bruges, Belgia.