Tratativele comerciale dintre UE şi Regatul Unit: patru linii-cheie de bătaie în vederea unei înţelegeri post-Brexit. Amble părţi doresc un acord de liber schimb, dar există şi diverse blocaje, cum ar fi pescuitul

Liniile de bătaie ale unui acord post-Brexit între Marea Britanie şi UE au fost stabilite înaintea negocierilor care vor începe luni, ele fiind însoţite de o previzibilă salvă de acuzaţii de pe ambele maluri ale Canalului Mânecii.

(analiză preluată din Financial Times, via Rador)

Joi, premierul Boris Johnson a dat publicităţii un plan de 30 de pagini care orientează întrucâtva abordarea pe care Marea Britanie o va avea în discuţiile pe tema viitoarelor sale relaţii cu UE; marţi, cei 27 de membri ai UE au convenit asupra propriului mandat de negocieri, documentul lor numărând 46 de pagini.

Obiectivul delegaţiilor de negociatori va fi acela de a ajunge la un compromis în privinţa celor două documente, ele cuprinzând viziuni extrem de diferite pe tema viitorilor termeni ai acordului comercial dintre Regatul Unit şi UE, întrucât acesta trebuie încheiat înaintea datei de 31 decembrie, când se termină perioada de tranziţie a Brexitului. Ambele părţi urmăresc să încheie un acord de liber schimb care să elimine majoritatea taxelor şi cotelor. Sunt însă patru aspecte-cheie de urmărit:

Nivelul terenului disputat

Într-o declaraţie politică din luna octombrie, Londra şi Bruxelles-ul au fost de acord că, pentru a se ajunge la noi relaţii comerciale, ar fi necesar să se convină un regim „solid” prin care să se asigure o „competiţie corectă şi deschisă” între Regatul Unit şi UE, Problema este că părţile nu ştiu deocamdată ce ar însemna, practic, asta.

Joi, Michael Gove, şeful de cabinet, a declarat că Marea Britanie doreşte să fie pe deplin autonomă pentru a-şi stabili propriile reglementări în privinţa subvenţiilor de la stat, în privinţa regimului muncii şi în privinţa mediului, fără ca ea să fie legată juridic de standardele UE – lucru pe care Bruxelles-ul îl consideră „un punct de referinţă”. Dl Gove a mai adăugat că Marea Britanie doreşte să aibă o marjă mult mai relaxată de reglementări în „terenul aflat în discuţie”, mult mai relaxată decât cea propusă de UE, aşa cum sunt cele convenite între UE şi Canada. El nu acceptă problema invocată de UE, potrivit căreia apropierea (geografică) de bloc a Marii Britanii necesită nişte reglementări mult mai stricte.

„Geografia nu este un motiv care să poată submina democraţia”, a declarat Gove în faţa parlamentarilor. Cei din Downing Street resping categoric pretenţiile UE potrivit cărora Marea Britanie ar trebui să respecte în continuare şi permanent reglementările Bruxelles-ului pe tema subvenţiilor de la stat. Totuşi, mandatul britanic recunoaşte că ambele părţi trebuie să fie hotărâte „să nu slăbească sau să reducă” nivelul actual al regimului muncii şi al protecţiei mediului. Experţi în alte comerţului cred că amble părţi apelează la formulări îndeajuns de ambigue ca să permită un compromis.

Pescuitul

În urma Brexitului, Marea Britanie devine un „stat de coastă independent” şi are dreptul legal de a-şi controla ceea ce, potrivit declaraţiilor dlui Johnson, ar fi o „spectaculoasă bogăţie marină”. Asigurarea că drepturile din domeniul pescuitului nu vor dispărea odată cu Brexitul reprezintă o prioritate pentru statele de coastă ale UE, şi nu în ultimul rând pentru Franţa.

Mandatul UE stipulează un „acces reciproc neîntrerupt” în apele fiecăreia dintre părţi: nimeni nu contestă că rezervele de peşte sunt mai mari în partea britanică. În UE, sectorul numără mai puţin de 180.000 de angajaţi, dar el asigură supravieţuirea economică a populaţiei de coastă, ceea ec adaugă acestei industrii o mai mar greutate politică.

