Transnistria și Găgăuzia: când minciuna te înrobește mai rău decât teroarea

Două rezultate înregistrate în turul doi al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova sunt menite a ne da foarte mult de gândit, arată o analiză RFI, citată de Rador Radio România. Să ne uităm la Transnistria – numită oficial ”UAT din stânga Nistrului”, deoarece autoritățile de la Chișinău resping denumirea adoptată de conducătorii ilegali de la Tiraspol, pentru a nu sugera, fie și implicit, o recunoaștere a acestora.

Așadar, dincolo de Nistru, Maia Sandu a câștigat 20 la sută din voturi. Și să privim către Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuză, unde președinta de la Chișinău a luat de circa șapte ori mai puțin – mai exact, aproape 3 la sută.

Ca să înțelegem de ce sunt relevante aceste cifre să ne uităm la ce deosebește aceste regiuni:

Transnistria – ca să folosim denumirea uzuală – nu este o zonă liberă. Ea se află sub pumnul de fier al așa-numitelor autorități de la Tiraspol și armata rusă este prezentă acolo.

Șefii de la Tiraspol nu permit desfășurarea alegerilor pe teritoriul pe care îl controlează. În consecință, guvernul legitim de la Chișinău organizează secții speciale de votare dincoace de Nistru.

Ați văzut, duminică, aglomerația de pe podurile de peste râu. Mulți oameni veneau să voteze pe malul celălalt. Desigur, majoritatea, trimiși – și finanțați – de șefii de la Tiraspol ca să-l susțină pe candidatul pro-rus Alexandr Stoianoglo.

Chiar și așa, 20 la sută s-au strecurat printre pro-ruși și, în tăcere, au votat Maia Sandu.

Și nu e simplu, pentru locuitorii unei regiuni în care domnește teroarea, în care autoritățile autoproclamate îți pot înscena imediat un dosar penal și te pot ține în închisoare pe termen practic nelimitat.

Nimic din toate acestea în autonomia găgăuză. O fi el Vladimir Ilici Lenin urcat pe soclu, dar aici, oamenii sunt liberi. Autoritățile de la Comrat nu au structuri de forță, nu anchetează și nu arestează pe nimeni. Exprimarea liberă nu este interzisă.

Și totuși, cum se explică diferența?

Evident, prin ceea ce poate face o propagandă țintită și intensă. Strategii Kremlinului au reușit să inducă în mințile oamenilor de aici teoria cetății asediate. Locuitorii Găgăuziei pur și simplu se simt amenințați de Europa, de Maia Sandu, de România.

Este adevărat că Europa și, în particular România au investit mult în zonă, dar se pare că investiția politică și propagandistică a Rusiei s-a dovedit mai eficientă.

Sub pumnul de fier al unei puteri ilegale, locuitori de peste Nistru – și nu puțini – au avut curaj. Liberi, dar influențați de propagandă, cei din regiunea găgăuză au votat aproape unanim împotriva propriilor libertăți. Ceea ce arată că minciunile îi pot înrobi pe oameni mai degrabă decât represiunea cea mai cruntă.

O lecție de care și românii ar face bine să-și amintească, pentru că tot se apropie alegerile.

Iar dacă ar fi să analizăm pericolele la adresa stabilității din Gepublica Moldova, Găgăuzia s-ar putea dovedi chiar o zonă mai periculoasă decât Transnistria.

Sursa: RFI / Rador Radio România