Triumful lui Il Duce: De ce Italia nu renunță la Mussolini / În ciuda afirmației Giorgiei Meloni că a „predat fascismul istoriei”, influența dictatorului continuă, de la politicile de dreapta la dinastiile politice, fotbal și televiziune

La aproape 80 de ani de la moartea lui Benito Mussolini (dictatorul fascist al Italiei între 1922 și 1943), spectrul lui Il Duce încă planează asupra Italiei, scrie The Times.

Luna trecută s-a anunțat că Brian Molko, solistul trupei Placebo, va fi acuzat de defăimare pentru că a numit-o „fascistă” pe prim ministra Giorgia Meloni, în timpul unui festival din Torino.

Două zile mai târziu, sindicatul jurnaliștilor din țară a depus o plângere penală împotriva guvernului Meloni pentru că a folosit echipamente de spionaj de tip militar pentru a monitoriza un jurnalist de investigație și alți civili.

Apoi, miercuri, consiliul municipal din Salò, pe malul lacului Garda, capitala regimului marionetă nazist din nordul Italiei al lui Mussolini din 1943 până în 1945, a revocat cetățenia de onoare a liderului fascist la 101 ani de la acordarea acesteia.

Toate cele trei evenimente au reaprins dezbaterea cu privire la popularitatea durabilă și moștenirea polarizantă a unui dictator care a condus Italia timp de aproape 21 de ani până la răsturnarea sa în 1943 și apoi Republica Salò până la arestarea și executarea sa de către partizanii comuniști pe 28 aprilie1945.

În decembrie, ziarul Libero a anunțat că, datorită influenței sale continue, Mussolini este „persoana anului” 2024. Apoi, pe tot parcursul lunii ianuarie, Italia a fost captivată de o adaptare televizată în opt părți a romanului premiat al lui Antonio Scurati, M. Fiul secolului.

Familia Mussolini continuă să fie prezentă în politica și sportul italian: Alessandra Mussolini – nepoata lui Il Duce și nepoata actriței Sophia Loren – a oscilat zeci de ani între partidele de dreapta din parlamentele italian și european. Fiul ei, Romano, este fotbalist profesionist, al cărui prim gol pentru echipa Juve Stabia din divizia a doua, anul trecut, a fost întâmpinat de salutul fascist în tribune. Sora ei vitregă, Rachele, este consilier municipal la Roma.

Italia nu a fost niciodată supusă unui proces de „denazificare” comparabil cu cel din Germania. În fața Stadio Olimpico din Roma – care găzduiește echipele de fotbal Roma și Lazio – există încă un obelisc de marmură de 17 metri care este gravat Mussolini Dux (Duce în latină). Același cuvânt, Dux, este scris în pinii plantați pe opt hectare pe Monte Giano, în Abruzzo. Predappio, locul de naștere al lui Mussolini în Emilia-Romagna, a devenit un parc tematic aglomerat pentru pelerinii de extremă dreaptă și aproape toate echipele majore de ultras (echipe paramilitare de fani de fotbal) afișează sloganuri fasciste.

Ascensiunea uimitoare a lui Meloni la putere – creșterea procentului de voturi al partidului său de la 4,3 % în 2018 la 26 % în 2022 – a fost realizată parțial prin exploatarea acestui adânc izvor de nostalgie.

În timpul campaniei electorale din 2022, ea a opinat că vechiul slogan fascist „Dumnezeu, patrie și familie” a fost „cel mai frumos manifest al iubirii”. Partidul Frații Italiei al lui Meloni este descendentul direct al Partidului Național Fascist, iar aliatul ei apropiat și președintele Senatului, Ignazio La Russa, a fost filmat cândva arătând statuia lui Mussolini din casa sa.

Meloni a declarat, înainte de a deveni prim-ministră, că partidul său „a predat fascismul istoriei cu decenii în urmă”. În 2023 și anul trecut, ea a luat parte la comemorarea Zilei Eliberării Naționale a Italiei, marcând sfârșitul fascismului și al ocupației naziste în 1945.

Dar administrația sa i-a prezentat pe fasciști nu ca criminali de război, ci ca victime. În toamnă, guvernul Meloni a adoptat o lege pentru crearea unui Muzeu al Memoriei la Roma, care să comemoreze uciderea fasciștilor italieni de către partizanii comuniști ai generalului Tito în fosta Iugoslavie. În timpul unei comemorări a masacrelor din 2018, La Russa a declarat că „cel mai rău rasism este rasismul ideologic împotriva italienilor”.

„Meloni a amestecat această narațiune a victimei cu o narațiune mai modernă de tip „cultură de anulare””, spune David Broder, autor al cărții Mussolini’s Grandchildren: Fascism in Contemporary Italy – Nepoții lui Mussolini: Fascismul în Italia contemporană. Ca atare, ea „poate face apel la sentimentele unei game mai largi de italieni de dreapta care se simt reduși la tăcere și pe nedrept numiți «rasiști». Evident, aceasta nu este o întoarcere la dictatură, ci mai degrabă o încercare de a șterge moștenirea influenței stângii asupra republicii postbelice”.

Meloni a repetat adesea teorii ale conspirației care susțin că italienii sunt în pericol de înlocuire etnică deliberată. Ea a vorbit despre pericolul „extincției poporului italian”, parțial din cauza imigrației masive, dar și din cauza unei crize demografice: Italia are una dintre cele mai scăzute rate ale natalității din lume, pierzând aproximativ 180.000 de cetățeni în fiecare an. Îngrijorările sale au fost amplificate de magnatul tehnologic Elon Musk, aliatul ei apropiat și acum mâna dreaptă a președintelui Donald Trump, care a scris pe Twitter: „Italia dispare!”

Acest lucru a condus la politici remarcabil de asemănătoare cu „lupta pentru nașteri” a lui Mussolini. Meloni a numit un „ministru al familiei” anti-avort și a redus la jumătate TVA-ul la scutece și lapte pentru copii. Ea a participat, de asemenea, la mitinguri de susținere a creșterii ratei anuale a natalității la 500.000 de nașteri pe an (în 2023 au existat doar 379 890 de nașteri).

Pentru mulți, nu există nimic sinistru în toate acestea – după cum spune un susținător al Fraților Italiei: „Stânga strigă constant lupul”.

O mare parte a nostalgiei este mai mult folclorică decât fascistă: la fel ca mulți italieni de extremă dreaptă, Meloni este obsedat de scriitorul britanic JRR Tolkien, comandând chiar o expoziție despre acesta la Roma iarna trecută. Citând adesea replica lui Tolkien conform căreia „rădăcinile adânci nu sunt atinse de îngheț”, ea vede tradiționalismul ca pe o modalitate de a supraviețui iernii culturale, iar Italia este comparabilă cu marea civilizație decăzută din Nùmenor a lui Tolkien.

Comentatorii din ambele părți ale spectrului politic sunt de acord că Benito Mussolini este atât de legat de ceea ce înseamnă să fii italian, încât cele două nu pot fi separate cu ușurință. Giordano Bruno Guerri, un istoric al dreptei italiene, spune: „Fascismul face parte din sufletul acestui popor”. Sara Lucaroni, autoarea cărții Sempre Lui („Mereu el”), spune ceva similar: „Mussolini este întruchiparea arhetipului italian: un populist, un șarlatan viclean, un ticălos ambițios”.

Așa cum însuși omul a spus odată: „Nu am creat fascismul, l-am extras din inconștientul italienilor”.