Turcia reia epurările prin creșterea numărului de arestări în rândurile oponenților regimului aflat la putere

Între 14 și 18 februarie, poliția turcă a efectuat un val de arestări în rândurile aleșilor și personalităților apropiate opoziției, de o amploare nemaivăzută de la valul de arestări premergător alegerilor prezidențiale din 2013, câștigate în al doilea tur de președintele Recep Tayyip Erdogan., potrivit Rador Radio România.

Aceste operațiuni trezesc îngrijorări cu privire la o derivă autoritară a regimului, într-un context social și economic din ce în ce mai degradat. Aproape 300 de persoane, toate acuzate că sunt „membri ai organizațiilor teroriste”, au fost arestate, a anunțat chiar ministrul de interne Ali Yerlikaya, vizând în declarația sa în mod special Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), principalul inamic al statului în ultimii patruzeci de ani.

Marți seară, președintele partidului pro-kurd DEM (Partidul Egalității Poporului și Democrației) din provincia estică Igdir, Alya Akkus, a fost luat de forțele de ordine și transportat cu avionul la Istanbul, ca parte a unei investigații a parchetului general al orașului. Potrivit unui ultim raport provizoriu al Ministerului de Interne, „suspecții” au fost arestați în 51 din cele 81 de provincii ale țării, inclusiv Istanbul, Ankara și în regiunile cu majoritate kurdă din estul țării. Presa a relatat că printre cei arestați se numără membri ai unor partide mici de stânga, un artist și cel puțin trei jurnaliști.

Aceste noi arestări se adaugă multor altele care au avut loc în ultimele luni. Suspendarea și condamnarea la trei ani de închisoare, săptămâna trecută, a lui Abdullah Zeydan, primarul orașului Van și membru al DEM, acuzat și el de „terorism”, a dus la arestarea într-o singură zi a 127 dintre susținătorii săi. Primarul este al unsprezecelea edil demis de la alegerile municipale din martie, marcate de un eșec pentru partidul șefului statului. Nouă partide sunt din DEM, două din Partidul Popular Republican, CHP, principalul partid de opoziție.

„Climat de frică”

Pe 14 februarie, procuratura din Istanbul a deschis o anchetă împotriva lui Ömer Aras, un senior executiv bancar și șef al Tüsiad, una dintre cele mai vechi asociații de afaceri din țară. Acuzat că a încercat să influențeze procedurile judiciare și să răspândească dezinformarea, el a criticat demiterea politicienilor din opoziție și a denunțat urmărirea penală a primarului Istanbulului Ekrem Imamoglu, o figură a opoziției și potențial candidat la președinție. Vizat de mai multe anchete, dintre care două tocmai au fost adăugate una după alta, riscă ineligibilitatea și zeci de ani de închisoare.

Lista personalităților urmărite de autorități este lungă. CHP denunță „un climat de frică”. Iar președintele său, Özgür Özel, îl acuză pe președintele Erdogan de „continuare a tradiției puciste”. „Nu trece nicio zi fără o nouă represiune”.

Această ofensivă vastă, atât polițienească, cât și judiciară, face parte dintr-o tradiție tenace – Turcia deține de ani de zile recordul mondial de acuzații pentru terorism – dar și dintr-un anumit context. Din octombrie, guvernul turc poartă discuții cu Abdullah Öcalan, liderul PKK, care a fost închis de mai bine de 25 de ani pe insula închisoare Imrali din Marea Marmara. Acest „proces de pace”, așa cum îl numește Ankara, a fost promovat de Devlet Bahçeli, un partener ultranaționalist în coaliția guvernamentală, un oponent istoric și chiar obsesiv al oricărei concesii către kurzi.

Un dialog ambiguu

Liderul de extremă dreaptă a ridicat posibilitatea eliberării condiționate pentru Abdullah Öcalan dacă renunță la acțiuni violente și dacă își va destructura organizația. De atunci, „APO”, cum îl numesc susținătorii săi, a purtat discuții cu oficiali turci și membri ai DEM, cărora li s-a permis să-l viziteze de două ori. Potrivit liderilor partidului pro-kurd, el a întocmit în ultimele zile o foaie de parcurs pentru a pune capăt insurecției. Se spune că textul a ajuns la cadrele PKK din Irak, Siria și Europa.

„Erdogan a purtat un război de când ultimele discuții de pace s-au încheiat brusc în 2015 nu numai împotriva PKK, ci și împotriva oficialilor de partide pro-kurde”, subliniază Gönül Tol de la Institutul Orientului Mijlociu, un think tank din Washington. Acest lucru i-a permis să-și consolideze puterea alături de ultranaționaliști. Dar astăzi șeful statului are o problemă. Conform Constituției, nu va mai putea candida în 2028. Deci are două opțiuni: fie parlamentul convoacă alegeri anticipate, fie parlamentarii elaborează o nouă constituție. Dar nu are suficiente voturi pentru niciuna dintre ele. Prin urmare, speră că, dacă „APO” va cere sfârşitul PKK, va avea suficiente voturi în Parlament din partea unora dintre aleşii pro-kurzi, pentru a rămâne la putere”.

Momentul poate părea confuz, spune Mehmet Altan, profesor de economie și jurnalist la Istanbul. „Guvernul turc crește presiunea asupra mișcărilor și simpatizanților pro-kurzi și, în același timp, continuă dialogul. Ca de obicei, joacă la două capete. Scopul său, odată cu creșterea numărului de arestări și demiteri, este să arate că nu și-a schimbat politica de fermitate față de partidul pro-kurd, pentru a nu-și înstrăina baza naționalistă, care ar putea fi supărată pentru orice favoare acordată lui Öcalan”.