“Totul este permis” pentru cei atinși de demență la concertele găzduite de celebra sală Musikverein din Viena (AFP)

Publicul elegant pentru faimosul său concert de Anul Nou cu Filarmonica din Viena poate fi un simbol al rezervei, al hainelor elegante și al taftei.

Dar coloanele aurite ale marelui și vechiului Musikverein din Viena găzduiesc acum concerte în care se întâmplă ceva foarte diferit, unde persoanele în vârstă, care trăiesc adesea cu demență, pot lăsa totul să se întâmple și să se lase pur și simplu în voia muzicii.

„Oamenii se pot lăsa purtați de val, pot dansa și cânta, ceea ce îți permite să simți muzica mult mai intens”, a declarat Andreas Trubel, un fost dezvoltator IT în vârstă de 67 de ani care se confruntă cu probleme neurocognitive și care conduce un grup de auto-ajutorare pentru „oamenii care uită”.

El a spus că i-a plăcut „stilul relaxat” al seriei de șase concerte „Souvenir”, cu oameni care au putut să se ridice, să se plimbe și să vorbească în timp ce asculta Schubert, Schumann și Brahms și un strop de colinde de Crăciun de sezon.

„Totul este permis, orice reacție este permisă și binevenită”, a declarat pentru AFP directorul Musikverein, Stephan Pauly.

Seria, care a început în octombrie, este un „succes uriaș”, a spus el, și a devenit deja o „parte foarte frumoasă și foarte importantă” a producției sale, cu mai multe spectacole planificate pentru următorul sezon.

Rândurile de scaune sunt distanțate pentru a permite mișcarea și scaunele cu rotile, iar regulile obișnuite ale mersului la concert sunt puține, astfel încât persoanele cu sau fără demență „se simt binevenite”, a spus Pauly.

„Oamenii sunt încă receptivi la muzică chiar și într-un stadiu avansat de demență”, a declarat moderatoarea concertelor, Veronika Mandl, „deoarece aceasta se conectează la diferite zone ale creierului”.

Muzica este memorie, o emoție, o conexiune cu diferite lucruri”, a spus ea.

Mandl a făcut „o mulțime de cercetări” despre muzica pe care spectatorii ar putea să o recunoască în timp ce concepea programul, a spus ea. Și ea urmărește cu atenție modul în care reacționează publicul, unii dintre ei sprijinindu-se pe umerii celorlalți când sunt emoționați.

La începutul fiecărui concert, care durează aproximativ o oră, Mandl dă tonul. Ea le spune spectatorilor că se pot mișca, că pot merge la toaletă dacă doresc sau chiar să plece când doresc. Personalul este, de asemenea, instruit să înțeleagă persoanele care trăiesc cu demență și să le ajute să se simtă mai confortabil.

Un membru al publicului care a mormăit în timpul unui recital susținut de un tânăr trio polonez a fost ghidat cu blândețe spre un alt loc pentru a-i oferi mai mult spațiu. Iris Krall-Radulian, îngrijitoarea azilului de bătrâni, ea însăși muzician de formație, a declarat că mulți dintre spectatori au fost spectatori la concerte înainte de a suferi de demență.

„Știm că [muzica] are un impact enorm. Sunt mult mai fericiți și se simt vii” după concerte, a spus ea.