Turbulențe puternice pro-ruse zguduie flancul estic al NATO

Președintele rus Vladimir Putin nu ar îndrăzni să atace o țară din NATO. Acest lucru a fost declarat de secretarul general al NATO, Mark Rutte, în timpul Conferinței de securitate de la München de săptămâna trecută. Și mai dramatic, el a adăugat că Moscova se va confrunta cu un „atac feroce și distructiv” din partea Alianței dacă acest lucru se întâmplă, arată o analiză a agenției bulgare SEGA, preluată de Rador.

Declarațiile liniștitoare ale șefului Alianței vin pe fundalul dislocării a peste 10.000 de soldați, nave, avioane, tancuri și lansatoare de rachete pe teritoriul Bulgariei, României și Greciei. Acesta este cel mai mare exercițiu al NATO pentru 2025. Steadfast Dart 2025 (STDT25), care prezintă o desfășurare reală a formațiunilor Forțelor de reacție aliate (ARF).

Mulți au uitat cum, luni întregi înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, din partea SUA și NATO veneau asemenea lozinci liniștitoare. Cum Rusia nu va ataca niciodată, doar zdrăngănește armele, că Alianța este reținută și altele de genul. Astfel vorbea și Joe Biden, și șefii Pentagonului de la acea dată, Lloyd Austin, precum și Jens Stoltenberg de la NATO, la fel o mulțime de lideri europeni.

Doar cel mai înalt ofițer militar american la acea vreme, generalul Mark Milley, acum înlăturat de Donald Trump, a avertizat cu privire la un număr semnificativ de victime, lupte grele în jurul drumurilor importante și în zonele populate, despre utilizarea artileriei și a rachetelor balistice. Lucruri pe care le observăm de trei ani.

Cu o lună înainte de începerea războiului sângeros al Moscovei împotriva Kievului, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a legat subiectul Ucraina de retragerea Bulgariei și României din NATO.

”Unul dintre pilonii inițiativei noastre este formulat în mod deliberat foarte clar și nu permite interpretări ambigue. Vorbim despre retragerea forțelor, echipamentelor și armelor străine și întreprinderea altor pași pentru a reveni la configurația NATO din 1997. „Aceasta înseamnă atât retragerea forțelor din Bulgaria, cât și din România”, au anunțat atunci Lavrov și Ministerul rus de Externe.

Prin urmare, nu a fost deloc surprinzător când, imediat după invadarea Ucrainei de către Rusia, a început o consolidare și o întărire majoră exact pe flancul estic al NATO. Treptat, spațiul a fost saturat cu zeci de mii de noi soldați, cu exerciții constante, cu achiziții de avioane, nave, vehicule blindate, sisteme de rachete miliarde, a început construcția de baze militare uriașe și de centre de antrenament, iar fabricile militare au lucrat în trei schimburi.

Țările est-europene au început să primească încă zeci de mii de soldați din Occident, prin crearea unor grupuri de luptă multinaționale pe principiul așa-ziselor state lider Astfel, Bulgaria are ca țară lider Italia, România – cu o țară lider Franța, Estonia – cu o țară lider Marea Britanie…

După întâlnirea de la Vilnius, a devenit, de asemenea, clar că NATO a adoptat trei noi planuri regionale de apărare – Nord, Centru și Sud, respectiv pentru Atlantic, Europa de Nord și Mediterană și Marea Neagră. Pentru implementarea planurilor, a fost prevăzut să se bazeze pe 300.000 de militari aflați într-o etapă avansată de pregătire, ceea ce înseamnă cele mai de elită unități – aterizare cu parașută, grupuri de recunoaștere, unități chimice, antitanc, divizii blindate, unități de aviație și module navale.

Acest lucru a accelerat construcția bazei americane de apărare antirachetă din nordul Poloniei.

Complexul din Redžikovo face parte din scutul antirachetă mai larg al NATO, despre care Alianța spune că este capabil să intercepteze rachete balistice cu rază scurtă și medie. Alte elemente cheie sunt o bază similară în România, precum și distrugătoare americane în portul spaniol Rota și un radar de avertizare timpurie în orașul turc Kurecik.

Sistemul de apărare antirachetă Aegis Ashore a fost desfășurat în Polonia, bazându-se pe 24 de lansatoare Mk 41 pentru rachete Standard Missile 3 (SM-3), care au o rază de acțiune de 2,5 mii km. De la Redzikowo până la Moscova sunt 1.300 km, până la Minsk sunt 680 km, iar distanța de la bază până la Kaliningrad este de aproximativ 200 km.

