Turnul Sfatului: Povestea lui Viktor Hess, nepotul celui care a înființat Fabrica de cântare Hess (Balanța) / „În 1949 ne-a dat afară din casă directorul de la Fabrica Independența. Ne-a dat termen 24 de ore să plecăm”

Are 93 de ani și a plecat din Sibiu în 1969, atunci când avea 39 de ani, o soție și doi copii. Era a cincea generație a familiei Hess, începută de Michael Hess, coborât din Moravia, în Sibiu, în anul 1805, să deschidă aici un atelier de lăcătușărie. Este povestea familiei Hess, cea care a pus bazele Fabricii Hess, viitoare Balanța, confiscată de la ei de comuniști și dusă în faliment de capitaliști, o poveste de viață relatată de Viktor Hess. Stabilit în Augsburg, Germania, Viktor Hess a vorbit preț de mai bine de un ceas cu jurnaliștii de la Turnul Sfatului, alături de părintele Alexandru Ioniță de la ”Șura Culturală din Gușterița”, cel care va inaugura duminică Muzeul cântarelor „Balanța” și restaurarea unei case din secolul al XIX-lea.

”Sunt născut în 1930”, începe Viktor Hess să vorbească despre el și familia lui. Era elev la Liceul Brukenthal la sfârșitul războiului și la sosirea comuniștilor la putere, în România.

”Eu, în 1947, eram la Liceul Brukenthal din Sibiu. Atunci toate școlile germane, și în Sibiu, și în Brașov, peste tot, în Sighișoara, toate școlile aparțineau de fapt Bisericii Luterane. Ei, în 1947 toate aceste școli au fost naționalizate și noi nu mai aveam unde să mergem. Și atunci am mers la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, un liceu tot așa de calitate, exact ca al nostru, și aici s-au format opt clase de liceu. Pentru noi, cei proveniți de la Brukenthal era dificil, noi vorbeam românește, dar existau termeni pe care noi nu-i cunoșteam. La biologie, geologie, geografie, erau termeni și expresii care pentru noi erau străine. Însă colegii și profesorii noștri au fost atât de amabili, că ne iertau de multe ori, pentru că înțelegeau că noi știam materia, însă ne lipsesc anumite cuvinte prin care să explicăm ceea ce noi știam”, povestește în limba română Viktor Hess.

Vorbește perfect în română deși spune modest că a uitat multe cuvinte. Se oprește la anumite cuvinte și nu se lasă până nu găsește un sinonim, pentru a merge mai departe.

”Noi eram vreo 32 de germani care veneau de la Brukenthal și eram împărțiți prin celelalte clase de la Lazăr. Am fost împărțiți în patru clase paralele, câte opt germani și restul români. Colegii noștri români au fost exemplari. Ne-au ajutat foarte, foarte mult, sincer, nu știu dacă era situația să vină români la școală germană, dacă ei erau atât de bine integrați. Nu știu dacă noi am fi fost așa de amabili cu ei, să-i ajutăm, dacă ei erau în locul nostru. Asta m-a ajutat foarte mult și și atunci am luat bacalaureatul și mulți dintre prieteni noștri și în special românii se duceau direct la facultate. Ei bine, eu nu am putut pentru că eram fiu de ”exploatator”. La Gheorghe Lazăr am fost 32 de colegi, toți, absolut toți, au plecat în Germania. Unii au mai murit, dar cei care mai suntem vorbim între noi, ne mai întâlnim. Acum doi ani am avut o reuniune. Fratele meu era cu un an mai mic și din clasa lui, absolut toți, 100%, au plecat și ei”, povestește Viktor Hess.

A găsit o soluție pentru a urma cursurile la facultate, folosindu-se tocmai de propaganda comunistă.
”Am lucrat apoi 2 ani ca lăcătuș la Flamura Roșie din Sibiu. Am făcut handbal atunci și acolo aveam câteva pile și făceam să plecăm câteodată mai devreme de la muncă pentru a face cursuri de calificare de lăcătuș. Am învățat acolo practic munca la strung, la freză, iar după 2 ani, am dat la facultate și am reușit și m-au primit pentru că veneam din câmpul muncii. În așa fel am păcălit puțin sistemul”, spune Hess.

Putea însă în orice moment să fie exmatriculat din cauza ”dosarului nesănătos”.

Citește continuarea pe Turnul Sfatului.