Tunisia: electoratul votează în cadrul unui referendum constituțional prin care președintele Kais Saied își atribuie prerogative sporite. Opoziția a făcut apel la boicotarea scrutinului

Referendumul are loc la exact un an după dizolvarea parlamentului și guvernarea prin decret de către președintele Saied, în ziua în care tunisienii aniversează proclamarea republicii în 1957.

Birourile de vot s-au deschis la 6 ora locală și se vor închide la 22, dar se așteaptă ca prezența la vot să fie slabă, pe de o parte din cauza apelului opoziției la boicot și pe de altă parte din cauza vremii calde care îi îmbie pe alegători mai degrabă să meargă la plajă, decât la urne.

Proiectul de Constituție elaborat de președintele Saied însuși, un expert în drept constituțional în vârstă de 64 de ani, concentrează puterea executivă în mâinile șefului statului care numește și destituie cabinetul de miniștri și păstrează prerogative importante, inclusiv numirea miniștrilor.

În pofida apelului la boicot sunt puține dubii că proiectul de Constituție va fi aprobat, fiindcă nu există niciun prag de participare pentru validare, iar președintele Saied este mult mai popular decât opoziția.

Aceasta este a treia republică tunisiană după prima, dominată de liderii autoritari Habib Bourguiba (1957 – 1987) și Zine El Abidine Ben Ali (1987 – 2011) și efemera republică parlamentară de după revoluția din 2011 (care a dat startul „Primăverii Arabe”).

Tunisia a fost considerată după 2011 singura democrație din lumea arabă, dar așteptările celor care au declanșat revoluția în acel an au fost infirmate, instituțiile create atunci nu s-au dovedit eficiente, iar populația a continuat să sufere din cauza corupției, a șomajului ridicat și în ultimii doi ani a epidemiei de Coronavirus.

După inevitabila aprobare a Constituției, președintele Saied va continua să guverneze prin decret până după convocarea noului parlament rezultat din alegerile anticipate din 17 decembrie. Ce este foarte clar e că după cei doi lideri autoritari care au guvernat țara timp de 55 de ani, tunisienii s-au trezit acum, după o pauză democratică de 10 ani, cu un al treilea astfel de lider care folosește dreptul constituțional pentru a-și justifica tendințele autoritare.