Trei decenii de la deschiderea granițelor Ungariei comuniste / Orbán s-a născut din prăbușirea unui zid și a devenit principalul propovăduitor al construcției de ziduri

Acum treizeci de ani, în noaptea de 10 septembrie 1989 spre dimineața următoare, a început exodul. Mii de germeni din Est cu vize turistice au trecut granița dintre Ungaria și Austria. La trecere, fiecare șofer a primit ceva mai mult de 25 de dolari donați de Crucea Roșie pentru a plăti combustibilul până în Germania de Vest. Acolo, Zidul Berlinului a început să se prăbușească, care avea să cadă două luni mai târziu, pe 9 noiembrie. Întreaga poveste, recitită astăzi, este un basm despre cruzimea și declinul valorilor, se arată într-o analiză publicată de portalul brazilian O Globo, preluată de Rador.

Punctul de plecare se situează cu puțin timp înainte, pe 27 august, când guvernul comunist ungar a cedat presiunii și a tăiat gardul ridicat la granița cu Austria. Era apusul unei epoci. Din capitala Cehoslovaciei veneau ecourile unei mari manifestații în amintirea celei de-a 21-a aniversări a invaziei sovietice, care a distrus Primăvara de la Praga. Din țările baltice, imagini ale unui lanţ uman de două milioane de letoni, estonieni și lituanieni care cereau libertate și independență. Dar dezmembrarea fizică a gardului de sârmă ghimpată ungar, un act simbolic al căror eroi au fost miniștrii de externe din Ungaria și Austria, a semnalat ruperea Cortinei de Fier.

Pe 27 august, un student ungar urmărea ştirile de departe la Universitatea Oxford. Numele său era Viktor Orbán, avea 26 de ani și beneficia de o bursă acordată de Fundația Soros. Cu un an înainte, el contribuise la fondarea Fidesz, un partid de opoziţie ilegal, democratic și liberal. Întors în țara sa, a făcut o carieră politică meteorică, fiind ales prim-ministru în 1998. Astăzi, liderul născut din prăbușirea unui zid a devenit principalul propovăduitor al construcției de ziduri. Orbán este chipul Europei xenofobe, care invocă dreptul de sânge pentru instalarea de bariere de sârmă ghimpată în fața refugiaților din Orientul Mijlociu și nordul Africii.

Există două capitole distincte. În mandatul său inițial, până în 2002, Orbán a rămas fidel principiilor liberal-democratice, purtând negocierile de intrare a Ungariei în Uniunea Europeană. Deja în cel de-al doilea mandat, care a început în 2010, s-a îmbrăcat în haina unui naționalist conservator, înarmând tunul paralel al islamofobiei și antisemitismului. Apoi, praful de pușcă al „civilizației creștine” a început să-și propulseze obuzele îndreptate spre două ținte: imigranții și globalizarea.

Imigranții sunt refugiați fără chip, care vin din țări devastate de violență. Globalizarea are, în propaganda de stat a lui Orbán, chipul investitorului George Soros, fostul său patron, înfățișat drept „evreul rătăcitor”, „evreul fără patrie”, manipulatorul lipsit de scrupule al destinelor lumii. Actuala dreaptă naționalistă (inclusiv cea braziliană) își ascunde rădăcinile antisemite în spatele alinierii complete cu guvernul israelian al lui Benjamin Netanyahu. Liderul ungar spune, însă, totul, expunând partea ascunsă a lunii.

„Democrația iliberală” – aceasta este eticheta Orbán pentru sistemul de guvernare pe care l-a instalat. „Cunoscându-l pe președinte timp de 25 sau 30 de ani, îi pot spune că i-ar plăcea să fie în situaţia lui Orbán”, a mărturisit David Cornstein, vechi prieten al lui Donald Trump și ambasadorul american la Budapesta. Șeful guvernului ungar a subjugat presa, a subordonat sistemul judiciar și a înfruntat cu succes politica de deschidere față de refugiații practicată de germana Angela Merkel în 2015. Pe acest traseu, a devenit farul partidelor dreptei naționaliste europene.

Piața Parlamentului de la Budapesta a pierdut statuia lui Imre Nagy, liderul revoluției democratice ungare din 1956, ridicată în 1996 și înlăturată în 2018 printr-un ordin al lui Orbán pentru a-i face pe plac aliatului său, Vladimir Putin. Universitatea Centrală Europeană, cea mai bună instituție de învățământ superior din Ungaria, finanțată de Fundația Soros, este expulzată din țară prin dispoziţii ale guvernului. Într-un fel, Ungaria restabilește gardul de sârmă ghimpată tăiat în urmă cu 30 de ani.

Orbán nu face economie de laude la adresa guvernului unei țări îndepărtate: „Cea mai bună definiție a creştin-democraţiei moderne poate fi văzută în Brazilia, nu în Europa”.

Traducerea: Iulia Baran