Transplantul de „insule” pancreatice, recent autorizat în Franța, „schimbă viaţa” pacienţilor cu diabet de tip 1

Transplantul de „insule” pancreatice, un tratament mult aşteptat de pacienţii din Franţa care suferă de diabet de tip 1, recent autorizat de autorităţile sanitare după ani de experimente, le „schimbă viaţa” beneficiarilor cu instabilitate cronică, relatează duminică AFP, citat de Agerpres.

„Este revoluţionar”, a declarat Valérie Rodriguez fără a-şi ascunde încântarea. La 24 octombrie, la Centrul spitalicesc regional din Strasbourg (est), fosta formatoare bancară s-a numărat printre primii pacienţi din Franţa care au primit un astfel de transplant în cadrul tratamentului de rutină (în afara unui proiect experimental şi susţinut de asigurările de sănătate).

Înaintea acestei intervenţii, ea a încercat toate tratamentele oferite pentru reglarea glicemiei, însă fără succes definitiv. „Trăiam permanent cu sabia lui Damocles deasupra capului”, a declarat pentru AFP tânăra energică, în vârstă de 40 de ani. „Există teama de comă hipoglicemică”, a explicat ea, povestind că s-a confruntat cu un asemenea moment în timp ce conducea pe autostradă.

După transplant, ea „trăieşte din nou”. „Nu mai am aceste variaţii ale glicemiei, corpul meu nu mai oboseşte la fel de repede. Mă simt norocoasă. Această tehnică este genială”, a mărturisit ea cu puţin timp înainte de Ziua mondială a luptei împotriva diabetului, marcată luni, 14 noiembrie.

Această „tehnică” constă în implantarea, în ficatul pacientului, a insulelor lui Langerhans, celule pancreatice responsabile de secreţia de insulină, prelevate de la un donator non-diabetic, aflat în stare de moarte cerebrală.

Dacă Valérie Rodriguez nu s-a confruntat cu niciun efect advers, ea a subliniat totuşi că, la fel ca în cazul oricărui transplant, această intervenţie necesită un tratament anti-respingere pe tot parcursul vieţii. Sau, în cazul său, „7 pastile de luat dimineaţa şi 6 seara”. „În faţa hipoglicemiei şi a disconfortului repetat, îmi prefer micul dejun în pastile, nu există comparaţie”, a asigurat ea.

20 de ani de cercetări

Primele studii clinice pentru acest tratament s-au desfăşurat în 1999 în Canada şi apoi în Europa şi au continuat timp de două decenii. În 2020, în Franţa, Haute Autorité de Santé (HAS) a dat undă verde acestei practici pentru anumite profiluri de pacienţi, cu „instabilitate cronică”.

Astfel, Centrul spitalicesc regional din Lille (nord) a devenit, în decembrie 2021, prima instituţie franceză care a realizat un astfel de transplant în cadrul tratamentului de rutină, înainte ca exemplul său să fie urmat de centrul de la Strasbourg.

„A fost foarte solemn, erau 15 persoane în sala de operaţie, toată lumea dorea să participe!”, a povestit Valérie Rodriguez.

Pentru pacienţi, „acesta este un foarte important pas înainte. Iar pentru noi, medicii, este punctul culminant al cercetării clinice multidisciplinare de nivel foarte înalt, o recunoaştere foarte puternică”, a declarat Laurence Kessler, profesoară de diabetologie la spitalul din Strasbourg şi membră al Societăţii francofone de diabet.

„La scara unei cariere, trecerea în cele din urmă la tratamentul de rutină, după studii pe animale, apoi pe om, este foarte mulţumitoare”, a spus cea care, în 1988, urma un master în domeniul insulelor pancreatice de şobolan.

Laurence Kessler a precizat că această terapie este indicată pentru câteva sute de pacienţi, respectiv o infimă minoritate din cei 370.000 de diabetici de tip 1 recenzaţi de Federaţia franceză de diabet.

„Este un număr mic, dar este un lucru fundamental deoarece sunt pacienţi pentru care nu avem alternativă terapeutică”, a insistat medicul diabetolog.

„Şi suntem abia la început: acest tratament poate fi indicat şi altor pacienţi în caz de eşec al tratamentului, de boală a pancreasului sau de mucoviscidoză” (fibroză chistică), spre exemplu, a adăugat ea.

Faza de implementare

De la autorizarea sa, tratamentul a fost realizat în Franţa, pe lângă Lille şi Strasbourg, şi în alte spitale care au obţinut aprobarea pentru a efectua transplanturi.

„Autorizaţiile răspund cerinţelor de siguranţă şi calitate pentru pacienţi. Know-how-ul este astăzi la cei care au desfăşurat deja această activitate în cadrul cercetării, dar este accesibil unui număr foarte mare de laboratoare”, a subliniat profesorul Michel Tsimaratos, director general adjunct al Agenţiei pentru biomedicină din Franţa.

„Odată cu transplantul de insule, arsenalul terapeutic în slujba pacienţilor se îmbogăţeşte şi asta este, fără îndoială, ceea ce trebuie reţinut”, a conchis el.