În Regatul Unit, pescuitul reprezintă 0,1% din economia britanică, dar sectorul rămâne unul cheie pentru adepţii Brexitului. UE doreşte un acord pe termen lung care să garanteze accesul pescarilor blocului în apele britanice, un acord care să fi separat, în vreme ce britanicii susţin că accesul reciproc trebuie convenit prin „negocieri anuale”.

Dl Gove a invocat faptul că Norvegia, Islanda şi Insulele Ferroe încheie acorduri anuale cu UE or, asta doreşte şi Marea Britanie. Pentru Bruxelles, asta nu va fi suficient, astfel încât pescuitul ar putea fi prima mare dispută în cadrul tratativelor.

Serviciile financiare

În 2018, serviciile financiare acopereau 6,9% din PIB-ul Regatului Unit, iar accesul viitor pe piaţa europeană este crucial nu doar pntru City of London (centrul financiar al Londrei, n. red.), ci şi pentru consumatorii şi companiile din UE, care se bazează pe această mare de capital.

În mandatul de negociere al UE se spune că cele două părţi vor urmări o interacţiune a celor două sisteme apelând la „cadrele echivalente deja existente”, în care ambele părţi recunosc reciproc eficienţa reglementărilor fiecăreia.

În general, City of London este de acord cu opinia lui Mark Carney, guvernatorul Băncii Angliei (banca naţională britanică. n. red.), potrivit căreia Marea Britanie nu trebuie „să preia rglementările” Bruxelles-ului, iar accesul la piaţa unică trebuie să se facă printr-un regim de egalitate.

Dar mandatul britanic confirmă că negociatorii dlui Johnson vor încerca să asigure un regim mai stabil decât cel oferit de Bruxelles unor state terţe, acord potrivit căruia reciprocitatea poate fi retrasă după un preaviz de numai 30 de zile.

În text se vorbeşte despre nişte „consultări necesare şi nişte procese structurate special în vedera reciproctăţii retragerii” – cu alte cuvinte, o modalitate prin care ambele părţi să poată avea timp să-şi soluţioneze disputele înaintea retragerii accesului. UE se va ţine tare în această privinţă.

Termenele-limită

Tratativele comerciale vor începe luni, la Bruxelles, după care, în decursul aceleiaşi luni, se vor muta la Londra.

Din partea Regatului Unit, tratativele vor fi conduse de David Frost, fost ambasador britanic în Danemarca, un susţinător al Brxitului; Michel Barnier îşi va continua activitatea ca negociator-şef din partea UE.

Bruxelles-ul consideră că timpul se numără printre cele mai mari avantaje ale sale la negocieri, din cauză că negociatorii UE cred că Marea Britanie ar avea mai mult de pierdut decât UE 27 în eventualitatea unui rezultat „fără acord”.

Joi, dl Johnson a încercat să minimalizeze acest pericol pretinzând că el va fi bucuros să părăsească tratativle în iunie dacă nu se întrevede „un acord convenit în cea mai mare parte” şi dacă negocierile nu vor putea fi încheiate până în luna septembrie.

La Bruxelles, puţini sunt cei care cred că adevăratele târguieli vor începe înainte de venirea toamnei, astfel încât, în următoarele luni, va începe un joc de-a v-aţi ascunselea.

Dl Johnson este convins că Marea Britanie va putea să iasă fără acord din perioada de tranziţie pe 31 decembrie şi să aibă relaţii comerciale cu UE potrivit reglementărilor Organizaţii Mondiale a Comerţului, cu tarife, cu cote şi cu toată hârţogăraia pe care asta o implică. Companiilor din Regatul Unit li s-a spus să se pregătească pentru cel mai prost dintre deznodăminte. Ambele părţi vor avea de suferit, dar Bruxelles-ul ştie că, având în vedere că relaţiile cu ea acoperă cea mai mare parte a comerţului din Regatul Unit, iar Marea Britanie va avea mai mult de suferit.

„Dacă ideea de suveranitate a celor din Downing Street 10 înseamnă o aruncare în prăpastie, nimeni nu va putea împiedica Marea Britanie să facă pasul”, a declarat un diplomat din UE. „Lipsa unui acord va afecta mai mult Marea Britanie decât UE”.

Articol de George Parker / Traducerea: Alexandru Danga