Trei motive pentru care România câștigă din Green Deal. Activist ecologist: România are potențialul de a deveni un lider regional al tranziției sectorului energetic

Poziționând țara împotriva Pactului Verde UE, politicienii românii par a fi de partea greșită a istoriei și deconectați de realitatea economică a piețelor energetice, scrie Euractiv, citat de Rador.

Negocierile de săptămâna trecută privind bugetul UE pe 2021-2027 au ținut pe toată lumea cu sufletul la gură: va reuși blocul să umple gaura lăsată de Brexit în buget? Va fi acceptat de către statele membre ambițiosul mecanism de finanțare propus de președinta Comisiei Europene (CE) Ursula von der Leyen în conformitate cu Pactul Verde?

În acest context extrem de politizat, anumiți politicieni din state membre din Europa Centrală și de Est (ECE) nu au ratat ocazia de a-și poziționa într-o manieră oportunistă țările drept sceptici cu privire la Pact.

Dar e ceva adevărat aici? Are dl Băsescu vreun fundament pe baza căruia să afirme că unele state, precum România, vor fi gata să părăsească UE din cauza Pactului?

Nimic mai departe de adevăr. 66% din români susțin Pactul, conform Eurobarometrului de toamnă 2019. În plus, politicile climatice ale UE, împreună cu fondurile de coeziune și Mecanismul de Tranziție Justă (JTM) ar putea așeza țări precum România în fruntea tranziției către reducerea carbonului.

Trei motive pentru care România va avea de beneficiat de pe urma Pactului:

1. În 2019 țara s-a situat pe locul patru în UE la cele mai mari prețuri plătite pe energie en-gros pe piața energiei, cu o creștere medie de 7 euro per MWh în 2018, în ciuda faptului că are al doilea cel mai mic PIB din UE. De-carbonizarea rapidă a mixturii energetice va minimaliza povara disproporționată dintre venitul per capita și prețurile energiei, spre beneficiul direct al românilor.

2. Statele ECE au cea mai proastă calitate a aerului, România suferind în special de decese premature peste medie din cauza poluării aerului și având și cea mai mică speranță de viață din UE. Eliminarea graduală a vechilor centrale pe lignit, care au deja profit negativ, nu au filtre adecvate și violează normele UE, va ajuta în această privință.

3. Conform unei informări pe care o lansăm în parteneriat cu Bankwatch, România deține cel puțin 35-40 de miliarde de euro ce pot fi mobilizate în deceniul următor pentru tranziția energetică, sumă care se ridică la nivelul costurilor tranziției estimate de anteriorul guvern. Acest lucru necesită ca ea să-și adune la un loc fondurile de coeziune (acum mărite comparativ cu perioada 2014-2020) și instrumentele de finanțare climatică, cum ar fi JTM și veniturile din ETS-ul [„Sistem de Tranzacționare a Emisiilor” – n.trad.] UE, pentru un plan național strategic de investiții. Suma reprezintă numai minimul absolut necesar și disponibil, care va putea fi mărită doar de un nivel mai înalt al ambițiilor UE pentru 2030, care ar putea dubla totalul fondurilor și veniturilor din ETS.

Nu se poate nega că țări precum România încă mai au nevoie de infrastructura elementară, cum ar fi autostrăzile, însă ele ar putea face un salt în anticipație, dezvoltând direct autostrăzi ale viitorului, cu infrastructura necesară de încărcare electrică pentru vehicule ușoare și grele. În orice caz, pasul către transporturile electrice trebuie făcut simultan cu de-carbonizarea rețelei electrice.

România are potențialul de a deveni un lider regional al tranziției sectorului energetic, întrucât i-a mai rămas în mixtură doar un mic procent de cărbune (20%, în curs de declin ca utilizare totală cu 12% numai din 2019 în 2018) [sic!], o realitate foarte diferită de cea menționată de dl Băsescu când a menționat un imaginar 40%.

Regiunile carbonifere ale României au fost catalogate ca având un „potențial foarte ridicat” de generare a energiei eoliene și solare, conform unui raport al CE. Este o situație ideală și, cu fondurile disponibile, soluțiile sunt cu siguranță fezabile.

Deci, care sunt obstacolele? Atașamentul nostalgic al țării de rezervele ei de gaze, pe care guvernul interimar l-a promovat în weekendul de după negocierile bugetare ale UE. Stranie decizie, din moment ce România e unica țară din UE în care cererea de gaz și chiar consumul de gaz în mixtură au scăzut în 2019.

Atașamentul României pentru agenda gazului s-a lovit deja de un zid în cursul președinției române a UE din 2019, când 11 state membre au refuzat să semneze o declarație propusă de guvernul român care ar fi calificat gazul drept o „infrastructură sustenabilă și inteligentă”.

Ulterior, tot în 2019, Banca Europeană de Investiții și-a modificat criteriile de creditare hotărând să nu mai acorde împrumuturi pentru gaz începând din 2021. În realitate, ideea că gazul va fi un combustibil de tranziție în UE e mai veche decât discuțiile despre emisii zero și Acordul de la Paris și pur și simplu nu este susținută de noua infrastructură economică și de politici a UE.

În ciuda tuturor acestora, la o conferință de presă de săptămâna trecută de la București, europarlamentarul Siegfreid Mureșan a declarat că în regiunile carbonifere ale României nu se vor pierde locuri de muncă dacă țării i se va permite să treacă de la cărbune la gaz și că în acest scenariu totul va rămâne neschimbat până în 2050.

Această promisiune trece cu vederea prețul în creștere al EUA-urilor [cel mai probabil, „credite climatice”, utilizate de ETS – n.trad.], care, în unele scenarii, e prognozat a atinge 50 de euro per tonă la un moment dat în următoarea Fază a ETS (până în 2030) și a depăși acel nivel în deceniile următoare.

Prognozele CE mai indică și că până în 2022 va fi mai ieftin pentru piețele energetice ale UE să construiască noi capacități regenerabile decât să continue să le exploateze pe cele pe cărbune și gaze deja existente.

Fondul de Modernizare prevăzut de ETS nu va fi disponibil și pentru infrastructura gazelor, astfel că guvernul român interimar își urnește cetățenii într-o călătorie foarte costisitoare către ceea ce se va dovedi în cele din urmă a fi o fundătură, mărind factura tranziției.

Poziționând țara împotriva Pactului Verde, politicienii românii par a fi de parte greșită a istoriei și deconectați de realitatea economică a piețelor energetice.

Ei par totodată să urmărească o altă agendă decât cea a propriilor lor cetățeni, care chiar susțin Pactul, care ar vrea să vadă luate măsuri pentru ameliorarea sănătății publice (reducerea poluării aerului) și care ar putea să beneficieze economic de pe urma agendei inovatoare a tranziției.

Sursa: Euractiv/ Rador/ Traducere: Andrei Suba