Tudor Chirilă despre educația sexuală în școli: Faptul că devine parte dintr-o materie care se predă în mod singular și nu în legătură cu alte materii cum ar fi biologie, deci nu se face transdisciplinar, duce la o pierdere din eficiență

Introducerea Educației sexuale în școli sub forma unui modul într-o nouă materie obligatorie pentru elevii claselor V-XII, deci predarea ei “în mod singular” și nu transdisciplinar în legătură cu biologia, de exemplu, “duce la o pierdere din eficiența însăși a inițiativei”, a declarat Tudor Chirilă, într-un interviu pentru Edupedu.ro. Angajat în susținerea unei schimbări a sistemului educațional, actorul și muzicianul atrage atenția că discuția despre consimțământ și “prevenția ar putea să contribuie la dispariția abuzurilor sexuale, a abuzurilor emoționale, lucruri care știm că se tot întâmpla de ani de zile atât în instituții care lucrează cu copii, cât și în familii”.

“Nu cred că oamenii se gândesc să facă ei educație sexuală, ci îi forțează copiii. Vine odată la tine și îl auzi spunând ceva care te șochează și îi zici: ‚Da’ de unde știi asta?’ Și îți dai seama că nu ești în control, că în mintea lui s-a înrădăcinat o credință. Și zici: ‚Băi, frate, dacă îi spuneam eu despre chestia asta înainte!’”, spune Chirilă.

Rep: Care este opinia ta cu privire la introducerea educației sexuale în școală ca parte a unei materii obligatorii, care va fi studiată de la clasele a V-a la a XII-a în cadrul unui modul separat?

Tudor Chirilă: Ar trebui să plecăm de la partea fundamentală a problemei: suntem un popor tânăr (cum spunea cu delicatețe Eliade) și, paradoxal, tocmai din acestă cauză tributar unor modele culturale învechite și tradiționalismului ăstuia care ne frânează apasă foarte tare în dezvoltarea noastră, așa că lucrurile se duc în extreme. Toată dezbaterea despre importanța rolului prevenției și conștientizării de către adolescent a problemelor corpului lui și a momentului în care el face pasul către sexualitate – că pasul ăsta se face oricum și nu putem să îl negăm – s-a dus într-o direcție extremă. Eu, un copil crescut în comunism și care căuta revista porno a familiei, dar nu reușea să o găsească, și generația mea a trebuit să dibuim ce înseamnă “chestia” asta cu sexul, dar asta cu foarte mică condescență și blândețe pentru partener, pentru că eram niște sălbatici și stângaci, de fapt. Din punctul meu de vedere, faptul că discuția se duce în tonuri extreme, că „sunt convertiți copiii și totul este planificat ca să ajungem la o altă orientare sexuală”, aberațiile astea au fost marea pierdere a dezbaterii.

Faptul că în momentul ăsta cineva și-a asumat importanța educării copiilor vizavi de propria sexualitate, educație care știm că nu se face în familie din cauza tabuurilor tradiționaliste invocate mai devreme, e important.

Citește interviul integral pe Edupedu.ro