Turcii din Germania, cea mai mare comunitate din afara teritoriului, mută cerul și pământul pentru a veni în ajutorul victimelor cutremurului

Dacă ar putea pleca imediat, Ugur nu ar ezita nicio secundă. Dar el este paznic și angajatorul lui are nevoie de el. Va trebui să aştepte concediul din martie pentru a lua avionul spre Turcia. „Vreau să merg acolo, să mă fac util, să curăț moloz, să construiesc adăposturi improvizate, să distribui supă, orice. Fiecare pereche de brațe este folositoare. Plănuisem să plec în vacanță la Hamburg să mă bucur de oraș și să văd prieteni, dar inima îmi sângerează când mă gândesc la toți acești oameni pe care nimeni nu îi ajută. O să-mi anulez vacanța”, scrie Le Point, citată de Rador.

Cu tatuaje pe mâini, șapcă neagră de baseball, Ugur este unul dintre acei turci germani bulversaţi de drama care se desfășoară în țara părinților și bunicilor lor. S-a născut în Germania. Și părinții lui. Bunicii lui sunt „Gastarbeiter”, acești „muncitori invitați” care au venit să dea o mână de ajutor companiilor germane în anii miracolului economic. Astăzi, Ugur a venit să participe la înmormântarea unui vecin la Moscheea Sehitlik de pe Columbiadammdin Berlin, la marginea terenului imens al pistelor de aterizare ale aeroportului dezafectat Tempelhof. Cerul cenuşiu și burnița urâtă reflectă starea de spirit a lui Ugur de la cutremur. Sunt peste 3 milioane de turci care trăiesc în Germania, cea mai mare comunitate turcă din afara Turciei.

În micuţa bibliotecă a moscheii, Semih Yurdagül, director de pompe funebre, primește familiile îndurerate. „Pentru moment, doar persoane calificate – medici, asistente, electricieni, șoferi de excavatoare – au voie să se îmbarce gratuit în avioanele pentru Istanbul și Ankara. Apoi, la fața locului, sunt transportați în regiunile afectate. Mai presus de toate, avem nevoie de oameni competenți. Brațele bine intenționate nu sunt suficiente. Dimpotrivă, pot complica și mai mult salvarea la fața locului. La Moscheea Sehitlik se colectează doar donații în numerar. Consulatul Turciei coordonează colectarea donațiilor în natură. La Berlin au fost înființate șaisprezece centre, două pe district. Apoi, ajutorul este transportat pe aeroportul Berlin-Brandebourg şi expediat gratuit prin compania Turkish Airlines.

Și responsabilitatea lui Erdogan? „Nu este momentul să vorbim despre politică și să ne învinovățim unii pe alții”, spune Ugur. Puteți auzi mânia în vocea lui. Este adevărat că Erdogan a avut 20 de ani pentru a face aranjamente pentru un asemenea dezastru. Dar acolo nu este nevoie de cuvinte, ci de macarale. Mai întâi trebuie să se grăbească pentru a încerca să găsească supraviețuitori și cadavre, să ajute oamenii care au scăpat și să îngroape morții. Rezultatele sunt încă doar provizorii. Vor mai fi alte zeci de mii odată ce vor fi înlăturate dărâmăturile. Va dura luni și apoi ani pentru reconstrucție.

Supraviețuitorii au pierdut totul. Deja nu erau bogați. Acum nici măcar nu mai au un acoperiș deasupra capului. Trebuie să se acționeze rapid. La Moscheea Sehitlik, există temeri că, odată ce febra mass-media va înceta, victimele cutremurului vor fi uitate și eforturile umanitare vor scădea. Reprezentanții comunității turcești se gândesc deja la înființarea ajutoarelor pe termen lung: sponsorizare, ajutor pentru reconstrucție. După cutremurul din 1999 din nord-vestul Turciei, au fost deja create programe similare.

Yonca, pedagog la o școală primară din Berlin, și Melisa, studentă la inginerie, nu au familii afectate de drama din Turcia, „dar la Berlin toată lumea cunoaște pe toată lumea”. Au venit la înmormântare în această dimineață, încălzindu-și mâinile peste ceștile de cafea. Cele două tinere colectează de o săptămână „tot ce este necesar acolo. Scutece, haine și lapte pentru bebeluși, saci de dormit și pături, șervețele igienice pentru femei, medicamente, corturi…” Pe Instagram, ele consultă listele de produse de bază stabilite și actualizate periodic de consulat.

Mobilizarea comunității turce din Germania este uriaşă. Cei cu familia în zonele afectate au încercat să plece imediat. Dar, foarte repede, zborurile spre Turcia s-au epuizat. Ceilalți cer guvernului german să ușureze formalitățile de viză, astfel încât familiile lor afectate să li se alăture în Germania până când situația va redeveni viabilă în Turcia. În prezent, o viză poate fi eliberată unui cetățean turc numai dacă acesta prezintă pașaportul, biletele de avion, asigurarea de sănătate valabilă în Germania, invitația unei persoane care locuiește legal în Germania și dovada că are mijloace pentru a-și finanța şederea.

„Facilitarea eliberării vizelor nu costă nimic statul german”, subliniază reprezentanții comunității turcești. „Dimpotrivă, evită să fie copleșit de numărul mare de cereri și formulare. Și cum vă așteptați ca oamenii din Turcia să găsească toate aceste documente îngropate sub dărâmăturile caselor lor? Au pierdut totul. Birocrația trebuie să găsească soluții pragmatice și umane”. Senatul, guvernul de la Berlin, a anunțat că aceste măsuri vor fi relaxate și procedura accelerată.

Sâmbăta trecută, în fața Porții Brandenburg, la chemarea lui Cem Özdemir, ministrul Agriculturii de origine turcă, a fost organizată o mare demonstrație în memoria victimelor. Acest ecologist (Verzi) este primul turco-german care ocupă un loc atât de important într-un guvern federal. Marți, 14 februarie, în școlile din Berlin a fost păstrat un minut de reculegere.

Sursa: Le Point/ Rador/ Traducerea: Rodezia Costea