Turismul întunecat în estul Europei: lupta dintre bani și memorie

Mulți turiști – în special cei care vin din democrațiile occidentale – sunt fascinați de trecutul comunist al țărilor din Europa Centrală și de Est. Dorința lor de a explora, trăi și experimenta ce a mai rămas din viața din spatele Cortinei de Fier contrastează cu dorința multor localnici de a se distanța și de a uita trecutul lor traumatizant.

Drept urmare, multe dintre locurile asociate cu regimurile comuniste au fost mult timp abandonate și chiar distruse. Între timp, ororile istoriei secolului XX sunt comemorate de Ziua Panglicii Negre, pe 23 august – cunoscută oficial ca Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Stalinismului și ale Nazismului.

În multe țări din Europa de Est, cum ar fi Bulgaria, România, Ungaria, Cehia și Polonia, dorința localnicilor de a da uitării trecutul lor colectiv traumatizant se întrețese, în mod paradoxal, cu nevoia de profit economic derivată din comercializarea resturilor patrimoniului comunist. Memorialele comunismului se află în diferite stadii de reparație. Unele sunt dărăpănate, cum ar fi Casa Monument a Partidului Comunist din Buzludzha, Bulgaria, care comemorează fondarea partidului acolo, în 1891. Altele sunt în stare bună, de exemplu șantierul naval din Gdansk, Polonia, unde Lech Walesa a lucrat înainte de a deveni primul președinte ales al țării în 1990.

Există modalități diferite de a aminti de epoca comunistă. Unele sunt asociate cu moartea și cu suferința: de exemplu, lagărele de muncă forțată comuniste, cum ar fi Memorialul Vojna din Cehia sau lagărul de muncă bulgar conservat în orașul Belene. Există, de asemenea, memoriale ale luptelor antifasciste din cel de-al Doilea Război Mondial – cum ar fi monumentul Petrova Gora (Dealul lui Petru) din Croația. Între timp, Muzeul de Artă Socialistă din Sofia, comemorează ideologia comunistă cu arta și artefactele de propagandă.

Acest puzzle este complicat încă mai mult de deziluzia cu care oamenii din unele țări privesc tranziția la democrație – mulți cred că (democrația) a adus puține beneficii și i-a determinat pe unii să nutrească sentimente de nostalgie cu privire la perioada comunistă. În România, de exemplu, unii vizitează mormântul fostului dictator Nicolae Ceaușescu în fiecare an, în ziua de Crăciun – ziua în care a fost executat, în 1989. Această nostalgie pare a fi mai frecventă în locuri precum estul Germaniei, în România și în Bulgaria, decât în ​​alte țări ale fostului bloc sovietic, precum Polonia, Ungaria și Cehia. Nu există încă nicio cercetare substanțială care să explice ce simt oamenii din diferite țări post-comuniste în legătură cu era comunistă.

Percepțiile vieții în roz sub regimurile comuniste intră în contradicţie cu amintirea realităților dure ale vieții în blocul sovietic, unde măsurile de supraveghere și de securitate ale statului, corupția, paranoia, cenzura generalizată, lipsa produselor de bază și cozile lungi de la magazine erau ceva obișnuit. Așadar, nu este de mirare că, în multe țări din Europa de Est, unele memoriale comuniste rămân în ruină, în timp ce altele devin atracții naționale. Nu există un consens asupra a ceea ce ar trebui făcut cu aceste locuri, monumente și clădiri asociate cu regimurile comuniste, și multe dintre ele au fost lăsate să se deterioreze.

În Ungaria, relația ambivalentă dintre trecutul comunist al țării și politica sa contemporană este ilustrată în Parcul cu Statui din Budapesta (cunoscut și sub numele de Parcul Memento) – un muzeu în aer liber, format din 42 de statui și monumente comuniste colectate de pe străzile din Budapesta, după căderea din Cortinei de fier. Alegerea monumentelor reflectă caracteristicile conflictuale și nerezolvate ale identității și politicii naționale ungare.

O tendință recentă în țările din fostul bloc estic este proliferarea turneelor ​​de patrimoniu comunist, ca „divertisment”. Traseele pe urmele comunismului din Cracovia, organizate de agenția Crazy Guides, le oferă vizitatorilor șansa de a trage cu o pușcă Kalașnikov sau de a dansa într-o discotecă comunistă. În Sofia puteți conduce o mașină Trabant sau puteți vizita un „apartament roșu”. Muzeele dedicate vieții sub comunism, precum muzeul DDR din Berlin și Muzeul Comunismului din Cehia, oferă o perspectivă mai educativă și mai echilibrată. Scopul lor este de a etala viața de zi cu zi a oamenilor, precum și aspectele opresive ale regimurilor comuniste. Arhiva Open Society (OSA) de la Universitatea Central Europeană din Budapesta a organizat o expoziție online despre lagărele de muncă forțată din blocul estic al Europei, pentru a oferi o experiență muzeală mai sigură în timpul pandemiei globale de COVID-19.

Bani, traume și nostalgie

Moștenirea comunistă și locul său în turism rămân controversate și ne prezintă un puzzle paradoxal. În cercetările noastre recente propunem noțiunea de rizom pentru a desluși lupta dintre profitul economic, amintirile traumatice și nostalgie. Ca termen botanic, rizomul este o tulpină orizontală în continuă creștere, care scoate lăstari laterali și rădăcini formate aleatoriu. Este o idee pe care filosofii francezi Gilles Deleuze și Félix Guattari au împrumutat-o ​​din botanică pentru a încuraja gândirea creatoare, pentru a da sens ideilor contradictorii. Conceptul rizomului permite coexistența unor atitudini paradoxale și chiar opuse cu privire la moștenirea comunistă. Posibilitatea de a gestiona astfel de contradicții este importantă pentru industria turismului și pentru și pentru planificatorii ei.

Locurile patrimoniului comunist trebuie să reflecte realitățile din trecut și să ofere interpretări care împletesc poveștile vieții de zi cu zi cu aspectele represive și adesea violente ale regimurilor. Prezentările unilaterale riscă să înstrăineze localnicii și să crească rezistența la astfel de dezvoltări turistice sau să creeze o versiune estompată și comercială a istoriei perioadei comuniste.

Sursa: The Conversation / Autor: Paul Keaveny

Foto: Șantierul naval din Gdansk, Polonia / Sursa: pexels.com