Turcia oscilează între SUA și Rusia. Erdogan duce o bătălie deja pierdută cu Trump

Lira turcească a înregistrat vineri cea mai mare devalorizare într-o singură zi după aproape două decenii, coborând cu peste 14 procente comparativ cu dolarul. Ministrul de finanţe – ginerele preşedintelui turc Recep Tayyip Erdoğan – nu a putut opri declinul şi a ţinut un discurs aproape deloc încurajator, scrie The Washington Post.

Dar Erdoğan, aşa cum deseori face, a dat vina pe un ţap ispăşitor din străinătate: Statele Unite. „Să vă fie ruşine, să vă fie ruşine”, a spus el la un miting. „Distrugeţi un partener strategic al NATO de dragul unui pastor”.

Pastorul în cauză e Andrew Brunson, un prelat american care se află într-o închisoare turcească începând din 2016. El este acuzat de spionaj şi de alte delicte, acuzaţii pe care el şi oficialii din SUA le resping. Până în prezent, tentativele de a-i obţine eliberarea au eşuat.

Potrivit colegilor mei, Ankara spera să îl schimbe pe Brunson cu Hakat Atilla, un bancher condamnat în Statele Unite pentru rolul său într-o manevră menită să ocolească sancţiunile impuse de SUA petrolului iranian. Dar Administraţiei Trump nu îi este pe plac faptul că Turcia îl foloseşte pe Brunson ca deţinut politic. O întâlnire la nivel înalt cu o delegaţie turcă aflată în vizită la Washington s-a încheiat brusc după ce americanii au cerut eliberarea imediată a pastorului.

Ulterior, preşedintele Trump a anunţat majorarea taxelor vamale impuse aluminiului şi oţelului turcesc, ceea ce a făcut ca valoarea lirei să înregistreze o scădere istorică. Dificultăţile economice ale Turciei se datorează exclusiv ţării, dar noile taxe au agravat lucrurile, iar Trump s-a simţit bucuros să-şi recunoască meritul.

„Tocmai am autorizat dublarea tarifelor vamale impuse oţelului şi aluminiului din Turcia, iar moneda lor, lira turcească, coboară rapid în faţa dolarului extrem de puternic! Aluminiul va fi acum mai scump cu 20%, iar oţelul, cu 50%. În acest moment, relaţiile noastre cu Turcia nu sunt bune!”, a scris Donald J. Trump pe Twitter, potrivit mesajului Donald J. Trump (@realDonaldTrump), datat 10 august 2018.

Erdoğan a continuat să se plângă într-un articol apărut în „The New York Times”, pronunţându-se împotriva „acţiunilor unilaterale împotriva Turciei, iniţiate de Statele Unite, aliatul nostru de zeci de ani”. El a enumerat o serie întreagă de jigniri, inclusiv refuzul Washingtonului de a-l preda pe Fethullah Gülen, un prelat musulman acuzat că ar fi organizat lovitura eşuată de stat din 2016 împotriva lui Erdoğan, şi sprijinul neîntrerupt acordat de americani facţiunilor kurde din Siria. În cele din urmă, el a lansat o ameninţare clară, cerând Washingtonului „să renunţe la impresia că relaţiile noastre actuale pot rămâne fără răspuns şi să se împace cu faptul că Turcia dispune de alternative”.

Erdoğan a avertizat că, dacă Statele Unite nu-şi vor schimba poziţia, Turcia „va începe să-şi caute noi prieteni şi aliaţi”. Într-adevăr, preşedintele turc şi-a întărit relaţiile cu Rusia, a încercat să intre în relaţii cu guverne importante din Europa Occidentală şi, în calitate de importator important de petrol iranian, ar putea submina eforturile americane de a izola Teheranul.

Dar toate astea nu vor face decât să-i creeze noi duşmani la Washington, unde Erdoğan este deja o figură extrem de nepopulară. Congresul a adoptat o lege care, printre altele, condiţionează vânzarea avioanelor F-35, extrem de importante pentru Turcia, de eliberarea imediată a lui Brunson. Cercul criticilor din SUA ai lui Erdoğan îl acuză de autoritarism, iar Trump, spre deosebire de preşedinţii precedenţi, şi-a demonstrat voinţa nestrămutată de a fi primul care să-şi atace aliaţii ori de câte ori nu e de acord cu ei.

Într-un interviu acordat canalului Bloomberg, Aaron Stein, un expert în Orientul Mijlociu din Consiliul Atlantic, a dat de înţeles că Erdoğan a calculat prost situaţia. „Echilibrul de forţe este inegal, total în favoarea SUA”, a spus Stein. „În privinţa Statelor Unite, nu există nicio oprelişte or, turcii nu au înţeles absolut nimic din ceea ce se-ntâmplă în SUA”.

Analiştii speră că minţile mai puţin înfierbântate vor avea câştig de cauză. Dar diplomaţia eficientă duce lipsă de rezerve. Multe dintre politicile lui Erdoğan vizează acum exacerbarea sentimentului naţionalist pentru a justifica întărirea puterii sale. În iunie, el a fost reales cu sprijinul ultranaţionaliştilor, afirmând că un control mai sever îl va ajuta să scape suferinda economie a Turciei din necazuri. Numai că lucrurile nu au făcut decât să se înrăutăţească.

Cu toate astea, chiar dacă Turcia suferă, e puţin probabil ca Erdoğan să primească vreo lovitură de ordin politic. „Opoziţia ‘ştirbă’ a Turciei… nu oferă multe speranţe”, afirmă Aykan Erdemir, membru al Fundaţiei pentru Apărarea Democraţiilor, cu sediul la Washington, un critic al lui Erdoğan. „În lipsa unor puternice forţe politice care să îl elimine, Erdoğan va continua aproape cu siguranţă să cufunde, pe el şi Turcia, într-o groapă şi mai adâncă”.

În ceea ce-l priveşte, s-ar putea ca Trump să aibă ceva mai mult de câştigat refuzând orice compromis. El ar putea profita de ocazia de a acţiona dur şi de a-şi păstra cei mai vajnici susţinători strivind un lider musulman important de dragul unui pastor american.

(Articol de Ishaan Tharoor, The Washington Post/ Preluare Rador, traducerea: Alexandru Danga)

Foto: Facebook