S-a grăbit și construcția bazei românești de la Mihail Kogălniceanu, care se află nu departe de Bulgaria, și devine cea mai mare bază militară aeriană a NATO în Europa. Scopul său este de a proteja exact flancul de sud-est al Alianței de Rusia. Baza, care se află în județul Constanța și poartă numele unui celebru politician liberal român din secolul al XIX-lea, va costa 2,5 miliarde de dolari. Se va întinde pe o suprafață de 2,8 mii de hectare și va putea disloca 10.000 de militari. Acesta se află la doar 150 km de Varna pe uscat și la chiar mai puțin pe calea aerului și pe mare. „Mihail Kogălniceanu” va avea noi piste de decolare și aterizare, platforme de arme, hangare pentru avioane militare, precum și barăci și terenuri de antrenament moderne. Acesta va fi un adevărat oraș militar, pentru că este planificat să aibă școli, spitale, grădinițe și magazine.

Baza va fi mai mare decât Rammstein din Germania. Locația sa strategică contribuie la acest lucru. Este situată la doar 20 km de coasta Mării Negre, la 300 km de Odesa și la 400 km de portul Sevastopol din Crimeea ocupată de ruși.

De fapt, bătălia pentru controlul Mării Negre, care este cheie pentru securitatea continentului, devine din ce în ce mai acerbă și mai vizibilă. Viitorul depinde în întregime de soarta războiului din Ucraina. Preocuparea Bruxelles-ului și a Washingtonului cu privire la prezența mare a Rusiei a fost cea mai evidentă atunci când, în decembrie 2022, Comisia pentru politică externă a SUA a adoptat Legea privind securitatea la Marea Neagră, care a descris regiunea drept o „arenă a agresiunii ruse”. De remarcat aici că, pe fondul succeselor pe care România și Polonia le-au demonstrat în modernizarea armatelor și întărirea securității, se remarcă absența Bulgariei. Deși suntem o țară de la Marea Neagră și acest lucru ar trebui să ne sporească rolul și să ajute la modernizarea noastră, militară și tehnică, astfel de semne nu sunt remarcate.

Bulgaria nu a reușit să profite de oportunitatea, în primele luni ale invaziei ruse, de a înlocui vechile sale arme sovietice cu altele mai moderne NATO. Deși în 2023 și 2024, Bulgaria a reușit totuși să ia o poziție mai decisivă în sprijinul Ucrainei și în ultimele luni a avansat proiecte pentru achiziționarea de noi sisteme militare pentru armată – avioane, nave, vehicule blindate – încă lipsește o prezență serioasă a Alianței în țara noastră, așa cum observăm în România și chiar în Albania.

Între timp, țările de pe flancul estic al NATO, inclusiv Bulgaria, au cerut o întărire a prezenței militare a SUA în regiune. Acest lucru s-a întâmplat după întâlnirea miniștrilor de externe din țările din Bucharest Nine (B-9) în orașul polonez Lodz, în 2023.

Formatul include Bulgaria, România, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Lituania, Letonia și Estonia, iar multă vreme s-a crezut că va uni Flancul de Est al NATO și că vor realiza cu toții ce li se poate întâmpla împreună și individual.

Treptat, a devenit clar că, de exemplu, Ungaria și Slovacia, mai ales după venirea la putere a lui Robert Fico, își joacă propriul joc, în care preferă sprijinul rus și pe Vladimir Putin. Mai mult decât atât, atât Orban, cât și Fico nu au dezbătut războiul din Ucraina cu oricine, ci cu Putin, în timp ce nimeni altcineva nu s-a gândit să-și permită să aibă vreun contact cu Rusia. Timp de multe luni, premierul ungar a ținut în aer ajutorul de la UE pentru Ucraina, blocându-l și lăsându-l doar când a devenit clar că 50 de miliarde de euro nu vor fi acordate Budapestei.

Separat, Slovacia a început chiar să urmărească persoanele care au oferit asistență militară Ucrainei, inclusiv pentru decizia de a preda MiG-29 către Kiev. O anchetă pentru trădare a fost chiar anunțată, în timp ce țările din NATO se întâlneau la baza Rammstein pentru a decide asupra următorului pachet de ajutor pentru Ucraina. Tocmai la reuniunile B-9 s-a văzut că președintele bulgar se compară cu Fico și Orban.

Având în vedere că Radev nu este figura butaforică de șef de stat, ci este Comandantul Suprem al Armatei Bulgare, plus faptul că până de curând făcea cabinete interimare unul după altul, lucrurile sunt și mai acute și mai evidente.

Astfel, în iunie anul trecut, Radev explica cu mândrie la un forum al B-9 la Riga că nu va exista o declarație comună din cauza dezacordurilor cu privire la ieșirea din război.

