Transnistria: populație, suprafață, istorie, prezența rusă și conducerea din regiune

Regiunea separatistă Transnistria – o fâșie îngustă de pământ între râul Nistru și granița cu Ucraina – s-a desprins de Republica Moldova în 1990, relatează BBC.

Comunitatea internațională nu îi recunoaște statutul de stat autoproclamat, iar guvernul de facto, care rămâne în conflict cu Republica Moldova, este susținut economic, politic și militar de Rusia, care are aproximativ 1 500 de soldați în Transnistria.

În cadrul unui referendum privind independența din septembrie 2006, nerecunoscut de Republica Moldova sau de comunitatea internațională, teritoriul și-a reafirmat cererea de independență și a votat în favoarea unirii cu Rusia.

Capitala: Tiraspol

Suprafața: 4.163 km pătrați

Populația: Tiraspol – 465,000

Limbi: Rusă, română, ucraineană

Moneda: Rubla

Președinte: Vadim Krasnoselsky

Vadim Krasnoselsky l-a învins pe președintele în exercițiu Evgheni Șevcenko în alegerile din decembrie 2016 și a fost reales în alegerile din decembrie 2021.

Acesta și-a exprimat în numeroase ocazii sprijinul pentru ca Transnistria să facă parte din Rusia.

Fost președinte al parlamentului regiunii, el se bucură de sprijinul partidului de opoziție Reînnoirea, care în 2016 a intrat într-o relație de parteneriat cu partidul Rusia Unită, considerat partidul lui Vladimir Putin, cu sediul la Moscova.

A fost ministru de interne între 2007 și 2012. Apoi a părăsit politica, revenind în 2015 în calitate de membru al parlamentului.

Media

Autoritățile separatiste exercită un control strict asupra mass-media. Multe instituții sunt deținute fie direct de guvernul regiunii, fie de grupuri de afaceri care au legături strânse cu autoritățile.

Guvernele occidentale și grupurile de apărare a libertății presei afirmă că publicațiile antiguvernamentale se confruntă cu restricții serioase, adăugând că jurnaliștii se autocenzurează adesea. Aceste afirmații sunt negate de oficiali.

Istorie

În procesul de împărțire a regiunii de după cel de-al Doilea Război Mondial, Moscova a creat precursorul Moldovei, Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, din două elemente disparate: regiunea Nistreană, majoritar rusofonă, fostă parte autonomă a Ucrainei, și regiunea învecinată Basarabia, care a făcut parte din România în perioada 1918-1940.

Însă, în ultimele zile ale Uniunii Sovietice, în regiunea Nistrului a crescut îngrijorarea cu privire la naționalismul moldovenesc în creștere și la posibila reunificare a Moldovei cu România. O lege din 1989 care a făcut din limba moldovenească o limbă oficială a sporit tensiunea, iar regiunea s-a desprins în septembrie 1990.

Forțele paramilitare ale teritoriului separatist au preluat instituțiile publice moldovenești din zonă în 1991. Luptele s-au intensificat, culminând cu o bătălie pe malul drept al Nistrului în iunie 1992. Până la 700 de persoane au fost ucise în acest conflict.

În iulie 1992 a fost semnată o încetare a focului și a fost stabilită o zonă de securitate demilitarizată. Aranjamentul a fost impus de trupele armatei ruse deja staționate pe teritoriu.

Prezența rusă

Prezența continuă a trupelor rusești a fost un obstacol în negocierile de pace, iar Occidentul este îngrijorat de arsenalul din perioada sovietică din teritoriu. O retragere a început în 2001, dar a fost oprită când Transnistria a blocat trimiterea de arme. Acordurile ulterioare de reluare nu au reușit să dea roade.

Discuțiile de lungă durată, supravegheate de OSCE, Rusia și Ucraina, nu au dus încă la o soluție politică. În 2004, un plan mediat de Rusia, care ar fi făcut ca prezența trupelor rusești să fie permanentă, a provocat proteste în masă în Moldova și a fost abandonat.

Există dispute legate de problemele lingvistice. Deși este dominată de vorbitori de limbă rusă, aproximativ 40% din populația din Transnistria are ca primă limbă moldovenească.

Transnistria conține cea mai mare parte a infrastructurii industriale a Republicii Moldova, dar potențialul său economic este limitat de izolarea sa internațională.

Ea are propria monedă, constituție, parlament, steag și imn. Unul dintre ultimele bastioane ale retoricii de tip sovietic, teritoriul a privatizat totuși unele dintre întreprinderile sale industriale.

Rusia sprijină regiunea cu asistență financiară. Aceasta are o reputație în ceea ce privește corupția, crima organizată și contrabanda și a negat acuzațiile de vânzare ilegală de arme și de spălare de bani.