Uciderea prin strangulare a fost un ritual de sacrificiu neolitic în Europa timp de 2.000 de ani

Uciderea prin strangulare a fost un tip de ritual de sacrificiu practicat de fermierii neolitici timp de aproape 2000 de ani, probabil pentru a asigura recolte bune sau pentru a le proteja, potrivit unui studiu care colectează date din Spania (Catalonia) şi din Franţa, până în Republica Cehă sau Germania, relatează agenția EFE, citată de Agerpres.

Acest tip de sacrificiu cunoscut sub numele de „incaprettamento”, în care victima este întinsă cu faţa în jos, iar gâtul este legat de picioarele îndoite la spate, a existat în rândul vânătorilor-culegători şi a fost preluat de fermierii neolitici din Europa.

Această practică „fusese deja descrisă sau suspectată în Europa neolitică, dar este pentru prima dată când a fost demonstrată în atât de multe cazuri şi pe o arie geografică şi temporală atât de largă”, a declarat pentru EFE Eric Crubezy, de la Institutul Universitar din Franţa.

Cercetarea publicată de Science Advances porneşte de la un mormânt din Saint-Paul-Trois-Châteaux (Franţa), unde au fost găsite două femei sacrificate între anii 4000 şi 3500 î.Hr.

Studiul este completat cu o trecere în revistă a altor cazuri (nouă bărbaţi, cinci femei şi patru copii) cu caracteristici similare, deşi nu toate au fost găsite în această poziţie caracteristică, din 14 situri, printre care cele de la Bobila Madurell şi Pujolet de Moja (provincia Barcelona).

Aproape două milenii

„Este posibil ca acest fenomen cultural să se fi diversificat în Europa Centrală şi să se fi structurat în ritmuri diferite pe parcursul a aproape două milenii înainte de a culmina la sfârşitul Neoliticului mijlociu în Valea Ronului şi în Catalonia”, afirmă cercetătorii în studiul lor. În situl din Neoliticul mijlociu de la Saint-Paul-Trois-Châteaux au fost găsite trei femei, dintre care două ar fi murit prin strangulare şi asfixiere.

În plus, ca şi în alte cazuri, au fost găsite bucăţi mari de piatră de moară, care ar fi putut fi folosite pentru a prinde sau imobiliza victimele, dovedind „cu certitudine”, potrivit lui Crubezy, că acestea au fost aşezate de vii în mormintele lor. „A existat o dorinţă reală de a le încadra una peste alta”, adaugă el.

Aceste sacrificări au fost descoperite în locuri pe care cercetătorii „le consideră de obicei ca fiind rituale, ceea ce am demonstrat în special la Saint-Paul-Trois-Châteaux”, spune Crubezy. Locul descoperirii era un fel de siloz, dar fără resturi de seminţe sau foc (obişnuit în locurile în care se depozitau cereale pentru asanare), iar structura este aliniată cu solstiţiile, ceea ce este atipic.

Toate aceste circumstanţe „evocă” „sacrificiile agricole”, spune antropologul, care aminteşte că societăţile agricole din „numeroase locuri din întreaga lume” le efectuau pentru „a asigura recolte bune sau pentru a le proteja”.

Tradiţia neolitică

Pentru a determina dacă aceste morţi violente ar putea fi legate de o tradiţie neolitică la scară mai largă, echipa a analizat alte cazuri de practici funerare neobişnuite, cum ar fi cadavrele plasate în poziţii anormale şi orice semne de violenţă care au fost păstrate.

Cel mai vechi exemplu al acestui tratament a fost găsit în situl Brno-Bohunice (Republica Cehă) datând din 5400-4800 î.Hr., iar cele mai recente sunt cele de la Saint-Paul-Trois-Châteaux şi unul din Catalonia (4000-3500 î.Hr.), sugerând că asfixierea forţată prin strangulare poziţională a persistat ca tehnică de sacrificiu timp de peste 2.000 de ani.

Unele dintre rămăşiţele studiate corespund unor copii, cum ar fi un caz de la Bobila Madurell şi un altul de la Ponte Taro (Italia), care „indică o strangulare clasică prin legare”, subliniază studiul. „În societăţile în care se făceau sacrificii pentru recoltă (incaşii, de exemplu), femeile şi copiii puteau fi îngropaţi de vii, ceea ce face ca neoliticul european, din acest punct de vedere, să nu facă excepţie”.