Și mai mândru, el a povestit cum proiectul de rezoluție, conform căruia fiecare țară din B-9 va oferi asistență militară Ucrainei, a fost schimbat la insistentele lui și, ca urmare, a fost adoptată poziția conform căreia fiecare țară ar trebui să decidă singură, la propria discreție și în funcție de propriile capacități, dacă și cum să ajute Ucraina.

În urmă cu doar câteva zile, președintele bulgar a șocat cu declarații în care practic i-a tras la răspundere pe liderii europeni pentru sprijinirea contraofensivei Ucrainei după invazia Rusiei.

„Cine își va asuma responsabilitatea pentru sutele de mii de victime din contraofensiva în Ucraina, pe care mulți lideri europeni au încurajat-o cu asigurarea utopică a victoriei asupra Rusiei?”, a spus el în discursul rostit la Forumul Economic de la Sofia.

„De ce pierde Ucraina războiul, în pofida colosalului ajutor financiar și militar, iar până nu demult eram convinși că se va întâmpla exact invers, de ce mulți lideri europeni au inspirat Ucraina să nu construiască linii de apărare solide, ci să înceapă o contraofensivă cu convingerea că va învinge Rusia și cine va plăti prețul acestor sute de mii de victime ale acestei contraofensive”, a atacat șeful statului bulgar.

Aceasta a fost o altă declarație a lui Radev în care el repetă sau apără poziții cu privire la război, care amintesc foarte mult de cele ale Kremlinului.

Rusia, de exemplu, repetă constant că aliații occidentali ai Ucrainei o încurajează să lupte cu prețul multor victime. Șeful statului nu s-a oprit aici și a continuat cu recuzita folosită de Rusia. „Între timp, de ani de zile se plantează idee că economia rusă se va prăbuși, dar cad guverne europene, iar sancțiunile economice europene împotriva Moscovei sunt lipsite de sens din cauza achiziționării de resurse energetice rusești de către țările din Sudul Global”, a spus președintele bulgar.

Radev a primit în mod repetat critici – atât în ​​Bulgaria, cât și în străinătate – pentru pozițiile sale față de războiul din Ucraina, pe care l-a numit inițial conflict. De asemenea, șeful statului s-a exprimat în repetate rânduri împotriva ajutorului militar acordat Kievului, în ciuda apelurilor din partea UE și în special ale NATO de a furniza din ce în ce mai multe arme Ucrainei.

În iunie, el a refuzat, în mod surprinzător, să conducă o delegație la summitul NATO de la Washington, pentru care făcuse campanie săptămâni întregi. A devenit clar că nu este de acord cu unele dintre pozițiile adoptate de Consiliul de Miniștri pe care el, dacă merge, trebuie să le apere. Guvernul de atunci și ministrul Apărării trebuiau să-i reamintească că poziția respectivă era poziția pregătită în prealabil de Alianță.

Înainte de asta, Radev este, în mod surprinzător absent, de la reuniunea Adunării Parlamentare a NATO de la Sofia, dar și-a folosit șederea în Elveția pentru a critica Alianța și poziția acesteia în sprijinul Ucrainei în războiul acesteia cu Rusia. „Toate statele membre NATO sunt într-un fel sau altul implicate în războiul din Ucraina – prin furnizarea de informații, țintire, arme, muniție, antrenament și există deja lideri europeni care vorbesc deschis despre această prezență”, a comentat, atunci, președintele Rumen Radev de la Berna.

Într-un fel sau altul, Radev este o verigă importantă în direcția Moscovei, dar evident că nu este doar el. După ce, în urmă cu doar câteva zile, reprezentantul guvernului bulgar – ministrul afacerilor sociale Borislav Guțanov – nu a văzut nimic rău în a fi alături de ambasadorul Rusiei la Sofia, Eleonora Mitrofanova, care a declarat Bulgaria stat neprieten.

Și mai ciudat a fost că arhitectul noii coaliții guvernamentale – liderul GERB, euroatlanticul Boiko Borisov, s-a mulțumit să spună: „Credeți că îmi place să-l văd pe Guțanov cu Mitrofanova?” Având în vedere că este doar o chestiune de judecată subiectivă dacă Radev sau Borisov îl îmbrățișează mai strâns pe Orban, tabloul este conturat.

Având în vedere că în România se apropie alegeri prezidențiale imprevizibile, iar Călin Georgescu, care continuă să critice NATO, e ân pole-position, începe să devină clar la ce să se aștepte Flancul Estic al NATO dacă totul continuă așa cum este acum. Să sperăm că întrebarea dacă acest flanc există cu adevărat nu va apărea curând.

Sursa: SEGA / Rador Radio România / Traducerea: Mirela Petrescu