Trei partide de centru-dreapta din Olanda dsunt de acord să negocieze cu Wilders pentru a încerca să formeze un guvern

Cele trei partide de centru-dreapta de care liderul olandez de extremă dreapta Geert Wildes are nevoie pentru a forma un guvern de coaliţie în Regatul Ţărilor de Jos au convenit vineri să încerce să identifice principalele obstacole care le despart înainte de a începe efectiv negocieri substanţiale, transmite Agerpres, care preia EFE.

Partidul liberal VVD, partidul creştin-democrat NSC, partidul fermierilor BBB, de-o parte, şi extrema-dreapta PVV, de cealaltă parte, vor începe discuţiile pe tema celor trei obstacole care îi separă, conform concluziilor la care a ajuns social-democratul Ronald Plasterk, care a tatonat terenul cu aceste formaţiuni în ultimele două săptămâni, au declarat surse interne pentru televiziunea publică NOS.

Plasterk, care a acţionat ca „explorator” al unui guvern de coaliţie în aceste două săptămâni, a avut numeroase întâlniri, atât individual, cât şi în grup, cu diferiţi lideri politici, pentru a încerca o apropiere a poziţiilor, dat fiind scepticismul liberalilor şi creştin-democraţilor de a susţine un guvern condus de formaţiunea de extremă dreaptă a lui Wilders, PVV.

În principiu, Plasterk va prezenta luni parlamentului olandez un raport cu concluziile sale, iar după cum au anunţat deja surse de negociere, el va recomanda celor patru formaţiuni să poarte discuţii asupra a trei puncte-cheie.

Primul obstacol îl reprezintă obiecţiile lui Pieter Omtzigt, liderul NSC, cu privire la anumite părţi ale programului electoral de extremă dreapta, pe care le consideră contrare Constituţiei, statului de drept şi tratatelor internaţionale, precum propunerea lui Wilders de a interzice Coranul şi educaţia islamică, sau dorinţa lui de a organiza un referendum pentru scoaterea Regatului Ţărilor de Jos din Uniunea Europeană (UE).

Următorul pas îl reprezintă desfăşurarea unor discuţii asupra problemelor pe care diferitele părţi le consideră importante pentru a fi incluse pe agenda negocierilor, pentru a stabili o listă de priorităţi asupra cărora trebuie să cadă de acord şi asupra cărora vor începe negocierile odată ce trec de faza exploratorie a convorbirilor. Este vorba despre teme precum sistemul de sănătate, pensiile, finanţarea noilor politici sociale, problemele fermierilor, dar şi continuarea sprijinului militar pentru Ucraina, cu care Wilders nu este de acord.

Al treilea punct complicat este formula după care se va desfăşura o eventuală cooperare între cele patru formaţiuni: Va fi o coaliţie tradiţională la care toate partidele vor contribui cu miniştri? Va exista un grup care să ofere doar un sprijin parlamentar, dar nu va fi activ în cabinet? Va exista o altă combinaţie care să îi permită lui Wilders să guverneze ca prim-ministru?

Părţile implicate în discuţii vor trebui mai întâi să depăşească aceste trei obstacole înainte de a începe cu adevărat să negocieze chestiuni substanţiale, dar Plasterk consideră – conform NOS – că există voinţa între cele patru formaţiuni de a ajunge la o soluţie comună.

Nu există o limită de timp în ceea ce priveşte durata dialogului dintre cele patru formaţiuni, dar se estimează că va fi nevoie de săptămâni sau chiar luni până când să existe o mai multă încredere reciprocă între ele, înainte de a se aşeza cu adevărat la masa discuţiilor pentru a negocia un acord de coaliţie substanţial şi viabil.

Partidul lui Wilders a câştigat alegerile din 22 noiembrie, obţinând 37 din cele 150 de mandate din parlamentul olandez, ceea ce îi acordă prioritate în încercarea de a forma un guvern.