Trei șerpași și un elicopter îl caută pe alpinistul ungar Szilárd Suhajda, care a plecat să cucerească Everestul fără utilizarea buteliilor de oxigen și fără ajutorul cărăușilor de mare altitudine / Șansele să mai fie găsit în viață sunt mici

În căutarea alpinistului ungar Szilárd Suhajd au plecat trei șerpași și un elicopter, vineri dimineața, însă deocamdată nu sunt vești despre situația sportivului, ceea ce îi fac pe specialiști să aibă îndoieli că el mai poate fi găsit în viață, relatează hirado.hu. Dispozitivul GPS al lui Szilárd Suhajd a emis semnal ultima dată, miercuri dupa-masa, când se afla undeva între 8.700 și 8.795 de metri, pe Everest. De atunci, sportivul nu a mai dat niciun semnal, deși potrivit informațiilor din presa maghiară el ar fi fost văzut la un moment dar de un alt echipaj de alpiniști.

Specialiștii în expediții la mari altitudini au explicat de ce este foarte dificil ca Szilárd Suhajd să se salveze sau să fie salvat, mai ales în condițiile în care acesta a plecat într-o expediție unicat pentru Ungaria, de a cuceri vârful Everest de 8.848 de metri fără ajutor extern, respectiv fără butelii de oxigen și fără ajutorul cărăușilor .

Expediția „Kyocera Everest 2023” a început la sfârșitul lunii martie, în cadrul căreia alpinistul maghiar Szilárd Suhajda și-a stabilit acest obiectiv de a ajunge la cel mai înalt punct de pe planetă, fără ajutor extern. Conexiunea GPS s-a pierdut în timpul atacului spre vârf, iar de atunci alpiniștii scanează Everestul. Potrivit ultimelor informații, ei au deja date despre zona în care s-ar afla Szilárd Suhajda, astfel că echipa de căutare a plecat la drum vineri dimineață.

Între timp, oameni de acasă s-au întrebat: de ce alți alpiniști nu l-au putut ajuta imediat pe sportiv, mai ales că se speculează că acesta ar fi fost zărit de o echipă de alpiniști. Hirado.ro a consultat o serie de specialiști care arată că regulile muntelui sunt foarte drastice pentru alpiniști. Everestul are un punct fără întoarcere. Acesta se numește zona morții, fiind situat la o altitudine de 8.000 de metri. Deasupra acestui punct, nu mai este posibil să ajuți un alpinist aflat pe moarte doar dacă el se poate mișca independent.

În zona morții, persoana începe să se sufoce și corpul începe să moară celulă cu celulă. La această altitudine, nivelul de oxigen din sânge poate fi de patru ori mai mic decât în mod normal. Cifre similare se pot observa în sângele pacienților pe moarte. Corpul nu se poate adapta la condițiile schimbate, inima începe să bată mai repede pentru a produce oxigen. Ritmul cardiac poate ajunge la 140 pe minut, ceea ce crește dramatic riscul unui atac de cord.

Zona morții conține și multe alte pericole. Alpiniștii își pot pierde vederea, le pot îngheța membrele, se pot prăbuși de epuizare sau chiar pot dezvolta rău de altitudine. Situația alpiniștilor este îngreunată și mai mult de faptul că în vârful muntelui bat vânturi cu forță de uragan de 320 de kilometri pe oră.

Prin urmare, este dificil pentru cei care întâmpină probleme să obțină ajutor de la alți alpiniști. Cu toate echipamentele necesare, un alpinist cântărește cel puțin 90 de kilograme. Nu este realist să coboare singur un alt alpinist rănit sau greu de mișcat și este imposibil pentru două sau trei persoane din cauza potecii înguste. Limitările fizice de asemenea împiedică acordarea ajutorului. Pe drum în sus, cantitatea de oxigen este redusă la jumătate, iar organismul începe să lucreze încet, au relatat specialiștii pentru hirado.hu.